Copii cu vârste peste 6 ani şi adulţi

Doza recomandată este de 2 picături de 3-4 ori pe zi, în fiecare nară.

Acest medicament nu trebuie utilizat mai mult de 5-7 zile consecutive. Dacă este necesară administrarea pentru o perioadă mai indelungată, se face o pauză timp de cinci zile între perioadele de administrare.

Administrarea xilometazolinei este contraindicată în următoarele cazuri:

-hipersensibilitate la clorhidratul de xilometazolină şi la oricare dintre excipienţi.

-rinita sicca (inflamaţie a mucoasei nazale neînsoţită de secreţie);

-copii sub 6 ani

-glaucom cu unghi închis sau predispoziţie la glaucom cu unghi închis;

Ca în cazul utilizării altor vasoconstrictoare, medicamentul nu trebuie utilizat la pacienţi cu hipofizectomie trans-sfenoidală sau după intervenţii chirurgicale cu expunere a durei mater.

Medicamentul conţine clorură de benzalconiu care este iritantă. Poate provoca reacţii adverse cutanate. Ca alte medicamente simpatomimetice, xilometazolina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii care prezintă o reacţie puternică la administrarea de substanţe adrenergice, care se manifestă prin insomnie, ameţeli, tremor, aritmii cardiace sau hipertensiune arterială.

Ca şi alte medicamente topice nazale, acest medicament poate fi absorbit sistemic; efectele adverse de tip sistemic ale xilometazolinei pot apărea şi la administrarea pe cale topică;

Sunt necesare precauţii la administrarea xilometazolinei pacienţilor cu afecţiuni cardio-vasculare (inclusiv hipertensiune arterială), hipertiroidie, feocromocitom, glaucom cu unghi închis, diabet zaharat

Sunt necesare precauţii la administrarea xilometazolinei pacienţilor aflaţi în tratament cu antidepresive tri / tetraciclice, precum şi antidepresive de tip IMAO.

Pacienţii care necesită tratament cronic cu xilometazolină pot folosi acest medicament o perioadă mai îndelungată numai sub supraveghere clinică atentă, deoarece există risc de atrofie a mucoasei nazale. La administrare pe perioade mai lungi de timp sau în doze mari poate apărea sindrom de rebound congestiv, agravat până la rinită cronică iatrogenă sau chiar ozenă (atrofia mucoasei nazale).

Flaconul nu va fi utilizat decât de o singură persoană, pentru a evita disemnarea microbiană. prin intermediul pompei de pulverizare

Administrarea concomitentă cu antidepresive inhibitori de monoaminooxidază neselectivi sau selectivi IMAO-A reversibili (tip moclobemid) poate determina pusee de hipertensiune arterială;

Administrarea concomitentă cu antidepresivele triciclice sau tetraciclice, cu analeptice respiratorii de tip doxapram, cu oxitocină, cu medicamente pentru controlul greutăţii, cu medicaţie de substituţie tiroidiană, cu efedrină poate potenţa efectul hipertensiv al xilometazolinei;

Xilometazolina antagonizează efectul hipotensiv al blocantelor adrenergice

Administrarea concomitentă cu un vasodilatator conduce la diminuarea efectului xilometazolinei. Administrarea concomitentă cu medicamentele mielosupresoare poate determina toxicitatea acestora. Administrarea concomitentă cu ergotamină sau metisergidă creşte riscul apariţiei ergotismului Administrarea concomitentă cu medicamente ce conţin cofeină sau băuturi energizante pe bază de cofeină şi guarana poate produce crize de hipertensiune arterială.

Nu s-a stabilit siguranţa administrării la femeile gravide şi la mamele care alăptează. Un studiu realizat la gravide -la care s-a administrat xilometazolină în primul trimestru de sarcină- nu a indicat o incidenţă crescută a malformaţiilor congenitale. Deoarece nu a fost stabilită încă siguranţa

administrării xilometazolinei în timpul sarcinii, utilizarea acestui produs nu este recomandată în această perioadă. Nu se recomandă administrarea xilometazolinei în timpul alăptării, deoarece nu se ştie dacă xilometazolina se excretă în laptele matern.

Nu sunt relevante.

Ocazional se pot observa următoarele reacţii adverse: senzaţie de arsură locală, uscăciune sau iritaţie a mucoasei nazale, greaţă, cefalee.

În special în tratamentul de lungă durată sau cu doze mari, poate apărea hiperemie locală şi congestie de rebound, până la afectarea cronică a mucoasei nazale

Foarte rar au fost raportate reacţii adverse la nivel nervos central: tulburări tranzitorii ale vederii, vertij, insomnie, agitaţie, cefalee; aceste manifestări au caracter tranzitoriu. Alte reacţii adverse sistemice pot include dispnee, angioedem.

La nivel cardiovascular s-au înregistrat palpitaţii, tahicardie, hipertensiune.

Simptome de supradozare au fost raportate rar, manifestându-se prin: tahiaritmie, hipertensiune, midriază, senzaţie de greaţă, dispnee, convulsii, colaps, stop cardiac, edem pulmonar. Pot apărea, de asemenea, somnolenţă, hipotermie, bradicardie, hipotensiune, apnee, comă.

Nu există un tratament specific. Trebuie luate măsurile terapeutice standard de susţinere a funcţiilor vitale ale pacientului.

Se recomandă tratament simptomatic sub supraveghere medicală. Dacă intoxicaţia s-a produs prin ingerare, se recomandă lavaj gastric, administrare de cărbune medicinal. Pentru scăderea tensiunii se administrează intravenos fentolamină în soluţie salină. La nevoie, se administrează antipiretice şi anticonvulsivante.

Grupa farmacoterapeutică: decongestionante nazale de uz topic, simpatomimetice, codul ATC: R01AA07

Xilometazolina este un derivat imidazolic, cu acţiune simpatomimetică, care acţionează asupra receptorilor α-adrenergici de la nivelul mucoasei nazale. Acţiunea simpatomimetică la nivelul mucoasei nazale constă în constricţia musculaturii netede a vaselor sanguine.

Studiile asupra proprietăţilor farmacodinamice ale xilometazolinei, efectuate pe o perioadă îndelungată, au indicat existenţa mai multor mecanisme posibile de producere a vasodilataţiei secundare:

-acţiunea ca inhibitor indirect (prin inhibarea inducţiei enzimatice) al enzimelor implicate în sinteza oxidului de azot din teritoriul vascular al mucoasei nazale (NO-sintetaze), ceea ce explică exacerbarea procesului inflamator în cazul supradozării pe termen lung a xilometazolinei administrate nazal;

-stimularea receptorilor α2 presinaptici care determină apariţia unei bucle de feed-back negativ, ducând la scăderea concentraţiei de noradrenalină endogenă şi apariţia unui sindrom de rebound congestiv la întreruperea agonistului medicamentos;

-creşterea activităţii parasimpatice în teritoriul vascular, cu alterarea tonusului vasomotor, ceea ce duce la modificarea permeabilităţii vasculare şi formarea edemelor;

-hipoxia ţesuturilor datorită vasoconstricţiei, ceea ce duce la hiperemie reactivă şi vasodilataţie.

Una dintre cele mai recente teorii se bazează pe dispariţia selectivităţii pe receptori la administrarea de doze mari, considerându-se congestia secundară ca fiind efectul îndelungat de acţiune asupra receptorilor de tip β-adrenergic

Studiile de farmacodinamie au demonstrat că xilometazolina acţionează, de asemenea, în sensul reducerii frecvenţei de deplasare a cililor celulelor mucociliare. Această acţiune este reversibilă Mucoasa nazală fiind intens vascularizată, favorizează absorbţia sistemică a medicamentelor administrate pe această cale. Xilometazolina administrată nasal poate conduce la efecte sistemice cardiovasculare, respiratorii, gastro-intestinale, metabolice şi neurologice, datorită prezenţei receptorilor α-adrenergici la aceste niveluri. Tot datorită acţiunii α-adrenergice, xilometazolina prezintă activitate antiagregantă plachetară, considerându-se că receptorii care permit apariţia acestui efect sunt fie o nouă clasă de receptori α-adrenergici, fie un subtip al clasei de receptori α2-adrenergici. Studii relative recente au pus în evidenţă şi o acţiune anti-oxidantă a xilometazolinei, ca “scavenger” al radicalilor hidroxil, printr-un mecanism care încă nu a fost elucidat. Această acţiune are un efect

benefic în tratarea inflamaţiilor mucoasei nazale, ştiut fiind că radicalii liberi sunt un factor favorizant al apariţiei inflamaţiilor.

Studiile efectuate pe 20 de subiecţi, pe o perioadă relativ lungă (şase săptămâni), cu administrarea a 0,15 ml soluţie 1 mg/ml xilometazolină de trei ori pe zi au demonstrat absenţa apariţiei tahifilaxiei.

Acţiunea locală se manifestă în aproximativ 10 minute de la instilare şi se menţine pe o perioadă de până la 10-12 ore. Cantitatea de substanţă absorbită sistemic după administrarea intranazală poate fi suficient de mare pentru a determina apariţia efectelor sistemice, deşi concentraţiile plasmatice nu sunt decelabile. Nu au fost identificaţi metaboliţii şi nici căile de excreţie ale acestora.

Date toxicologice

Este citat în literatură cazul unui sugar 1 lună căruia i-a fost administrată o doză egală cu triplul dozei maxime recomandate pentru adulţi. Tensiunea arterială sistolică a ajuns la 140 mm Hg, iar respiraţia era dispneică. Recuperarea s-a produs în 48 de ore.

În cazul unui tânăr de 23 de ani decedat în urma autoadministrării de xilometazolină iv au fost decelate următoarele concentraţii: sânge 0,14 mg/L, sânge hepatic 0,37 mg/L

A fost raportat cazul unui băiat de 13 ani, mort în urma ruperii unui anevrism sacular intracranian nediagnosticat, în urma hipertensiunii datorate administrării de xilometazolină sub formă de aerosol. Sunt menţionate în literatura de specialitate următoarele efecte clinice identificate în urma absorbţiei sistemice a xilometazolinei administrate atât oral cât şi nazal, mai ales în cazul supradozărilor: cardiovascular:

-bradicardie sau tahicardie, hipertensiune sau hipotensiune, aritmie, palpitaţii;

-dureri precordiale

-deprimare respiratorie, apnee;

-dispnee;

-utilizarea prelungită poate induce rinită cronică iatrogenă;

-ozenă (degradarea ireversibilă a mucoasei nazale)

-somnolenţă, ameţeală, agitaţie;

-la copii poate apare somn adânc şi comă;

-stare de greaţă, vomismente;

-hipotermie.

LD50, şoarece, iv 12,5 mg/kg LD50, şoarece, oral 75 mg/kg LD50, şoarece, sc 53 mg/kg LD 50, şobolan, ip 43 mg/kg

LD 50, şobolan, oral 230 mg/kg

LD 50, şobolan, sc 90 mg/kg

In literatură nu sunt raportate studii de carginogeneză şi mutageneză. De asemenea nu apar date în ceea ce privesc efectele teratogene ale xilometazolinei.