Adulţi:

Doza recomandată este de 3-5 picǎturi Rowatinex picături orale de 4-5 ori pe zi.

Dacă apar dureri colicative, doza recomandată este de 20-30 picături Rowatinex picături orale, care la nevoie se poate repeta după 15-20 minute sau, maximum 40 de picături orale în doză unică.

Copii şi adolescenţi:

Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsǎ între 6 şi 14 ani: doza recomandată este de 1-2 picături Rowatinex picături orale de 3-4 ori pe zi.

Mod de administrare

Rowatinex picături orale trebuie administrat cu 30 de minute înainte de mese sau, conform recomandării medicului.

• hipersensibilitate la: alfa-pinen, beta-pinen, camfen, borneol, anetol, fenconă, cineol sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;

• colică renală severă;

• anurie;

• infecţii grave ale tractului urinar;

• litiază urinară care necesită ulterior tratament chirurgical.

La pacienţii cu colicǎ renalǎ se recomandǎ supravegherea medicalǎ a tratamentului.

Tratamentul cu Rowatinex picături orale trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii care folosesc anticoagulante orale sau alte medicamente metabolizate la nivel hepatic care au un indice terapeutic mic.

Deşi nu s-au raportat efecte teratogene, Rowatinex picături orale nu trebuie administrat în primul trimestru de sarcină.

Deoarece nu sunt disponibile informaţii suficiente, Rowatinex picături orale nu trebuie administrat femeilor care alăptează.

Rowatinex picături orale nu are nici o influenţă asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Tulburări gastrointestinale:

Ocazional: tulburări gastrice uşoare şi tranzitorii.

Rar: vărsături.

S-au raportat douǎ cazuri uşoare de intoleranţǎ medicamentoasǎ. Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

În caz de supradozaj pot sǎ aparǎ iritaţie gastricǎ cu greaţă, vărsături şi diaree.

Dacă medicamentul a fost înghiţit de puţin timp, se va efectua lavaj gastric. Pacientul trebuie supravegheat cu atenţie şi, dacǎ este necesar, se va institui tratament simptomatic. Trebuie monitorizate funcţiile cardiacă, respiratorie, renală şi hepatică.

Studiile toxicologice la animale au evidenţiat faptul că dozele mari de uleiuri esenţiale pot provoca deprimarea sistemului nervos central cu stare de stupoare şi insuficienţă respiratorie sau stimularea sistemului nervos central până la stare de excitaţie şi convulsii.

Grupa farmacoterapeuticǎ: alte produse urologice, antispastice urinare, codul ATC: G04BDN1.

Rowatinex picături orale micşorează riscul formării calculilor renali şi urinari şi favorizează dizolvarea acestora.

Terpenele, de exemplu borneolul, sunt metabolizate şi excretate în urină în special sub formă de compuşi glucuronaţi, care cresc solubilitatea sărurilor de calciu (principalele componente ale calculilor urinari). Efectul Rowatinex picături orale de a inhiba formarea calculilor renali şi urinari a fost demonstrat prin studii la animale.

Rowatinex picături orale are acţiune spasmolitică, favorizând trecerea calculilor prin tractul urinar şi reducând durerea în colicile renale şi ureterale.

Rowatinex picături orale are acţiune antibacteriană faţă de unele microorganisme gram-pozitive şi gram- negative.

Un număr mare de studii clinice şi folosirea îndelungată au demonstrat că Rowatinex picături orale este un produs eficace şi sigur pentru tratamentul tulburărilor asociate litiazei urinare şi pentru ameliorarea simptomelor asociate cu aceste tulburǎri.

Terpenele conţinute de Rowatinex picături orale sunt liposolubile şi se absorb rapid.

Terpenele, de exemplu borneolul, sunt metabolizate în organismul uman şi animal îndeosebi prin formarea de compuşi glucuronaţi, care sunt eliminaţi în urină.

Vezi pct. 4.9.