Adulţi și adolescenți peste 16 ani: 1-2 comprimate la 8 ore. Adolescenţi între 12-16 ani: 1 comprimat la 8 ore.

Comprimatele trebuie administrate cu o cantitate suficientă de lichid.

Pacienţii ce utilizează analgezice ce pot fi obţinute fără prescripţie medicală trebuie să nu le utilizeze mai mult de 1 săptamână sau în doze mai mari decât cele recomandate, doar dacă acest lucru nu a fost recomandat de către un medic.

Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Insuficiență hepatică severă (Child-Pugh > 9)

• Datorită hepatotoxicităţii paracetamol, acest medicament nu trebuie să fie luat în doze mai mari sau mai mult timp decât este recomandat.

• Folosind mai mult decât dozele recomandate, se poate ajunge la sechele hepatice severe, cum ar fi ciroza hepatică. Supradozajul acut sau cronic poate duce la hepatotoxicitate severă, ocazional, cu rezultat letal (vezi pct 4.9).

• Pacienții care suferă de boli hepatice sau infecții care afectează ficatul, cum ar fi hepatită virală, trebuie să consulte medicul înainte de a lua paracetamol. Pentru acești pacienți cu boală hepatică pre-existentă, pot fi necesare determinări ale funcțiilor hepatice la intervale regulate, în cazul administrarii dozelor mari sau a terapiei pe termen lung,

• Pacienții cu insuficiență hepatică (Child-Pugh <9) trebuie să utilizeze paracetamol cu precauție.

• Se poate produce o creștere a alanin aminotransferazei serice (ALT) în timpul administrării de doze mari de paracetamol.

• Consumul de alcool moderat și administrarea concomitentă de paracetamol conduce probabil la un risc crescut de toxicitate hepatică.

• Pacienții care suferă de boli renale trebuie să consulte medicul înainte de a lua paracetamol, deoarece este necesară ajustarea dozelor. În caz de insuficiență renală (clearance-ul renal al creatininei <10 ml

  / min), medicul trebuie să evalueze în mod critic raportul beneficiu/risc în ceea ce priveşte utilizarea paracetamol. Dozarea trebuie să se fie reglată și monitorizată continuu.

• Utilizarea pentru o perioadă îndelungată de paracetamol, în special asocierea paracetamol cu alte analgezice, poate duce la leziuni renale permanente și la riscul de insuficiență renală (nefropatia analgezică).

• Utilizarea îndelungată a unor doze mari poate duce la insuficienţă hepatică şi renală. Condițiile care cresc stresul oxidativ hepatic şi scad rezerva de glutation hepatic, cum ar fi o varietate de medicamente administrate concomitent, alcoolism, sepsis sau diabet zaharat, pot plasa pacientul la un risc crescut de hepatotoxicitate la paracetamol la doze terapeutice.

• Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții cutanate grave. În cazul înroșirii pielii, apariţiei erupțiilor cutanate, a veziculelor sau a descuamării pielii, se întrerupe administrarea de paracetamol (vezi pct. 4.8).

• Utilizarea paracetamol de către pacienții care suferă de sindromul Gilbert poate duce la hiperbilirubinemie mai pronunțată și la apariția simptomelor clinice ale acesteia, cum ar fi icter. Astfel, acești pacienți ar trebui să utilizeze paracetamol cu precauție.

• Administrarea concomitentă cu alte medicamente ce conțin paracetamol trebuie evitată.

• Se recomandă întreruperea administrării dacă apar noi simptome sau durerea şi/sau febra nu cedează în termen de 3 - 5 zile.

• Nu este necesară ajustarea dozelor pentru pacienţii vârstnici.

• Pacienții cu deficit ereditar de glucoză-6-fosfat-dehidrogenază trebuie să consulte un medic înainte de a lua paracetamol (risc de anemie hemolitică).

• Medicamentul conţine aspartam şi trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu fenilcetonurie.

Datele disponibile din studiile epidemiologice privind utilizarea terapeutică a paracetamol și posibilele reacții adverse în ceea ce privește sarcina sau dezvoltarea fetală/neonatală continuă să sprijine un raport beneficiu/risc pozitiv. Nu a fost raportată creşterea riscului de malformații. Se poate administra paracetamol în timpul sarcinii, dar numai sub strictă supraveghere medicală.

În timpul sarcinii, nu se recomandă administrarea de paracetamol pe o perioadă de timp prelungită, în doze mai mari sau în combinație cu alte medicamente, deoarece nu a fost confirmată utilizarea sigură în astfel de condiții.

Paracetamol trece în laptele matern în cantități mici. Chiar dacă, până în prezent, nu au fost obsevate reacții adverse, paracetamol trebuie să fie utilizat în timpul alăptării numai după recomandarea medicului..

Există dovezi limitate că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza de prostaglandine pot duce la afectarea fertilității feminine printr-un efect asupra ovulației, care este reversibil după întreruperea

tratamentului. Deoarece se crede că paracetamol inhibă sinteza prostaglandinelor este posibil ca acesta să poată afecta fertilitatea, cu toate că acest lucru nu a fost demonstrat.

Unii pacienți pot prezenta amețeli sau somnolență în timpul utilizării de paracetamol. Se recomandă prudență în cazul desfășurării activităților care necesită vigilență.

Următoarele reacții adverse au fost raportate:

Tulburări hematologice şi limfatice

Modificări ale area numărului de celule sanguine, inclusiv trombocitopenie, purpură trombocitopenică, leucopenie și pancitopenie.

Tulburări ale sistemului imunitar

Reacții alergice, reacții anafilactice și șoc anafilactic.

Tulburări gastro-intestinale

Greață, vărsături, disconfort gastric, diaree și dureri abdominale.

Tulburări ale sistemului nervos

Amețeli, somnolență.

Tulburări respiratorii toracice şi mediastinale

Bronhospasm și astm, inclusiv sindromul de astm analgezic.

Tulburări hepatobiliare

Insuficiență hepatică, hepatită, insuficiență hepatică dependentă de doză, necroză hepatică (inclusiv cu evoluție letală). Utilizarea cronică neaprobată poate duce la fibroza hepatică, ciroză inclusiv cu evoluție letală (vezi pct. 4.4 și 4.9.)

Tulburări renale și ale căilor urinare

Afecţiuni renale în special în caz de supradozaj.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții cutanate grave.

Erupții cutanate, prurit, urticarie, edem alergic și angioedem, pustuloză exantematică acută generalizată, erupție fixă datorată medicamentului, eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson și necroliză toxică epidermică (inclusiv cu evoluție letală).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

În caz de supradozaj, contactați medicul sau cel mai apropiat spital. Intervenţia medicală promptă este critică atât pentru adulţi ca şi pentru copii chiar dacă nu sunt semne/simptome aparente.

Cel mai important efect de intoxicație acută este hepatotoxicitatea:

leziuni hepatocelulare determinate de legarea reactivă a metaboliților de paracetamol la proteinele celulelor hepatice. În doze terapeutice, acești metaboliți sunt legați de glutation. În caz de supradozaj masiv, aprovizionare ficatului cu SH-donatori (care promovează formarea de glutation) este epuizată, se acumulează metaboliți toxici și se produce necroza celulelor hepatice, cu afectarea consecutivă a funcției hepatice, progresând până la comă hepatică. Leziunile renale, ca rezultat al necrozei tubulare renale, au fost descrise în mod independent.

Pragul de supradozaj poate fi redus la pacienții care iau anumite medicamente sau consumă alcool etilic sau sunt grav subnutriți.

Toxicitatea cronică include diverse deficiențe hepatice (vezi simptome de intoxicare). Datele în ceea ce privește toxicitatea cronică și, în particular, nefrotoxicitatea la paracetamol sunt controversate. O atenție deosebită trebuie acordată unei posibile influențe asupra numărului de celule sanguine periferice după aportul cronic.

Debutul intoxicației acute se caracterizează prin: greață, vărsături, dureri abdominale, transpirații și stare de rău generală. Starea pacientului se poate îmbunătăți în timp de 24 până la 48 ore, cu toate că simptomele pot să nu dispară complet.

Dimensiunea ficatului crește rapid, transaminazele și bilirubina sunt crescute, timpul de protrombină devine patologic, diureza scade, se poate dezvolta azotemie ușoară.

În cazul supradozajului acut și/sau cronic, se pot dezvolta, de asemenea, hipokaliemie și acidoză metabolică (inclusiv acidoză lactică).

Manifestări clinice frecvente după 3 până la 5 zile sunt: icter, febră, fetor hepaticus (un miros specific respirației la persoanele cu boli hepatice severe), diateză hemoragică, hipoglicemie și insuficiență hepatică.

Insuficiența hepatică poate progresa în toate stadiile de encefalopatie hepatică, edem cerebral și deces.

Insuficiența renală acută cu necroză tubulară acută, sugerată de durerea lombară puternică, hematurie și proteinurie, se poate dezvolta chiar și în absența unor leziuni hepatice severe.

Trebuie inițiată, în general, terapia intensivă medicamentoasă, cu monitorizarea atentă a semnelor vitale, a rezultatelor de laborator şi a statusului circulator. Dacă se suspectează deja intoxicația cu paracetamol, se administrează intravenos grupul de SH-donatori (de exemplu, metionină, cisteamină sau N-acetilcisteină), care este util în termen de 10 ore de la ingestie, deoarece conjugarea metaboliților reactivi ajută la detoxifierea lor normală. N-acetilcisteina poate oferi un anumit grad de protecție de până la 48 de ore de la ingestie. Lavajul gastric este util în primele 6 ore. Hemodializa și hemoperfuzia ajută la eliminarea substanței. Se recomandă controlul concentrației plasmatice de paracetamol.

Grupa farmacoterapeutică: analgezice antipiretice, anilide, combinaţii Cod ATC: N02B E51

Paracetamol, un derivat de para-aminofenol, este analgezic și are proprietăți antipiretice și activitatea antiinflamatorie slabă.

Mecanismul de acțiune analgezic nu a fost stabilit pe deplin. Paracetamol poate acționa în principal prin inhibarea sintezei de prostaglandine la nivelul sistemului nervos central (SNC) și, într-o mai mică măsură, printr-o acțiune periferică, blocând generarea impulsului de durere. Acțiunea periferică poate fi, de

asemenea, datorată inhibării sintezei de prostaglandine sau a acțiunilor altor substanțe care sensibilizează receptorii durerii la stimulul mecanic sau chimic.

Paracetamol produce, probabil, antipyresis acționând central, pe centrul de reglare a căldurii din hipotalamus pentru a produce vasodilatație periferică ducând la creșterea fluxului sanguin prin piele, transpirație, și pierdere de căldură. Acțiunea centrală poate implica inhibarea prostaglandinelor de sinteză în hipotalamus.

Paracetamol este absorbit rapid și complet după administrarea orală.

Concentrațiile plasmatice maxime sunt atinse după 0,5-1,5 ore, în funcție de formulare. Timpul de înjumătățire plasmatică după administrare orală este de 1,5 -2,5 ore.

Legarea paracetamol de proteinele plasmatice este scăzută.

Peste 80% din paracetamol este eliminat în decurs de 24 de ore. Eliminarea este întârziată la pacienții cu insuficiență renală sau insuficiență hepatică.

După transformare enzimatică hepatică, paracetamol este eliminat exclusiv pe cale renală, în principal sub formă de acid glucuronic și conjugați de acid sulfuric. Doar aproximativ 1-3% este eliminat sub forma unei substanțe de bază libere.

După administrarea orală, paracetamol este puțin toxic pentru șobolanii adulți și cobai.

Toxicitatea este considerabil mai mare la șoareci și șobolanii nou-născuți; probabil, la șoareci, din cauza unui alte metabolizări a substanței și probabil, la șobolanii nou-născuți, din cauza imaturității sistemului enzimatic hepatic.

La câini și pisici, administrarea de doze mai mari a dus la vărsături, făcând astfel imposibilă determinarea LD50 pentru aceste specii.

În urma administrării de doze toxice, animalele testate au prezentat creștere mai lentă în greutate, diureză mai frecventă, acidurie, deshidratare și sensibilitate crescută la infecții.

S-au observat, în timpul autopsiei, o creștere plethora a organelor abdominale, iritația mucoasei intestinale și, la animale masculi, atrofie testiculară cu inhibarea spermatogenezei.

Într-un studiu de 100 zile, organele țintă toxicologice au fost ficatul de șobolan și rinichii. Pentru oameni, factorul de siguranță a fost de aproximativ 7 în raport cu doza zilnică și, pentru animale, a fost 43 în raport cu o singură doză, pentru o durată de tratament de cel mult 10 zile.

Potențial mutagen și tumorigen

La șobolan, după administrarea de doze cu risc hepatotoxic, s-a observat un potențial de genotoxicitate, care a fost explicat ca şi consecință indirectă a hepatotoxicității/mielotoxicității, nu ca o afectare directă a ADN. De aceea, poate fi acceptată o doză prag. Într-un studiu de 2 ani la șobolani masculi, nu a existat nici o dovadă a activității carcinogenice a paracetamol, în conditiile în care aceștia au primit diete cu conținut de până la 6.000 ppm. La șobolani femele, au existat unele dovezi de activitate carcinogenică, bazate pe creșterea incidenței leucemiei cu celule mononucleare.

După utilizarea la om, nu a fost demonstrată creşterea riscului de embriotoxicitate sau teratogenitate Paracetamol, administrat în mod frecvent în timpul sarcinii, nu a demonstrat efecte negative asupra evoluției sarcinii sau asupra fătului.