Tratamentul simptomatic pe termen scurt al durerii ușoare până la moderate, cum sunt cefalee, migrene, dureri dentare, dismenoree, dureri musculare, dureri dorsale, dureri reumatice, febră și simptome asociate cu răceala și gripa.

PADUDEN Rapid Forte este indicat pentru utilizare la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de peste 12 ani şi cu greutate corporală de cel puţin 40 kg.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizând cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă perioadă necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.4).

Dacă la copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 12 și 18 ani acest medicament este necesar mai mult de 3 zile sau dacă simptomele se agravează, trebuie consultat medicul.

Pentru adulţi pacientul trebuie să solicite consult medical dacă simptomele persistă sau se agravează sau dacă utilizarea acestui medicament este necesară mai mult de 5 zile pentru tratarea durerii și mai mult de 3 zile pentru tratarea migrenei sau febrei.

Doza recomandată este de 1 comprimat, luat cu apă, de cel mult trei ori pe zi, după cum este necesar.

Dozele trebuie administrate la un interval de cel puţin 6 ore.

Nu trebuie administrate mai mult de 3 comprimate (1200 mg ibuprofen) într-o perioadă de 24 de ore.

Copii şi adolescenţi:

PADUDEN Rapid Forte este contraindicat la adolescenţi cu greutate corporală sub 40 kg sau la copii cu vârsta sub 12 ani (vezi pct. 4.3).

Vârstnici:

Nu este necesară o ajustare specială a dozei. Se recomandă ca pacienţii vârstnici să fie monitorizaţi cu deosebită atenţie, din cauza profilului reacţiilor adverse posibile (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă renală:

Nu este necesară reducerea dozei la pacienţii cu insuficienţă uşoară până la moderată a funcţiei renale (pentru pacienţii cu insuficienţă renală severă, vezi pct. 4.3).

Insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2):

Nu este necesară reducerea dozei la pacienţii cu insuficienţă uşoară până la moderată a funcţiei hepatice (pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3).

Numai pentru administrare orală şi pe termen scurt. Comprimatul filmat se administrează cu apă.

Se recomandă ca PADUDEN Rapid Forte să fie administrat împreună cu alimente la persoanele cu sensibilitate gastrică.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Pacienţi care au prezentat anterior reacţii de hipersensibilitate (de exemplu bronhospasm, astm bronşic, rinită, angioedem sau urticarie) ca răspuns la administrarea de acid acetilsalicilic sau alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).

Ulcer gastro-duodenal activ /hemoragie gastro-duodenală activă sau în antecedente (două sau mai multe episoade distincte şi dovedite de ulcerare sau sângerare).

Antecedente de hemoragie sau perforație gastro-intestinală legate de terapia anterioară cu AINS.

Insuficienţă cardiacă severă (Clasa IV clasificarea NYHA), insuficienţă renală severă sau insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.4).

Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).

Pacienţi cu hemoragie cerebrală vasculară sau altă hemoragie activă. Pacienţi cu tulburări hematopoetice de etiologie neprecizată.

Pacienţi cu deshidratare severă (determinată de vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide). Adolescenţi cu greutate corporală sub 40 kg şi copii cu vârsta sub 12 ani.

Reacţiile adverse pot fi minimizate prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pe cea mai scurtă perioadă necesară pentru controlul simptomelor (vezi riscurile gastro-intestinale şi cardiovasculare prezentate mai jos).

Persoanele vârstnice au o frecvenţă mai mare de reacţii adverse la AINS, mai ales hemoragii şi perforații gastro-intestinale, care pot fi letale.

Respiratorii:

Poate fi precipitat un episod de bronhospasm la pacienţii cu astm bronşic sau cu antecedente de astm bronşic sau afecțiune alergică.

Alte AINS:

Utilizarea ibuprofenului concomitent cu AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2, trebuie evitată (vezi pct. 4.5).

LES şi boală mixtă de ţesut conjunctiv:

Lupus eritematos sistemic şi boala mixtă de ţesut conjunctiv – risc crescut de meningită aseptică (vezi pct. 4.8).

Renale:

Insuficienţă renală, întrucât poate avea loc deteriorarea suplimentară a funcţiei renale (vezi pct. 4.3 şi 4.8).

Hepatice:

Disfuncţie hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.8).

Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare:

La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă sunt necesare precauţii (sfatul medicului sau al farmacistului) înainte de începerea tratamentului, deoarece s-a raportat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie hidrică, hipertensiune arterială şi edem.

Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi) poate fi asociată cu o uşoară creştere a riscului de apariţie a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că administrarea de doze mici de ibuprofen (de exemplu ≤1200 mg pe zi) este asociată cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale.

La pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, insuficienţă cardiacă congestivă (clasele II-III clasificarea NYHA), boală cardiacă ischemică stabilizată terapeutic, boală arterială periferică şi/sau boală vasculară cerebrală, tratamentul cu ibuprofen trebuie instituit numai după o atentă analiză şi trebuie evitată utilizarea de doze mari (2400 mg pe zi).

De asemenea, înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumători), trebuie efectuată o analiză atentă, în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg pe zi).

Afectare a fertilității la femei:

Există unele dovezi că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor pot afecta fertilitatea la femei, prin efecte asupra ovulaţiei. Acest efect este reversibil la întreruperea tratamentului.

Gastro-intestinale:

AINS trebuie administrate cu atenţie la pacienţii cu antecedente de afecțiune gastro-intestinală (colită ulcerativă, boală Crohn), deoarece starea lor se poate agrava (vezi pct. 4.8).

Hemoragia, ulcerarea şi perforația gastro-intestinală, care pot fi letale, au fost raportate în cazul tuturor AINS, în orice moment al tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale.

Riscul de hemoragie, ulcerare şi perforație gastrointestinale este mai mare la doze mari de antiinflamatoare nesteroidiene, în cazul pacienţilor cu antecedente de ulcer, mai ales dacă prezintă complicaţii cu hemoragie sau perforație (vezi pct. 4.3) precum şi la persoanele vârstnice. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă.

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, mai ales cei în vârstă, trebuie să raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragie gastrointestinală), mai ales în etapele iniţiale ale tratamentului.

Se recomandă precauţie la pacienţii care utilizează concomitent medicamente care pot crește riscul de ulcerare sau hemoragie, cum sunt corticosteroizi cu administrare orală, anticoagulante precum warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau substanțe cu efect antiplachetar ca acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

La pacienţii care utilizează ibuprofen, tratamentul trebuie întrerupt în cazul în care apare hemoragia sau ulcerarea gastrointestinală.

Dermatologice:

S-au raportat foarte rar reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică, în legătură cu utilizarea de antiinflamatoare nesteroide (vezi pct. 4.8). S-a observat că pacienţii prezintă un risc maxim de apariţie a acestor reacţii în faza iniţială a tratamentului: debutul reacţiei apare în majoritatea cazurilor în cursul primei luni de tratament. Administrarea de ibuprofen trebuie întreruptă la prima apariţie a erupţiei cutanate, leziunilor mucoasei sau la oricare alt semn de hipersensibilitate.

În cazuri excepţionale, varicela poate fi la originea unor complicaţii infecţioase grave, cutanate şi ale ţesuturilor moi. Până în prezent, rolul contributiv al AINS în agravarea acestor infecţii nu poate fi exclus. Prin urmare, evitarea administrării PADUDEN Rapid Forte în caz de varicelă poate fi indicată.

Alte informaţii:

Se recomandă precauţie la următoarele categorii de pacienţi:

• cu tulburări congenitale ale metabolismului porfirinei (de exemplu, porfirie acută intermitentă)

• imediat după o intervenţie chirurgicală majoră

• cu deshidratare

• care prezintă hipersensibilitate sau reacţii alergice la alte substanţe, deoarece aceştia pot prezenta un risc mai mare de apariţie a reacţiilor de hipersensibilitate în cazul utilizării PADUDEN Rapid Forte.

• diagnosticați cu febra fânului, polipi nazali sau boli respiratorii obstructive cronice, deoarece aceştia prezintă un risc mai mare de apariţie a reacţiilor alergice. Aceste reacţii se pot manifesta sub forma crizelor de astm bronşic (aşa-numitul astm bronşic indus de analgezice), edemului Quincke sau urticariei.

Reacţiile de hipersensibilitate acute şi severe (de exemplu şocul anafilactic) au fost observate foarte rar. După administrarea PADUDEN Rapid Forte, la primele semne ale unei reacţii de hipersensibilitate trebuie întrerupt tratamentul. Trebuie să se instituie măsurile clinice necesare, în funcţie de simptome, de către persoane competente.

Administrarea prelungită a oricărui tip de analgezice pentru cefalee poate provoca agravarea acesteia. În cazul în care se observă sau se suspectează o asemenea situaţie, se recomandă un consult medical şi tratamentul trebuie întrerupt. Diagnosticul de cefalee indusă de abuzul de medicamente (medication overuse headache, MOH) trebuie suspectat la pacienţii care prezintă episoade frecvente sau zilnice de cefalee, chiar dacă (sau din cauză că) sunt utilizate regulat medicamente împotriva cefaleei.

În termeni generali, utilizarea de rutină a analgezicelor, în special a asocierilor de mai multe substanţe analgezice, poate determina leziuni renale permanente, cu risc de insuficienţă renală (nefropatie determinată de analgezice). Acest risc poate creşte în condiţii de efort fizic asociat cu pierdere de săruri şi deshidratare.

Consumul concomitent de alcool etilic şi AINS poate creşte frecvența de apariţie a reacţiilor adverse asociate cu medicamentul, în special cele care implică tractul gastro-intestinal sau sistemul nervos central.

AINS pot masca simptomele de infecţie şi febră.

Copii şi adolescenţi

Există un risc de insuficienţă renală la adolescenţii deshidrataţi.

Acid acetilsalicilic

În general, administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid acetilsalicilic nu este recomandată din cauza potenţialului crescut de apariţie a reacţiilor adverse, cu excepţia cazului în care a fost recomandată de către medic utilizarea unei doze mici de acid acetilsalicilic (cel mult 75 mg pe zi) (vezi pct. 4.4).

Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când sunt administrate concomitent. Deşi există incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al dozelor mici de acid acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 5.1).

Alte AINS, incluzând inhibitorii selectivi de ciclooxigenază 2:

Administrarea concomitentă a două sau mai multe AINS trebuie evitată, întrucât poate creşte riscul de reacţii adverse (vezi pct. 4.4)

Corticosteroizi: întrucât aceştia pot creşte riscul de ulcerare sau sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4)

Antihipertensive (inhibitori ai ECA, medicamente blocante ale receptorilor beta-adrenergici şi antagonişti ai angiotensinei II) şi diuretice:

AINS pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive. La unii pacienţi cu funcţie renală compromisă (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie renală compromisă), administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, medicamentelor blocante ale receptorilor beta-adrenergici sau antagoniştilor angiotensinei II cu medicamente care inhibă ciclooxigenaza poate determina o deteriorare suplimentară a funcţiei renale, incluzând posibilitatea de apariţie a insuficienţei renale acute, care este de obicei reversibilă. Prin urmare, administrarea concomitentă trebuie efectuată cu precauţie, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi adecvat şi

trebuie avută în vedere monitorizarea funcţiei renale după iniţierea unui tratament concomitent şi periodic după aceea. Administrarea concomitentă a PADUDEN Rapid Forte cu diuretice care economisesc potasiul poate determina hiperkaliemie.

Anticoagulante: AINS pot crește efectul anticoagulantelor, precum warfarina (vezi pct. 4.4).

Agenţi antiplachetari şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de sângerare gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).

Digoxină, fenitoină, litiu: administrarea concomitentă de PADUDEN Rapid Forte cu digoxină, fenitoină sau medicamente care conţin litiu poate creşte concentraţia plasmatică a acestor medicamente. În cazul utilizării corecte (timp de maximum 3 zile) nu este obligatorie verificarea concentraţiilor plasmatice de litiu, digoxină şi fenitoină.

Metotrexat: administrarea PADUDEN Rapid Forte în decurs de 24 ore înainte de şi după administrarea de metotrexat poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice de metotrexat şi a toxicităţii acestuia.

Probenecid şi sulfinpirazonă: medicamentele care conţin probenecid sau sulfinpirazonă pot prelungi excreţia ibuprofenului.

Sulfoniluree: investigaţiile clinice au evidenţiat interacţiuni între AINS şi medicamentele antidiabetice (sulfoniluree). Au fost raportate cazuri rare de hipoglicemie la pacienţi care utilizează sulfoniluree concomitent cu ibuprofen. Se recomandă controlul valorilor glicemiei, ca măsură de precauţie.

Ciclosporină: risc crescut de nefrotoxicitate.

Mifepristonă: AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile după administrarea mifepristonei, întrucât AINS pot reduce efectul mifepristonei.

Tacrolimus: posibil risc crescut de nefrotoxicitate în cazul în care AINS sunt administrate concomitent cu tacrolimus.

Zidovudină: risc crescut de toxicitate hematologică în cazul în care AINS sunt administrate concomitent cu zidovudina. Există dovezi care sugerează prezenţa unui risc crescut de hemartroze şi hematom la pacienţii cu hemofilie, HIV-pozitivi, care utilizează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen.

Antibiotice chinolone: datele provenite din studiile efectuate la animale indică faptul că AINS pot creşte riscul convulsiilor asociate cu administrarea de antibiotice chinolone. Pacienţii care utilizează concomitent AINS şi chinolone pot prezenta un risc crescut de apariţie a convulsiilor.

Extracte din plante: Ginkgo biloba poate potenţa riscul de sângerare determinat de AINS.

Inhibitori ai CYP2C9: administrarea concomitentă a ibuprofenului cu inhibitori ai CYP2C9 poate creşte expunerea la ibuprofen (substrat al CYP2C9). Într-un studiu efectuat cu voriconazol şi fluconazol (inhibitori ai CYP2C9) s-a demonstrat o expunere crescută la S(+)-ibuprofen, cu aproximativ 80 – 100%. Trebuie avută în vedere reducerea dozei de ibuprofen când se administrează concomitent cu inhibitori puternici ai CYP2C9, în special când se utilizează doze mari de ibuprofen concomitent cu voriconazol sau cu fluconazol.

Inhibarea sintezei prostaglandinei poate avea un efect advers asupra sarcinii şi/sau asupra dezvoltării embrio-fetale. Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort, malformaţie cardiacă şi gastroschizis după utilizarea inhibitorului sintezei prostaglandinei în perioada inițială a sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul creşte odată cu doza şi durata terapiei. La animale, s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine determină o creştere a numărului de avorturi înainte şi după implantare, precum şi a letalităţii embriofetale. În plus, s-au raportat incidenţe crescute ale unor malformaţii diverse, inclusiv cardiovasculare, la animalele cărora li s-a administrat inhibitor de sinteză a prostaglandinei, în perioada de organogeneză.

PADUDEN Rapid Forte nu trebuie administrat în timpul primului şi celui de al doilea trimestru de sarcină, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar. În cazul în care PADUDEN Rapid Forte este administrat la o femeie care intenţionează să rămână gravidă sau în timpul primului şi celui de al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică posibil, la fel şi durata tratamentului.

În cel de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune

• fătul la:

  • toxicitate cardiopulmonară (cu închidere prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară)

  • disfuncţie renală, care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligohidramnios

• mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii la:

  • o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant putându-se manifesta chiar şi la doze foarte mici

- inhibarea contracţiilor uterine, cu întârzierea sau prelungirea travaliului.

În consecinţă, PADUDEN Rapid Forte este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină.

Conform unor date limitate din studii, ibuprofenul apare în laptele matern în concentraţii foarte mici şi este puţin probabil ca acesta să afecteze negativ sugarul alăptat la sân.

Pentru fertilitatea la femei, vezi pct. 4.4.

În general, ibuprofenul nu are nicio influenţă sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Totuşi, întrucât pot apărea reacţii adverse care implică sistemul nervos central, cum sunt oboseală şi ameţeli, ca urmare a utilizării PADUDEN Rapid Forte în doze mari, în cazuri izolate poate fi afectată capacitatea de reacţie şi capacitatea de a participa activ la traficul rutier şi de a folosi utilaje. Acest efect este amplificat de asocierea cu alcoolul etilic.

Lista cu următoarele reacţii adverse cuprinde toate reacţiile adverse observate în cursul tratamentului cu ibuprofen, incluzându-le pe cele raportate în cursul tratamentului cu doze mari şi de lungă durată la pacienţii cu afecţiuni reumatismale. Frecvenţele raportate, în afara raportărilor foarte rare, se referă la tratamentul de scurtă durată cu doze zilnice de ibuprofen de până la 1200 mg pentru formele farmaceutice cu administrare orală şi de până la 1800 mg pentru supozitoare.

În ceea ce priveşte următoarele reacţii adverse, trebuie menţionat faptul că acestea sunt în principal dependente de doză şi prezintă variabilitate interindividuală.

Cele mai frecvent observate reacţii adverse sunt de natură gastro-intestinală. În special la vârstnici, pot apărea ulcere peptice, perforaţii sau hemoragii gastrointestinale, uneori cu rezultat letal (vezi pct. 4.4). După administrare au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere

abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbări ale colitei şi ale bolii Crohn (vezi pct. 4.4). Gastrita s-a observat mai puţin frecvent. În mod special, riscul de hemoragie gastro- intestinală este dependent de intervalul dintre administrarea dozelor şi de durata tratamentului.

Edemul, hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă au fost raportate în asociere cu tratamentul cu AINS.

Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg/zi) poate fi asociată cu o uşoară creştere a riscului de apariţie a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Foarte frecvente (≥1/10) Frecvente (≥1/100 şi <1/10)

Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) Rare (≥1/10000 şi <1/1000)

Foarte rare (< 1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Simptomele sunt puţin probabile la doze sub 100 mg/kg.

Majoritatea pacienţilor care au ingerat cantităţi clinic importante de AINS vor dezvolta cel mult greaţă, vărsături, durere epigastrică sau, mai rar, diaree. Pot să apară şi acufene, cefalee şi hemoragie gastro-intestinală. În cazurile mai severe de intoxicație, se constată toxicitate asupra sistemului nervos

central, manifestată prin somnolenţă, ocazional excitaţie şi dezorientare sau comă. Ocazional, pacienţii manifestă convulsii. De asemenea, în cazul copiilor pot apărea contracții mioclonice. În intoxicația severă poate apărea acidoza metabolică, iar timpul de protrombină/INR-ul se poate prelungi, probabil din cauza interferenţei cu acţiunea factorilor circulanţi ai coagulării. Pot să apară insuficienţă renală acută, afectare hepatică, leșin, hipotensiune arterială, nistagmus, hipotermie, deprimare respiratorie şi cianoză. La persoanele diagnosticate cu astm bronșic este posibilă exacerbarea astmului bronșic.

Nu există antidot specific. Abordarea terapeutică trebuie să fie simptomatică şi de susţinere a funcțiilor vitale şi să includă menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii şi monitorizarea semnelor cardiace şi a celor vitale, până la stabilizarea lor. Se va lua în considerare administrarea orală de cărbune activat în cazul în care pacientul se prezintă în decurs de 1 oră de la ingerarea unei cantităţi potenţial toxice. Dacă sunt frecvente şi prelungite, convulsiile trebuie tratate cu diazepam sau lorazepam cu administrare intravenoasă. Pentru astm bronşic, se administrează bronhodilatatoare.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, nesteroidiene, derivaţi de acid propionic, codul ATC: M01AE01

Ibuprofen lizinat este sarea de lizină a ibuprofenului. Mecanism de acţiune

Ibuprofenul este un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS) derivat de acid propionic care şi-a demonstrat eficacitatea prin inhibarea sintezei de prostaglandine. La om, ibuprofenul reduce durerea de etiologie inflamatorie, edemul şi febra. De asemenea, ibuprofenul inhibă reversibil agregarea plachetară. După administrarea orală, ibuprofen lizinat se disociază în ibuprofen acid şi lizină. Lizina nu are activitate farmacologică cunoscută. Proprietăţile farmacologice ale ibuprofenului lizinat sunt, prin urmare, aceleaşi cu cele ale ibuprofenului acid.

Dovezile clinice arată că atunci când este utilizat 1 comprimat care conține ibuprofen lizinat 684 mg (echivalent cu ibuprofen 400 mg), efectul de ameliorare a durerii poate dura până la 8 ore.

Datele experimentale sugerează că în cazul administrării concomitente, ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Unele studii farmacodinamice arată că administrarea unei doze unice de ibuprofen 400 mg cu 8 ore înainte sau cu 30 minute după administrarea unei doze de acid acetilsalicilic (81 mg) sub forma farmaceutică cu eliberare imediată, a determinat un efect scăzut al acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan sau agregării plachetare. Deşi există incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al dozelor mici de acid acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 4.5).

Majoritatea datelor farmacocinetice obţinute după administrarea de ibuprofen acid sunt aplicabile şi în cazul ibuprofenului lizinat.

După administrarea orală, ibuprofenul este absorbit parţial în stomac şi apoi absorbit complet la nivelul intestinului subţire. Concentraţiile plasmatice maxime apar la 1-2 ore după administrarea pe cale orală de ibuprofen acid, în forma solidă cu eliberare imediată. Totuşi, după administrarea de PADUDEN Rapid Forte, ibuprofenul este absorbit mai rapid din tractul gastrointestinal, iar concentraţiile plasmatice maxime apar la aproximativ 30 de minute (Tmax median) după administrarea în condiţii de repaus alimentar (cu referire la studiul BE UBI-540-16 din 2016).

Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 99%.

Ibuprofenul este metabolizat în ficat (hidroxilare, carboxilare).

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la persoanele sănătoase şi la cele cu afecţiuni hepatice şi renale este de 1,8 – 3,5 ore. Metaboliţii inactivi farmacologic sunt eliminaţi complet, în principal pe cale renală (90%), dar şi prin bilă.

În studiile efectuate la animale, toxicitatea subcronică şi cronică a ibuprofenului a constat în principal din leziuni şi ulceraţii la nivelul tractului gastro-intestinal.

Studiile efectuate in vitro şi in vivo nu au arătat existenţa unor indicii cu relevanţă clinică ale potenţialului mutagen al ibuprofenului. În studiile efectuate la şobolani şi şoareci nu au fost găsite dovezi ale unor efecte carcinogene ale ibuprofenului.

Ibuprofenul a determinat inhibarea ovulaţiei la iepuri, precum şi tulburări de implantare la diverse specii de animale (iepuri, şobolani, şoareci). Studiile experimentale au indicat faptul că ibuprofenul traversează placenta.

După administrarea unor doze toxice pentru mamă, puii de şobolani au prezentat o incidenţă crescută a malformaţiilor (defecte septale ventriculare).

Ibuprofenul poate fi nociv pentru microorganismele din mediul acvatic.