Doar pentru administrare pe termen scurt.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp necesară pentru controlarea simptomelor (vezi pct. 4.4).

Pentru durere, febră şi simptome de răceală şi gripă. Doza zilnică recomandată de Nurofen Junior 7 ani+ cu aromă de portocale este de 20-30 mg/kg greutate corporală divizată în doze divizate. Aceasta poate fi administrată după cum urmează:

Copii cu vârsta cuprinsă între 7 şi 9 ani: Două capsule care pot fi administrate de 3 ori în interval de 24 ore.

Copii cu vârsta cuprinsă între 10 şi 12 ani: Trei capsule care pot fi administrate de 3 ori în interval de 24 ore.

Dozele trebuie administrate la intervale de aproximativ 6 - 8 ore (sau la cel puţin 6 ore între fiecare doză, dacă este necesar).

Medicamentul nu este adecvat pentru copii cu vârsta sub 7 ani.

Dacă la copii acest medicament este necesar pentru mai mult de trei zile, sau dacă simptomele se agravează trebuie consultat un medic.

Pentru administrare orală.

Medicamentul trebuie mestecat înainte de a fi înghiţit.

Hipersensibilitate la ibuprofen sau la oricare dintre constituenţii medicamentului enumerați la pct. 6.1.

Pacienţi care au manifestat anterior reacţii de hipersensibilitate (de exemplu astm bronşic, rinită, angioedem sau urticarie) ca răspuns la tratamentul cu aspirină sau cu alte medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS).

Ulcer peptic activ sau antecedente de ulcer peptic recurent sau hemoragic (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţie sau hemoragie, diagnosticate).

Antecedente de hemoragie sau perforaţie la nivelul tractului gastro-intestinal superior, asociate cu tratamentul anterior cu AINS.

Insuficienţă hepatică severă, insuficienţă renală sau insuficienţă cardiacă (vezi pct. 4.4

„Atenţionări speciale şi precauţii pentru utilizare“).

Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea).

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp necesară pentru controlarea simptomelor (vezi riscurile GI şi cardiovasculare de mai jos).

Persoanele vârstnice prezintă o frecvenţă crescută de reacţii adverse la AINS, în special hemoragie şi perforaţie gastro-intestinală, care pot fi letale.

Efecte respiratorii:

Bronhospasmul poate fi accelerat la pacienţii cu astm bronşic sau care au avut antecedente de astm bronşic sau afecţiune alergică.

Alte AINS:

Trebuie evitată administrarea concomitentă a ibuprofenului împreună cu AINS, incluzând inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei 2 (vezi pct. 4.5).

LES şi boală mixtă de ţesut conjunctiv:

Lupus eritematos sistemic şi boală mixtă a ţesutului conjunctiv - risc crescut de meningită aseptică (vezi pct. 4.8. Reacţii adverse)

Metabolizarea porfirinei:

Se impune prudenţă la pacienţii cu tulburare congenitală a metabolismului porfirinei (de exemplu porfirie intermitentă acută)

Efecte renale:

Insuficienţă renală, deoarece funcţia renală se poate deteriora ulterior (Vezi pct. 4.3 Contraindicaţii şi pct. 4.8 Reacţii adverse)

Există un risc de insuficienţă renală la copiii deshidrataţi.

Efecte hepatice:

Insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3 Contraindicaţii şi pct. 4.8 Reacţii adverse).

Intervenţii chirurgicale:

Se impune prudenţă imediat după o intervenţie chirurgicală majoră.

Alergie:

Se impune prudenţă la pacienţii care prezintă reacţii alergice la alte substanţe, deoarece apariţia unor reacţii de hipersensibilitate este de asemenea posibilă în cazul administrării Nurofen Junior 7 ani+ cu aromă de portocale.

Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare:

Se recomandă prudenţă (discuţia cu medicul sau cu farmacistul) înainte de a începe tratamentul la pacienţi cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă, deoarece au fost raportate retenţie de lichide, hipertensiune arterială şi edem în asociere cu tratamentul cu AINS.

Datele provenite din studiile clinice şi epidemiologice sugerează faptul că administrarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi) şi în tratamentul pe termen lung poate fi asociată cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează faptul că administrarea ibuprofenului în doze mici (de exemplu ≤ 1200 mg pe zi) este asociată cu un risc crescut de infarct miocardic.

Afectarea fertilităţii la femei:

Există dovezi limitate privind faptul că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza / sinteza de prostaglandine pot provoca afectarea fertilităţii la femei, prin efecte asupra ovulaţiei. Acest efect este reversibil la întreruperea tratamentului.

Efecte gastro-intestinale:

AINS trebuie administrate cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de afecţiune gastro- intestinală (colită ulcerativă, boală Crohn), deoarece aceste afecţiuni pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8).

Hemoragia, ulceraţia sau perforaţia GI, care pot fi letale, au fost raportate în cazul administrării tuturor AINS, în orice moment în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente GI grave.

Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie GI este mai mare pe măsura creşterii dozelor de AINS, la pacienţi cu antecedente de ulcer, în special dacă este complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu doza minimă disponibilă. Tratamentul de asociere cu medicamente protectoare (de exemplu. misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) trebuie avut în vedere pentru aceşti pacienţi şi de asemenea pentru pacienţii care necesită administrarea concomitentă de acid acetilsalicilic în doză scăzută, sau de alte medicamente care pot creşte riscul gastrointestinal (vezi mai jos şi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de efecte toxice GI, în special dacă sunt vârstnici, trebuie să raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragie GI), mai ales în etapele iniţiale ale tratamentului.

Se recomandă prudenţă la pacienţii cărora li administrează concomitent medicamente care pot creşte riscul de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii orali, anticoagulantele precum warfarina, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamentele antiplachetare, cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

Atunci când apar hemoragia sau ulceraţia GI la pacienţii cărora li se administrează ibuprofen, tratamentul trebuie întrerupt.

Efecte dermatologice:

Reacţii cutanate grave, unele dintre acestea letale, incluzând sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea AINS (vezi pct. 4.8). Se consideră că pacienţii prezintă riscul maxim de apariţie a acestor reacţii la începutul tratamentului, debutul acestor reacţii apărând, în majoritatea cazurilor, în cursul primei luni de tratament. Administrarea ibuprofenului trebuie întreruptă imediat la prima apariţie a erupţiilor cutanate, a leziunilor mucoase sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.

În mod excepţional, varicela poate fi la originea infecţiilor cutanate grave şi a complicaţiilor la nivelul ţesuturilor moi. Până în prezent, nu poate fi exclus rolul contributiv al AINS în agravarea acestor infecţii. Prin urmare se recomandă să se evite administrarea Nurofen Junior 7 ani+ cu aromă de portocale în cazuri de varicelă.

Funcţia plachetară:

Având în vedere faptul că AINS pot interfera cu funcţia plachetară, acestea trebuie utilizate cu prudenţă la pacienţii cu purpură trombocitopenică idiopatică (PTI), hemoragie intracraniană şi diateză hemoragică.

Acest medicament conţine glucoză. Pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la galactoză, de exemplu galactozemie, sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Acest medicament conţine zahăr. Pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei- izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.

• Acidul acetilsalicilic: cu excepţia cazului în care administrarea acidului acetilsalicilic în doză

  scăzută (până la 75 mg pe zi) a fost recomandată de către medic, deoarece poate creşte riscul de reacţii adverse (vezi pct. 4.4).

  Datele experimentale sugerează faptul că ibuprofenul poate inhiba efectul acidului acetilsalicilic în doză scăzută asupra agregării plachetare, atunci când acestea se administrează concomitent. Cu toate acestea, limitările acestor date şi incertitudinile cu privire la extrapolarea datelor ex-vivo la situaţia clinică implică faptul că nu se pot trage concluzii ferme cu privire la utilizarea periodică a ibuprofenului şi se consideră că nu există niciun efect relevant din punct de vedere clinic probabil asociat cu utilizarea ocazională a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).

• Alte AINS, incluzând inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei-2: a se evita administrarea concomitentă a două sau mai multe AINS, deoarece acestea pot creşte riscul de reacţii adverse (vezi pct. 4.4).

  Ibuprofenul trebuie administrat cu prudenţă în asociere cu:

• Anticoagulante: AINS pot mări efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4).

• Antihipertensive (inhibitori ECA și antagoniști ai angiotensinei II) şi diuretice: AINS pot diminua efectele acestor medicamente. Diureticele pot creşte riscul de nefrotoxicitate al AINS.

  În mod special, administrarea concomitentă a diureticelor ce economisesc potasiul poate creşte riscul de hiperkaliemie.

• Corticosteroizi: deoarece aceştia pot creşte riscul de ulceraţii sau hemoragii gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).

• Medicamentele antiplachetare şi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).

• Glicozizi cardiaci: AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, reduce RFG şi creşte concentraţiile plasmatice ale glicozizilor.

• Litiu şi fenitoină: există dovezi privind creşterile posibile ale concentraţiilor plasmatice ale acestor medicamente atunci când sunt administrate concomitent cu ibuprofen. Dacă se administrează corect, monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale litiului şi fenitoinei nu este de obicei necesară.

• Probenecid şi sulfinpirazonă: medicamentele care conţin probenecid sau sulfinpirazonă pot întârzia excreţia ibuprofenului.

• Metotrexat: există posibilitatea creşterii concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului.

• Ciclosporină: risc crescut de nefrotoxicitate.

• Mifepristonă: AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile după administrarea mifepristonei deoarece AINS pot reduce efectul mifepristonei.

• Tacrolimus: posibilitatea creşterii riscului de nefrotoxicitate când AINS se administrează împreună cu tacrolimus.

• Zidovudină: Risc crescut de efecte toxice hematologice când AINS se administrează împreună cu zidovudină. Nu există dovezi privind un risc crescut de hemartroze şi hematoame la persoane cu hemofilie şi HIV (+) cărora li se administrează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen.

• Antibiotice chinolonice: Datele la animale indică faptul că AINS pot creşte riscul convulsiilor în cazul asocierii cu antibiotice chinolonice. Pacienţii cărora li se administrează AINS şi chinolone pot prezenta un risc crescut de apariţie a convulsiilor.

• Medicamente hipoglicemiante orale: inhibarea metabolizării medicamentelor sulfonilureice, timp de înjumătăţire plasmatică prelungit şi risc crescut de hipoglicemie.

Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în mod negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrionului/fătului.

Datele provenite din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort şi malformaţii cardiace şi gastroschizis după administrarea unor inhibitori ai sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Se consideră că riscul creşte odată cu doza şi cu durata tratamentului. La animale, s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine determină o creştere a avorturilor pre- şi postimplantare şi letalitate embrio-fetală. În plus, s-au raportat frecvenţe crescute ale diferitelor malformaţii, incluzând cele cardiovasculare, la animale cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de organogeneză.

Ibuprofenul nu trebuie administrat în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, cu excepţia cazului în care acest lucru este necesar în mod clar. Dacă ibuprofenul este administrat la femeile care încearcă să rămână gravide, sau în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie menţinută cât mai scăzută posibil, iar durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil.

În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fătul la:

• efecte toxice cardiopulmonare (cu închiderea prematură a ductului arterial şi hipertensiune arterială pulmonară);

• afectare a funcţiei renale, care poate progresa până la insuficienţă renală cu oligo- şi hidroamnios;

  mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:

• prelungirea posibilă a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate apărea chiar şi la doze foarte scăzute.

• inhibarea contracţiilor uterine, care are drept rezultat, întârzirea declanşării sau prelungirea travaliului.

În consecinţă, ibuprofenul este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3).

Ibuprofenul şi metaboliţii acestuia trec în laptele uman numai în concentraţii mici. Având în vedere faptul că efectele la sugari nu au fost cunoscute până în prezent, întreruperea alăptării nu este necesară de obicei în timpul tratamentului pe termen scurt cu dozele recomandate (vezi pct. 4.2).

Există unele dovezi privind faptul că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza / sinteza de prostaglandine pot provoca afectarea fertilităţii la femei, prin efecte asupra ovulaţiei. Acest efect este reversibil la întreruperea tratamentului.

Vezi pct. 4.4 cu privire la fertilitatea le femei.

Nurofen Junior 7 ani+ cu aromă de portocale nu are o influenţă preconizată în dozele recomandate şi pentru durata recomandată a tratamentului.

S-au raportat reacţii de hipersensibilitate şi acestea pot consta în:

1. Reacţii alergice nespecifice şi anafilaxie

2. Reactivitate a tractului respirator, de exemplu astm bronşic, astm bronşic agravat, bronhospasm, dispnee

3. Tulburări cutanate variate, incluzând erupţii cutanate tranzitorii de tipuri diferite, prurit, urticarie, purpură, angioedem şi, mai rar, dermatoze exfoliative şi buloase (incluzând necroliză epidermică şi eritem multiform)

Următoarea listă a reacţiilor adverse este legată de experienţele cu ibuprofen administrat pe termen scurt, la doze pentru care nu este necesară eliberarea unei prescripţii medicale. În tratamentul afecţiunilor cronice, pe termen lung, pot apărea reacţii adverse suplimentare.

Reacţii de hipersensibilitate:

Mai puţin frecvente: Reacţii de hipersensibilitate cu urticarie şi prurit.

Foarte rare: reacţii de hipersensibilitate severe. Simptomele pot fi: tumefacţie facială, linguală sau laringiană, dispnee, tahicardie, hipotensiune arterială, (anafilaxie, angioedem sau şoc sever).

Exacerbarea astmului bronşic şi bronhospasmului.

Tulburări gastro-intestinale:

Reacţiile adverse observate cel mai frecvent sunt de natură gastro-intestinală. Mai puţin frecvente: durere abdominală, greaţă, dispepsie

Rare: diaree, flatulenţă, constipaţie şi vărsături.

Foarte rare: ulcer peptic, perforaţie sau hemoragie gastro-intestinală, melenă, hematemeză, uneori letală, în special la vârstnici. Stomatită ulcerativă, gastrită.

Exacerbarea colitei şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.4).

Tulburări ale sistemului nervos:

Mai puţin frecvente: Cefalee

Foarte rare: Meningită aseptică – cazuri izolate au fost raportate foarte rar.

Tulburări renale:

Foarte rare: Insuficienţă renală acută, necroză papilară, în special în cazul administrării pe termen lung, asociată cu uremie crescută şi edem.

Tulburări hepatice:

Foarte rare: tulburări hepatice.

Tulburări hematologice:

Foarte rare: Tulburări hematopoietice (anemie, leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie, agranulocitoză). Primele semne sunt: febră, durere de gât, ulceraţii orale superficiale, simptome de tip gripal, extenuare severă, hemoragii şi echimoze inexplicabile.

Afecţiuni cutanate:

Mai puţin frecvente: Variate erupţii cutanate tranzitorii

Foarte rare: Pot apărea forme severe de reacţii cutanate, cum sunt reacţiile buloase, incluzând sindromul Stevens-Johnson, eritemul multiform şi necroliza epidermică toxică

Tulburări ale sistemului imunitar:

La pacienţii cu tulburări autoimune existente (cum sunt lupusul eritematos sistemic, boala mixtă a ţesutului conjunctiv) în timpul tratamentului cu ibuprofen, au fost observate cazuri unice de simptome de meningită aseptică, cum sunt rigiditate cervicală, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare (vezi pct. 4.4)

Tulburări cardiovasculare şi cerebrovasculare:

În cazul asocierii cu tratament cu AINS au fost raportate edem, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează faptul că administrarea ibuprofenului (în special în doze mari de 2400 mg pe zi) şi în tratament pe termen lung poate fi asociată cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

La copii, ingestia unor doze mai mari de 400 mg/kg poate provoca simptome. La adulţi, efectul doză răspuns este mai puţin evident. Timpul de înjumătăţire plasmatică în caz de supradozaj este de 1,5 - 3 ore.

Simptome

Majoritatea pacienţilor care au ingerat cantităţi de AINS importante din punct de vedere clinic vor prezenta doar greaţă, vărsături, durere epigastrică sau, mai rar, diaree. Tinitusul, cefaleea şi hemoragia gastro-intestinală sunt de asemenea posibile. În cazul intoxicaţiilor mai grave, se observă efecte toxice asupra sistemului nervos central, manifestate sub formă de somnolenţă, ocazional excitaţie şi dezorientare sau comă. Ocazional, pacienţii prezintă convulsii. În cazul intoxicaţiilor grave poate apărea acidoză metabolică iar timpul de protrombină (TP) poate fi prelungit, probabil din cauza interferenţei cu acţiunea factorilor de coagulare circulanţi. Pot apărea insuficienţă renală acută şi leziuni hepatice. La astmatici este posibilă exacerbarea astmului bronşic.

Abordare terapeutică

Abordarea terapeutică trebuie să fie simptomatică şi de susţinere şi include menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii şi monitorizarea semnelor cardiace şi vitale până în momentul stabilizării pacientului. Se va lua în considerare administrarea orală de cărbune activat dacă pacientul se prezintă în decurs de 1 oră de la ingestia unei cantităţi potenţial toxice de medicament. În cazul convulsiilor frecvente sau prelungite, tratamentul trebuie să consiste în diazepam sau lorazepam pe cale intravenoasă. În cazul astmului bronşic se administrează bronhodilatatoare.

Grupa farmacoterapeutică : AINS derivaţi ai acidului propionic, codul ATC: M01A E01

Ibuprofenul este un AINS derivat al acidului propionic, care şi-a demonstrat eficacitatea prin inhibarea sintezei de prostaglandine. La om, ibuprofenul reduce durerea de cauză inflamatorie, edemul şi febra. În plus, ibuprofenul inhibă reversibil agregarea plachetară.

Datele experimentale sugerează faptul că ibuprofenul poate inhiba efectul acidului acetilsalicilic în doză scăzută asupra agregării plachetare, atunci când acestea se administrează concomitent. În cadrul unui studiu, atunci când a fost administrată o doză unică de ibuprofen de 400 mg în interval de 8 ore înainte sau în decurs de 30 de minute după administrarea unei doze de acid acetilsalicilic cu eliberare imediată (81 mg), a apărut o scădere a efectului ASA asupra formării tromboxanului sau agregării plachetare. Cu toate acestea, limitările acestor date şi incertitudinile cu privire la extrapolarea datelor ex-vivo la situaţia clinică implică faptul că nu se pot trage concluzii ferme cu privire la utilizarea periodică a ibuprofenului şi se consideră că nu există niciun efect relevant din punct de vedere clinic probabil asociat utilizării ocazionale a ibuprofenului.

După administrare, ibuprofenul se absoarbe rapid şi este distribuit rapid în întregul organism. Excreţia pe cale renală este rapidă şi completă.

Concentraţia plasmatică maximă este atinsă în decurs de 45 minute după ingestie, dacă se administrează pe stomacul gol. Atunci când se administrează împreună cu alimente, concentraţiile maxime sunt observate după 1-2 ore. Aceşti timpi pot varia în funcţie de diferitele forme de administrare a dozelor.

Timpul de înjumătăţire plasmatică al ibuprofenului este de aproximativ 2 ore.

Într-un număr limitat de studii, ibuprofenul apare în laptele uman în concentraţii foarte mici.

Toxicitatea subcronică şi cronică a ibuprofenului în experimentele la animale a apărut în principal sub forma unor leziuni şi ulceraţii la nivelul tractului gastrointestinal. Studiile in vitro şi in vivo nu au furnizat nicio dovadă relevantă din punct de vedere clinic privind potenţialul mutagen al ibuprofenului. În studiile la şobolani şi la şoareci nu s-a descoperit nicio dovadă privind efectele cancerigene ale ibuprofenului. Ibuprofenul a dus la o inhibare a ovulaţiei la iepuri şi la afectarea implantării la diferite specii de animale (iepure, şobolan, şoarece). Studiile experimentale efectuate la şobolani şi la iepuri au arătat că ibuprofenul traversează placenta. În urma administrării unor doze toxice materne a apărut o frecvenţă crescută de malformaţii (defecte septale ventriculare) la puii de şobolan.