Reacţiile adverse pot fi reduse prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă perioadă, necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.4).

Doza recomandată pentru adulţi şi copii cu vârsta peste 16 de ani şi cu greutate corporală peste 50 kg este de 1 comprimat filmat la fiecare 8-12 ore.

Schemă de tratament alternativă, doza iniţială este de 2 comprimate filmate, urmată la nevoie de un comprimat filmat suplimentar după 8-12 ore.

Doza zilnică maximă este de 3 comprimate filmate.

Durata tratamentului este de 7 zile. Dacă durerea persistă sau dacă simptomatologia se modifică, se recomandă consult medical.

Doza maximă la pacienţii vârstnici este de 2 comprimate filmate pe zi, administrate în două prize. Acest medicament trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii vârstnici, datorită riscului de supradozare (vezi pct. 4.4). La aceşti pacienţi trebuie utilizată cea mai mică doză eficace, iar durata tratamentului să fie cât mai scurtă, datorită riscului mai mare de evenimente adverse la această categorie de vârstă.

Doza maximă la pacienţii cu insuficienţă renală este de 2 comprimate filmate pe zi, administrate în două prize.

Acest medicament trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.4). La pacienţii cu valori ale clearance-ului creatininei peste 30 ml/min este necesară reducerea dozei, pentru evitarea acumulării metaboliţilor. Naproxenul sodic nu este recomandat la pacienţii cu valori ale clearance-ului creatininei sub 30 ml/min (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Doza maximă la pacienţii cu insuficienţă renală este de 2 comprimate filmate pe zi, administrate în două prize.

Acest medicament trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4). La aceşti pacienţi este necesară reducerea dozei, datorită riscului de supradozare. Naproxenul sodic nu este recomandat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Copii şi adolescenţi

Schema de tratament pentru copii cu vârsta peste 16 de ani şi cu greutate corporală peste 50 kg este similară cu cea pentru adulţi.

Nalgesin 220 mg comprimate filmate nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani, deoarece nu este posibilă administrarea dozei în funcţie de greutatea corporală. Siguranţa şi eficacitatea utilizării Nalgesin la copiii cu vârsta sub 2 ani nu au fost stabilite.

Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu suficient lichid şi, preferabil, în timpul sau după masă. Pentru pacienţii cu sensibilitate gastrică, este preferabilă administrarea în timpul mesei.

• Hipersensibilitate la substanţa activă, naproxen sodic sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
• Antecedente de bronhospasm, astm bronşic, rinită sau urticarie asociate cu utilizarea acidului acetilsalicilic sau altor medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS).
• Episod activ sau antecedente de ulcer peptic recurent/hemoragie digestivă (două sau mai multe episoade distincte, ulceraţii sau sângerare digestivă documentată).
• Antecedente de sîngerare sau perforaţie gastro-intestinală, în relaţie cu un tratament anterior cu AINS.
• Insuficienţă hepatică severă.
• Insuficienţă renală severă.
• Insuficienţă cardiacă severă.
• Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
• Accident vascular cerebral sau alte tipuri de sângerări.
• Copii cu vârsta sub 2 ani.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscul gastrointestinal şi cardiovascular prezentate mai jos).

Trebuie evitată utilizarea concomitentă de Nalgesin 220 mg comprimate filmate şi AINS, incluzând inhibitorii selectivi de ciclooxigenază 2.

Naproxenul sodic inhibă agregarea plachetară si poate prelungi timpul de sângerare. Pacienţii cu tulburări de coagulare sau care utilizează medicamente cu efect asupra hemostazei trebuie să fie monitorizaţi cu atenţie în timpul tratamentului cu Nalgesin.

În timpul tratamentului cu Nalgesin, trebuie monitorizate cu atenţie funcţia hepatică şi renală, mai ales la pacienţii vârstnici, la pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică congestivă sau insuficienţă renală cronică şi la pacienţi în tratament cu diuretice.

La vârstnici există o frecvenţă mai mare a recţiilor adverse la utilizarea AINS, în special sângerarea şi perforaţie gastro-intestinală, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).

La utilizarea oricărui AINS, în oricare moment al tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale severe, au fost raportate sângerări, ulceraţii şi perforaţie gastro-intestinală, care pot fi letale. Riscul de sângerări, ulceraţii şi perforaţie gastro- intestinală este mai mare la creşterea dozelor de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer gastro- intestinal, în special dacă a prezentat complicaţii hemoragice sau perforaţie (vezi pct. 4.3), precum şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. La aceşti pacienţi trebuie luată în considerare o asociere a unor medicamente protectoare (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni), si de asemenea şi la pacienţii care necesită doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot creşte riscul gastro-intestinal (vezi mai jos şi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special cei vârstnici, trebuie să raporteze simptomele abdominale neobişnuite (în special cele legate de sângerarea gastro-intestinală), mai ales în fazele iniţiale ale tratamentului.

Se recomandă precauţie la pacienţii în tratament concomitent cu medicamente care pot creşte riscul ulceraţiilor şi sângerărilor gastro-intestinale, cum sunt corticosteroizii cu administrare orală, anticoagulante ca warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau antiagregante plachetare, ca acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

La apariţia sângerărilor sau ulceraţiilor gastro-intestinale la pacienţii în tratament cu Nalgesin 220 mg comprimate filmate, tratamentul trebuie întrerupt.

AINS trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu antecedente de boală gastro-intestinală (colită ulcerativă, boală Crohn), deoarece afecţiunea se poate exacerba (vezi pct. 4.8 – reacţii adverse).

Se recomandă precauţie (discuţie cu medicul sau farmacistul) înainte de iniţierea tratamentului, la pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă, deoarece terapia cu AINS a fost asociată cu apariţia retenţiei de fluide, hipertensiunii arteriale şi a edemelor.

Un studiu clinic şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea unor AINS (în special la doze mari şi tratament prelungit) poate fi asociată cu o creştere uşoară a evenimentelor trombotice arteriale (de examplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Cu toate că datele sugerează că utilizarea naproxenului (1000 mg pe zi) poate fi asociată cu un risc mai scăzut, acesta nu poate fi exclus. Nu există date suficiente privind efectele unor doze scăzute de naproxen sodic, adică 600 mg pe zi, pentru a putea evalua corect posibilele riscuri de tromboză.

La utilizarea AINS au fost raportate foarte rar reacţii cutanate grave, unele cu risc letal, incluzând dermatita exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză toxică epidermică (vezi pct. 4.8). Riscul

este cel mai crescut în fazele iniţiale ale terapiei, debutul reacţiei adverse apărând în majoritatea cazurilor în decursul primei luni de tratament. La prima apariţie a unei erupţii cutanate tranzitorii, leziuni ale mucoaselor sau a oricărui semn de hipersensibilitate, tratamentul cu naproxen sodic trebuie întrerupt.

Există unele dovezi că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor pot afecta fertilitatea feminină, printr-un efect asupra ovulaţiei. Acest efect este reversibil la întreruperea tratamentului.

La pacienţii cu şi fără antecedente de hipersensibilitate la acidul acetilsalicilic, alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, sau medicamente ce conţin naproxen sodiu pot să apară reacţii de hipersensibilitate (inclusiv reacţii anafilactoide).

Acestea pot, de asemenea, să apară la persoanele cu antecedente de angioedem, bronhospasm (de exemplu, astm bronşic), rinită, polipi nazali, boli alergice, tulburări respiratorii cronice, sau sensibilitate la acid acetilsalicilic. Acest lucru este valabil pentru pacienţii cu alergie diagnosticată la naproxen sodic sau alte AINS (manifestată, printre altele, cu reacţii cutanate, prurit sau erupţii cutanate tranzitorii). Reacţiile anafilactoide, inclusiv anafilaxia, pot fi letale.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică se recomandă precauţie (vezi pct. 4.2 şi 4.3). În boala alcoolică a ficatului şi probabil şi în alte forme de ciroze, concentraţiile plasmatice totale de naproxen sodic sunt scăzute, în timp ce concentraţiile plasmatice de naproxen sodic liber sunt crescute. Se recomandă administrarea dozei minime eficace.

Deoarece naproxenul sodic şi metaboliţii săi sunt eliminaţi în principal pe cale renală, prin filtrare glomerulară, trebuie administrat cu mare precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2). În timpul tratamentului, la pacienţii cu insuficienţă renală trebuie determinat şi monitorizat clearance-ul creatininei. Dacă clearance-ul creatininei este sub 30 ml/min, tratamentul cu naproxen sodic nu este recomandat (vezi pct. 4.3).

Nalgesin nu trebuie utilizat la copiii şi adolescenţii cu vârsta sub 16 ani, deoarece dozele administrate în funcţie de greutatea corporală nu sunt posibile.

AINS pot potenţa efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4).

La administrarea concomitentă cu AINS, creşte riscul sângerării gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).

Administrarea concomitentă cu AINS poate creşte riscul ulceraţiilor şi sângerării gastro-intestinale (vezi pct. 4.4)

La administrarea concomitentă de litiu şi naproxen sodic, litemia poate creşte. În timpul utilizării concomitente, trebuie monitorizată litemia şi doza trebuie ajustată.

Următoarele combinaţii necesita precauţii speciale

Utilizarea concomitentă a două sau mai multe AINS creşte riscul leziunilor gastro-intestinale (vezi pct. 4.4.).

AINS pot reduce efectul medicamentelor diuretice şi al altor medicamente antihipertensive. La unii pacienţi cu funcţie renală compromisă (de exemplu la pacienţii deshidrataţi sau vârstnici cu funcţie renală compromisă) administrarea concomitentă al unui inhibitor ECA sau antagonist al angiotensinei II şi al unui inhibitor de ciclooxigenază poate determina deteriorarea funcţiei renale, inclusiv apariţia insuficienţei renale, care este, de obicei, reversibilă. Aceste interacţiuni trebuie luate în considerare la pacienţii aflaţi în tratament concomitent cu naproxen şi inhibitori ECA sau antagonişti ai angiotensinei

II. De aceea, asocierea acestor medicamente trebuie administrată cu precauţie, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător şi trebuie monitorizată funcţia renală după iniţierea terapiei concomitente şi, apoi, periodic.

Studiile in vitro au arătat că utilizarea concomitentă de naproxen sodic şi zidovudină creşte concentraţiile plasmatice ale zidovudinei.

Naproxen sodic poate reduce efectul natriuretic al furosemidului.

Deoarece naproxenul sodic este aproape în totalitate legat de proteinele plasmatice, se recomandă precauţie la administrare concomitentă a derivaţilor de hidantoină sau sulfoniluree, deoarece aceste medicamente se leagă competitiv de proteinele plasmatice. Pacienţi trataţi concomitent cu naproxen şi un derivat de hidantoină, sulfonamidă sau sulfoniluree trebuie monitorizaţi şi, în caz de necesitate, vor fi ajustate dozele de medicament.

Naproxen sodic reduce secreţia tubulară a metotrexatului; de aceea, la administrare concomitentă, toxicitatea metotrexatului poate creşte.

Dacă probenecidul este administrat concomitent, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al naproxenului sodic este prelungit şi concentraţiile plasmatice sunt crescute.

Administrare concomitentă de ciclosporină poate creşte riscul de insuficienţă renală.

Este recomandat ca tratamentul cu naproxen să se întrerupă cu 48 ore înainte de efectuarea testelor funcţiei suprarenale, deoarece naproxenul poate interfera cu rezultatele unor teste în care sunt implicaţi 17-cetosteroizii. Similar, naproxenul poate interfera cu unele determinări ale acidului 5- hidroxiindolacetic urinar.

Alimentele pot întârzia absorbţia de naproxenului sodic.

Alcoolul etilic poate creşte riscul de hemoragie gastrointestinală asociată cu AINS.

Studiile de interacţiune au fost efectuate numai la adulţi.

Inhibiţia sintezei prostaglandinelor poate afecta sarcina şi/sau dezvoltarea embriofetală. Datele din studiile epidemiologice sugerează existenţa unui risc crescut de avort, de malformaţie cardiacă şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor în prima perioadă a sarcinii. Riscul absolut de malformaţie cardiovasculară a fost crescut la mai puţin de 1%, până la aproximativ 1,5%. Se crede că riscul este dependent de creşterea dozei şi duratei tratamentului.

La animale, s-a arătat că administrarea inhibitorilor sintezei prostaglandinelor determină creşterea numărului de avorturi în stadiul de pre- şi post-implantare şi mortalitate embriofetală. Suplimentar, la animalele la care a fost administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în timpul perioadei organogenetice, s-a observat creşterea incidenţelor diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare. În timpul primului şi celui de-al doilea trimestru al sarcinii, nu se recomandă administrarea naproxenului sodic decât în urgenţe. În cazul în care naproxenul sodic este utilizat de o femeie care încearcă să devină gravidă sau în timpul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât de mică posibil, ca şi durata tratamentului.

În timpul celui de-al treilea trimestru al sarcinii, toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune fătul la:

• toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a ductului arterial şi hipertensiune pulmonară);

• disfuncţie renală, care poate progresa la insuficienţă renală cu oligohidroamnios; iar mama şi fătul, la sfârşitul sarcinii, la:

• prelungire posiblă a timpului de sângerare, un efect antiagregant care apare chiar la doze foarte mici.

• inhibarea contracţiilor uterine, determinând întârzierea sau prelungirea travaliului. Consecutiv, naproxenul sodic este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru al sarcinii.

Alăptarea

Utilizarea Nalgesin nu este recomandată în timpul alăptării, deoarece naproxenul sodic este excretat în laptele matern.

Fertilitatea

Există unele date care sugerează că medicamentele inhibitoare ale ciclooxigenazei/sintezei prostaglandinelor pot determina infertilitate feminină, prin afectarea ovulaţiei. Efectul este reversibil la întreruperea tratamentului.

Nalgesin nu prezintă sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. În urma utilizării AINS, pot apare ameţeli, somnolenţă, fatigabilitate şi tulburări vizuale. În cazul apariţiei acestor reacţii, pacienţii nu trebuie să conducă sau să folosească utilaje.

Datele din studiile clinice arată că incidenţa reacţiilor adverse la naproxen sodic în doză unică de 1 comprimat, doză unică de 2 comprimate şi la doze repetate, este comparabilă cu placebo.

Printre cele mai frecvente reacţii adverse raportate cel mai frecvent (care apar la mai mult de 1 din 100 de pacienţi) au fost cefalee (4,9%), greaţă (4,4%), ameţeli (2,0%), vărsături (1,8%), şi dispepsie (1,9%). Foarte rar apar reacţii alergice severe.

Lista sub formă de tabel a reacţiilor adverse

• foarte frecvente (≥1/10)

  - frecvente (≥1/100 şi <1/10)

• mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)

  - rare (≥1/10000 şi <1/1000)

• foarte rare (<1/10000)

• frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tulburări gastro-intestinale

Cele mai frecvente reacţii adverse observate sunt cele gastrointestinale. Pot apărea ulcere peptice, perforaţii sau sângerări gastro-intestinale, uneori letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4). Au mai fost raportate greaţă, vărsături, diaree, constipaţie, dureri abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulceroasă, agravarea bolii colitei sau bolii Crohn (vezi pct. 4.4). Mai puţin frecvent, a fost observată gastrită. Riscul de sângerare gastro-intestinală este dependent de doză şi durata tratamentului.

Tulburări cardiace

În asociere cu terapia cu AINS au fost raportate edeme, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă. Un studiu clinic şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea unor AINS (în special la doze mari şi tratament prelungit) poate fi asociată cu o creştere uşoară a evenimentelor trombotice arteriale (de examplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Reacţiile buloase, inclusiv sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică, au fost raportate foarte rar.

Tulburări ale sistemului imunitar

Similar altor AINS, pot apărea reacţii alergice anafilactice sau anafilactoide la pacienţii cu sau fără expunere anterioară la medicamente din această clasă. Simptomele tipice ale unei reactii anafilactice includ: hipotensiune arterială severă şi bruscă, tahi sau bradicardie, fatigabilitate neobişnuită sau slăbiciune, anxietate, agitaţie, pierderea conştienţei, dificultăţi de respiraţie sau deglutiţie, prurit, urticarie cu sau fără angioedem, eritem cutanat, greaţă, vărsături, dureri abdominale sub formă de crampe, diaree.

La copii este de aşteptat ca frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse să fie aceleaşi ca la adulţi.

După ingestie accidentală sau intenţionată a unor cantităţi mari de naproxen sodic, poate apare durere abdominală, greaţă, vărsături, ameţeli, tinitus, iritabilitate; în cazuri mai severe, poate apare de asemenea hematemeză, melenă, tulburări ale conştienţei, tulburări respiratorii, convulsii şi insuficienţă renală.

Sunt recomandate golirea gastrică şi tratament simptomatic. Administrarea promptă a unei cantităţi adecvate de cărbune activat (la o oră de la ingestia medicamentului) poate reduce absorbţia medicamentului.

Simptomele şi tratamentul supradozajului sunt aceleaşi ca la adulţi.

Grupă farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, codul ATC: M01AE02. Mecanism de acţiune

Naproxen sodic este un medicament antiinflamator nesteroidian. Prezintă proprietăţi antiinflamatorii,

analgezice şi antipiretice. Mecanismul principal de acţiune este inhibarea ciclooxigenazei, enzimă care este implicată în sinteza prostaglandinelor. Ca urmare, concentraţiile prostaglandinelor din fluide şi ţesuturi scad.

Efecte farmacodinamice

Naproxenul sodic are proprietăţi antiinflamatorii, analgezice şi antipiretice. Majoritatea efectelor farmacologice ale naproxenului sodic, similar altor AINS, sunt considerate a fi mediate fie direct, fie indirect, prin inhibarea sintezei prostaglandinelor. Similar altor AINS, in vitro, naproxenul sodic este un inhibitor puternic al fazei secundare a agregării plachetare.

Eficacitate şi siguranţă clinică

Siguranţa şi eficacitatea naproxenului eliberat fără prescripţie medicală au fost evaluate în mai multe studii clinice comparative dublu-orb, randomizate, controlate cu placebo, la pacienţi cu dureri diverse, inclusiv după extracţie dentară, dupa interventie chirurgicală, dismenoree, dureri musculare şi dureri articulare din osteoartrită. În toate studiile clinice a fost demonstrată o analgezie eficace şi ameliorarea semnificativă a durerii, superioară comparativ cu placebo şi comparabilă cu efectul ibuprofenului si acetaminofenului.

După administrare orală, naproxenul sodic este hidrolizat de acidul gastric. Microparticulele de naproxen sunt eliberate şi apoi se dizolvă mai rapid în intestinul subţire. Astfel, absorbţia naproxenului este mai rapidă şi mai completă; de aceea, concentraţiile plasmatice eficace din punct de vedere analgezic sunt atinse mai rapid. După administrarea unei doze unice de naproxen sodic, concentraţiile plasmatice maxime de naproxen apar la 1 oră de la administrare.

Cu toate că alimentele reduc viteza de absorbţie, acestea nu reduc şi cantitatea absorbită. Concentraţia la starea de echilibru este atinsă după administrarea de până la 5 doze, adică după 2 până la 3 zile de tratament.

La doze uzuale, concentraţiile plasmatice de naproxen variază între 23 mg/l şi până la 49 mg/l.

La concentraţii de până la 50 mg/l, 99% din cantitatea de naproxen se leagă de proteinele plasmatice. La concentraţii şi mai mari, fracţiunea de substanţă activă nelegată creşte.

Aproximativ 70% din substanţa activă este excretată sub formă nemetabolizată, 60% legată de acidul glucuronic sau alţi conjugaţi. Cantitatea rămasă de 30% naproxen este metabolizată în metabolitul inactiv 6-demetil-naproxen.

Aproximativ 95% din naproxen este excretată prin urină, iar 5% prin fecale.

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al naproxenului este de 12 până la 15 ore şi nu depinde de doză sau concentraţiile plasmatice de naproxen. Clearance-ul creatininei depinde de concentraţiile plasmatice de naproxen, probabil datorită creşterii proporţiei de substanţă activă nelegată de proteinele plasmatice, la concentraţii plasmatice crescute.

Concentraţiile plasmatice de naproxen cresc proporţional cu dozele până la 500 mg. La doze mai mari, proporţionalitatea scade; datorită saturării legăturii naproxenului cu proteinele plasmatice, clearance-ul creatininei este de asemenea crescut.

Excreţia naproxenului scade în afecţiunile renale severe, dar la doze terapeutice nu a fost observată o acumulare substanţială de medicament.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, concentraţia plasmatică a naproxenului nelegat este crescută.

Concentraţia plasmatică a naproxenului nelegat este crescută, deşi concentraţia plasmatică totală este nemodificată.

Parametrii farmacocinetici sunt de aşteptat să fie aceeaşi ca la adulţi.

Rezultatele studiilor toxicologice au arătat o toxicitate relativ scăzută a naproxenului sodic: reacţiile adverse apar mai ales la nivelul tractului gastro-intestinal. După administrare orală, valorile DL50 au fost de aproximativ 0,5 g/kg la şobolan şi peste 1,0 g/kg la şoareci, hamsteri şi câini. Studiile toxicologice au demonstrat că şoarecii, iepurii, maimuţele şi porcii tolerează bine dozele repetate de naproxen; toxicitatea este mai accentuată la şobolan şi în special la câine. Similar altor antiinflamatoare nesteroidiene, reacţiile adverse apar cel mai frecvent la nivelul tractului gastro- intestinal şi la nivel renal.

Nu au fost observate efecte semnificative asupra fertilităţii, cu toate că există unele dovezi ca medicamentele care care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor, pot determina o reducere a fertilităţii feminine printr-un efect asupra ovulaţiei; acest lucru este reversibil la întreruperea tratamentului.

Nu au fost observate efecte embriotoxice şi teratogene. Cu toate acestea, la administrarea naproxenului sodic în ultimul trimestru de sarcină, gestaţia este prelungită, iar travaliul este întârziat. S-a stabilit de asemenea că naproxenul sodic poate prezenta reacţii adverse asupra sistemului cardiovascular fetal (închiderea prematură a ductului arterial, insuficienţă cardiacă congestivă, hipertensiune pulmonară). Nu au fost observate efecte mutagene sau carcinogene ale naproxenului.

Naproxen trece bariera placentară şi este distribuit în laptele matern.

În studiile non-clinice au fost observate efecte numai la doze suficient de mari comparativ cu dozele administrate la om, ceea ce prezintă o relevanţă clinică scăzută.