Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani:

Doza recomandată este de 10 mg loratadină (1 comprimat Symphoral 10 mg) administrat oral o dată pe zi, indiferent de orarul meselor.

La copiii cu vârsta între 2 şi 12 ani dozarea se face în funcţie de greutatea corporală:

Greutate corporală mai mare de 30 kg: 10 mg o dată pe zi (un comprimat Symphoral o dată pe zi).

Greutate corporală mai mică de 30 kg: comprimatele de 10 mg nu sunt recomandate pentru copii cu greutate corporală mai mică de 30 kg.

Forma farmaceutică de comprimat nu este recomandată la copii cu vârsta între 2 şi 6 ani datorită riscului de sufocare. Pentru această vârstă există forme farmaceutice adecvate.

Copii cu vârsta sub 2 ani:

Nu a fost stabilită eficacitatea şi siguranţa administrării loratadinei la copii cu vârsta sub 2 ani.

Pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă li se va administra o doză iniţială mai mică, deoarece la aceştia clearance-ul loratadinei poate fi mai mic. O doză iniţială de 10 mg loratadină (1 comprimat Symphoral 10 mg) la 2 zile este indicată pentru adulţi şi copii cu greutate mai mare de 30 kg.

Pacienţi vârstnici, pacienţi cu insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii vârstnici sau la cei care prezintă insuficienţă renală.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Symphoral trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.2).

Administrarea Symphoral trebuie oprită cu cel puţin 48 de ore înainte de efectuarea testelor cutanate la diferiţi alergeni, deoarece antihistaminicele pot împiedica sau diminua reacţiile pozitive la indicatorii testelor de reactivitate dermică.

Deoarece Symphoral conţine lactoză monohidrat pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Administrat concomitent cu alcoolul, Symphoral nu are efecte de potenţare ale acestuia, conform măsurătorilor efectuate în studiile privind performanţele psihomotorii.

Este posibil să apară interacţiuni cu toţi inhibitorii cunoscuţi ai CYP3A4 sau CYP2D6 ducând la creşterea nivelurilor de loratadină (vezi pct. 5.2), ceea ce poate determina o creştere a reacţiilor adverse.

Sarcina

Loratadina nu a avut efecte teratogene în studiile efectuate la animale. Nu a fost stabilită siguranţa administrării loratadinei pe perioada sarcinii. În consecinţă, nu este recomandată utilizarea Symphoral în timpul sarcinii.

Alăptarea

Loratadina este excretată în laptele matern şi, de aceea, nu este recomandată utilizarea ei la femeile care alăptează.

În studii clinice care au evaluat capacitatea de a conduce vehicule, nu a fost observată afectarea acesteia la pacienţii aflaţi în tratament cu loratadină. Totuşi, pacienţii trebuie informaţi că, foarte rar, la unele persoane poate apare somnolenţa, fapt ce ar putea afecta capacitatea de a conduce autovehicule sau de a folosi utilaje.

În studii clinice efectuate pe un grup de copii cu vârste cuprinse între 2 şi 12 ani, reacţiile adverse cel mai frecvent raportate comparativ cu placebo au fost cefaleea (2,7%), nervozitatea (2,3%) şi oboseala (1%).

În studiile clinice în care au fost incluşi adulţi şi adolescenţi trataţi cu doza recomandată de 10 mg loratadină pe zi pentru o gamă de afecţiuni ce a inclus rinita alergică şi urticaria cronică idiopatică, reacţiile adverse la loratadină au fost observate la un procent de pacienţi cu 2% mai mare faţă de placebo. Cele mai frecvente reacţii adverse menţionate, raportat la placebo, au fost somnolenţa (1,2%), cefaleea (0,6%), creşterea apetitului alimentar (0,5%) şi insomnia (0,1%). Alte reacţii adverse, foarte rar raportate în perioada de post–comercializare sunt prezentate în următorul tabel:

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

În caz de supradozaj creşte frecvenţa apariţiei simptomelor anticolinergice. În caz de supradozaj au fost raportate cefalee, somnolenţă şi tahicardie.

În cazul supradozajului se vor institui măsuri generale simptomatice şi de susţinere, care vor fi menţinute cât timp este necesar. Poate fi încercată administrarea cărbunelui activat sub formă de suspensie în apă, de asemenea poate fi luat în considerare lavajul gastric. Loratadina nu este îndepărtată prin hemodializă şi nu se cunoaşte dacă poate fi îndepărtată prin dializă peritoneală. Monitorizarea clinică a pacienţilor trebuie continuată şi după oprirea tratamentului de urgenţă.

Grupa farmacoterapeutică: alte antihistaminice de uz sistemic, codul ATC: R06A X13.

Loratadina, substanţa activă a Symphoralului, este un antihistaminic triciclic cu activitate selectivă pe receptorii periferici H1.

În cazul majorităţii populaţiei, loratadina nu are proprietăţi sedative sau anticolinergice semnificative

clinic, dacă este utilizată la doza recomandată.

În cazul tratamentului de lungă durată nu s-au observat modificări semnificative clinic privind semnele vitale, valorile testelor de laborator, examenele fizice sau electrocardiografice.

Loratadina nu are o activitate semnificativă pe receptorii H2. Ea nu inhibă captarea noradrenalinei şi nu are practic nici o influenţă asupra automatismului cardiac.

Administrată pe cale orală, loratadina se absoarbe rapid şi bine, fiind supusă unei metabolizări marcate la primul pasaj hepatic, îndeosebi de către CYP3A4 şi CYP2D6. Principalul metabolit – desloratadina (DL)

– este activ din punct de vedere farmacologic, fiind responsabil pentru o mare parte din efectul clinic. Loratadina şi DL ating concentraţiile plasmatice maxime (Tmax) la 1–1,5 ore, respectiv 1,5–3,7 ore de la administrare.

În studii controlate au fost observate creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale loratadinei după utilizarea concomitentă a ketoconazolului, eritromicinei şi cimetidinei, dar acest lucru nu a determinat modificări semnificative clinic (inclusiv electrocardiografic).

Loratadina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie crescută (între 97% şi 99%), în timp ce legarea metabolitului său activ este la un nivel moderat (73% până la 76%).

La subiecţii sănătoşi, timpii de înjumătăţire plasmatică prin distribuţie pentru loratadină şi metabolitul ei activ sunt de 1 oră, respectiv de 2 ore. Timpul mediu de înjumătăţire prin eliminare la adulţi a fost de 8,4 ore (interval de la 3 ore până la 20 de ore) pentru loratadină, şi de 28 de ore (interval de la 8,8 ore până la 92 de ore) pentru principalul metabolit activ.

Aproximativ 40% din doză este excretată în urină şi 42% în fecale, într-o perioadă de 10 zile, în principal sub formă de metaboliţi conjugaţi. Aproximativ 27% din doză este eliminată în urină în primele 24 de ore. Mai puţin de 1% din substanţa activă este excretată nemodificată în forma activă, ca loratadină sau DL.

Valorile biodisponibilităţii loratadinei şi metabolitului său activ sunt proporţionale cu doza.

Profilul farmacocinetic al loratadinei şi al metaboliţilor ei la voluntarii adulţi sănătoşi este comparabil cu cel înregistrat la voluntarii vârstnici sănătoşi.

Ingestia concomitentă a alimentelor poate să încetinească uşor absorbţia loratadinei, fără ca acest lucru să influenţeze efectul clinic.

La pacienţii cu afectare renală cronică, atât ASC cât şi nivelurile plasmatice maxime (Cmax) ale loratadinei şi ale metabolitului ei sunt mai mari în comparaţie cu ASC şi nivelurile plasmatice maxime (Cmax) ale pacienţilor cu funcţie renală normală. Timpii medii de înjumătăţire prin eliminare pentru loratadină şi metabolitul ei nu au fost semnificativ diferiţi faţă de cei observaţi la subiecţii sănătoşi. Hemodializa nu are nici o influenţă asupra farmacocineticii loratadinei sau a metabolitului ei activ la pacienţii cu insuficienţă renală cronică.

La pacienţii cu afectare hepatică cronică de cauză alcoolică, ASC şi nivelurile plasmatice maxime (Cmax) pentru loratadină au fost de două ori mai mari comparativ cu pacienţii cu funcţie hepatică normală, în timp ce profilul farmacocinetic al metabolitului activ nu a fost modificat semnificativ. Timpii de înjumătăţire prin eliminare pentru loratadină şi metabolitul ei au fost de 24 de ore, respectiv 37 de ore, şi au progresat în paralel cu creşterea severităţii bolii hepatice.

Loratadina şi metabolitul ei activ sunt excretaţi în laptele femeilor ce alăptează.

Datele preclinice care au luat în considerare studii convenţionale referitoare la siguranţă, toxicitate la doze repetate, genotoxicitatea şi potenţialul carcinogenetic, nu au relevat existenţa vreunui risc particular.

În studiile de toxicitate reproductivă nu au fost observate efecte teratogene. Totuşi, la şobolani, la valori plasmatice (ASC) de 10 ori mai mari decât cele obţinute la dozele clinice, s-a observat prelungirea travaliului şi viabilitate mai redusă a puilor.