Indicații
Afecţiuni însoţite de catar al căilor respiratorii.
Tratamentul simptomatic al afecţiunilor inflamatorii bronşice cronice.
Dozaj
Dozele recomandate sunt:
-
adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta peste 10 ani: 31 picături de 3 ori pe zi (echivalent cu 120 mg extract pe zi);
-
copii cu vârsta între 4 şi 10 ani: 21 picături de 4 ori pe zi (echivalent cu 108,38 mg extract pe zi);
-
copii cu vârsta între 2 şi 4 ani: 16 picături de 3 ori pe zi (echivalentul cu 61,93 mg extract pe zi).
Hedelix 40 mg/ml trebuie administrat nediluat. Hedelix 40 mg/ml poate fi administrat la copii cu puţin ceai sau suc de fructe. Hedelix 40 mg/ml se poate administra indiferent de aportul de alimente.
Durata tratamentului depinde de tipul şi gradul afecţiunii; Hedelix 40 mg/ml se va administra 5 - 7 zile iar dacă simptomele persistă sau se agravează după 5 zile, tratamentul trebuie reevaluat.
Contraindicații
Hipersensibilitate la Hedera helix sau la oricare dintre excipienţi.
Deficit al enzimei argininsuccinat-sintetaza (deficienţă metabolică a ciclului ureei).
Atenționări
Hedelix, picături orale soluţie conţine substanţe extrase din plante, ceea ce poate favoriza apariţia unui sediment ce poate determina un aspect tulbure al soluţiei. În plus, gustul se poate modifica puţin; aceasta nu face medicamentul mai puţin eficient.
Hedelix nu se administrează copiilor mai mici de doi ani datorită conţinutului în mentol, ulei de mentă şi de eucalipt. Inhalarea uleiurilor volatile (mentol, eucaliptol) poate duce la spasm bronşic acut.
Interacțiuni
Nu sunt cunoscute.
Sarcina
Datele existente până în acest moment privind administrarea Hedelix 40 mg/ml în timpul sarcinii şi alăptării nu sunt concludente, de aceea nu se recomandă utilizarea în timpul sarcinii sau alăptării.
Condus auto
Medicamentul nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Reacții adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100, <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100), rare (≥1/10000, <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Foarte rar, reacţii alergice ca dispneea, edemul angioneurotic, exantemul sau urticaria pot apărea după ingestia de medicamente conţinând extract de iederă.
Cu frecvenţă necunoscută pot apărea simptome gastro-intestinale (greaţă, vărsături, diaree).
Supradozaj
După ingestia unor cantităţi mari pot apărea gastro-enterite, ca rezultat al conţinutului în saponine al extractului.
Există numai date referitoare la copii care au ingerat frunze proaspete de iederă. Date ale unui centru de toxicologie arată că într-un colectiv de 301 copii care au ingerat accidental frunze proaspete şi fructe de iederă (de la o frunză până la 5, maxim 10 frunze) au apărut la 10% dintre ei simptome ca vărsături şi diaree. De aceea nu trebuie depăşite dozele recomandate.
Se recomandă administrarea imediată de cărbune activat. Se va institui tratament simptomatic.
Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte antitusive şi expectorante, cod ATC: R05FB01
Hedelix, picături orale soluţie conţine extract din frunze de iederă al cărui efect terapeutic în afecţiunile inflamatorii ale tractului respirator este datorat proprietăţilor sale secretolitice şi spasmolitice; saponinele, în dozele recomandate, acţionează la nivelul receptorilor colinergici din mucoasa bucală, esofagiană şi gastrică, excitând terminaţiile vagale şi stimulând astfel pe cale reflexă fluidificarea secreţiei bronşice, uşurând expectoraţia.
Proprietăți farmacocinetice
Nu sunt disponibile date specifice de farmacocinetică.
Date preclinice de siguranţă
Testele de toxicitate acută efectuate cu extract din frunze de iederă la diferite specii de animale nu au arătat apariţia simptomelor toxice la dozele orale de 3 g/kg, respectiv subcutanate de până la 0,5 g/kg.
În testele de toxicitate cronică efectuat la şoareci Wistar timp de 3 luni la care s-a administrat extract din frunze de Hedera helix în doză de 30 –750 mg/kg, chiar şi dozele cele mai mari au fost bine tolerate de animale. Nu s-a observat apariţia modificărilor organice sau a altor modificări patologice. Singura modificare observată la grupul de control a fost creşterea reversibilă a hematocritului.
