Pentru administrare rectală.

Doza maximă totală zilnică de ibuprofen este de 20-30 mg/kg corp, divizată în 3-4 prize. Aceasta corespunde la:

• copii cu greutate între 12,5-17,0 kg (copii cu vârsta cuprinsă între 2-4 ani) un supozitor la începutul tratamentului. Dacă este necesar, un alt supozitor poate fi administrat numai după 6-8 ore.

  Nu trebuie administrat mai mult de 3 supozitoare în 24 ore.

• copii cu greutate între 17,0-20,5 kg (copii cu vârsta cuprinsă între 4-6 ani) un supozitor la începutul tratamentului. Dacă este necesar, un alt supozitor poate fi administrat numai după 6 ore.

  Nu trebuie administrat mai mult de 4 supozitoare în 24 ore.

  Nurofen pentru copii 125 mg, supozitoare nu este destinat copiilor cu greutate sub 12,5 kg (copii cu vârsta de aproximativ 2 ani); în acest caz trebuie administrate supozitoare cu o cantitate mai mică de substanţă activă .

  Pacienţii cu afectarea funcţiei renale sau hepatice, trebuie să se adreseze medicului înainte de a administra Nurofen pentru copii 125 mg, supozitoare.

  Dacă pentru copii şi adolescenţi acest medicament este necesar pentru mai mult de trei zile, sau dacă simptomele persistă sau se agravează trebuie consultat un medic.

  Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct.4.4).

Pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la ibuprofen sau la alte AINS sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Pacienţii cu antecedente de bronhospasm, astm bronşic, rinită sau urticarie, asociate cu administrarea de acid acetilsalicilic sau alte medicamente AINS.

Pacienţii cu antecedente de hemoragii gastro-intestinale sau perforaţie, asociate cu utilizarea anterioară de AINS.

Pacienţii cu ulcer gastro-duodenal activ sau antecedente de ulcer gastro-duodenal recurent (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţie sau hemoragie confirmată).

Pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, insuficientă renală severă sau insuficienţă cardiacă severă. Pacienţii cu lupus eritematos sistemic.

Sarcină începând cu luna a 6-a (vezi pct.4.6).

Este necesară precauţie la pacienţii cu:

• lupus eritematos sistemic, precum şi alte afecţiuni mixte ale ţesutului conjunctiv (vezi pct.4.8);

• afecţiuni gastro-intestinale şi boli intestinale inflamatorii cronice (colită ulcerativă, boala Crohn), afecţiuni ale rectului sau anusului;

• hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă;

• insuficienţă renală;

• insuficienţă hepatică.

Poate fi precipitată apariţia bronhospasmul în cazul pacienţilor care suferă sau au antecedente de astm bronşic, rinită cronică, sinuzită, polipi nazali sau alergii.Se recomandă supravegherea medicală specială în timpul administrării AINS imediat după intervenţiile chirurgicale majore.

În cazul administrării la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, insuficienţă renală sau insuficienţă hepatică, celor care primesc diuretice sau sunt supuşi unor proceduri chirurgicale majore cu pierdere de fluide, trebuie luată în considerare monitorizarea atentă a diurezei şi funcţiei renale.

Există un risc de insuficienţă renală la copii şi adolescenţi deshidrataţi.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor.

Precauţii (discuţie cu medicul sau farmacistul) sunt necesare înainte de a începe tratamentul

la pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă, deoarece au fost raportate retenţie hidrică, hipertensiune arterială şi edeme în asociere cu tratamentul cu AINS.

Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare: studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează faptul ca administrarea de ibuprofen, în special a dozelor mari (2400 mg pe zi) şi în tratamentul de lungă durată, poate

fi asociată cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că dozele scăzute de ibuprofen (de exemplu < 1200 mg pe zi) se asociază cu un risc crescut de apariţie a infarctului miocardic.

În timpul tratamentului de lungă durată şi cu doze mari de analgezice, poate să apară cefalee, care nu trebuie tratată prin creşterea dozei administrate.

În general, administrarea în mod curent a analgezicelor, în mod special asocierea diferitelor substanţe analgezice, poate duce la leziuni renale permanente cu risc de insuficienţă renală (nefropatia analgezicelor). Pacienţii aflaţi în tratament de lungă durată trebuie să fie evaluaţi renal, hepatic şi hematologic.

Trebuie evitată administrarea de Nurofen pentru copii 125 mg, supozitoare în asociere cu AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2.

Administrarea ibuprofenului, similar altor substanţe active cunoscute că inhibă sinteza ciclooxigenazei/prostaglandinelor, poate afecta fertilitatea, şi nu este recomandat femeilor care încearcă să rămână gravide. În cazul femeilor care întâmpină dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt investigate pentru infertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen.

Vârstnicii: vârstnicii prezintă risc mai crescut de apariţie a reacţiilor adverse la administrarea AINS, în special hemoragie gastro-intestinală şi perforaţie, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).

Hemoragie gastro-intestinală, ulceraţia şi perforaţia: hemoragia gastro-intestinală, ulceraţia şi perforaţia, care pot fi letale, au fost raportate la administrarea tuturor AINS în orice moment al tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale grave.

Riscul de hemoragie gastro-intestinală, ulceraţie sau perforaţie este mărit odată cu creşterea dozei de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, în particular complicat cu hemoragie sau perforatie (vezi pct.4.3) sau la pacienţii în vârstă. Aceşti pacienţi trebuie sa înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Terapia asociată cu protectoare gastrice (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei protonice) trebuie luată în considerare pentru aceşti pacienţi şi, de asemenea, pentru pacienţii care necesită doze mici de aspirină concomitent sau alte medicamente care cresc riscul gastro-intestinal (vezi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice simptom abdominal neobişnuit (în special hemoragie gastro-intestinală), mai ales în faza iniţială a tratamentului.

Se recomandă precauţie în cazul pacienţiilor la care se administrează concomitent medicamente care pot creşte riscul de sângerare sau ulceraţie, cum ar fi corticosteroizii administraţi oral, anticoagulante, cum ar fi warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau antiagregante plachetare, cum ar fi aspirina (vezi pct.4.5).

Tratamentul cu Nurofen pentru copii 125 mg, supozitoare trebuie întrerupt la pacienţii la care apare hemoragie sau ulceraţie gastro-intestinală.

AINS trebuie administrate cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de boli gastro-intestinale (colită ulcerativă, boala Crohn), deoarece acestea pot fi exacerbate (vezi pct.4.8).

Reacţiile adverse cutanate, unele dintre ele letale, inclusiv dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson sau necroliza toxică epidermică, au fost raportate, foarte rar, în asociere cu administrarea de AINS. Pacienţii se pare că sunt expuşi riscului maxim de apariţie a acestor reacţii la începutul tratamentului: debutul acestor reacţii apare în majoritatea cazurilor în prima lună de tratament. Nurofen pentru copii 125 mg, supozitoare trebuie întrerupt la prima apariţie a eritemului cutanat tranzitor, leziunilor mucoasei, sau a altor semne de hipersensibilitate.

În mod excepţional, varicela poate fi la originea infecţiilor cutanate grave şi a complicaţiilor de la nivelul ţesuturilor moi. Actual, rolul avut de AINS în agravarea acestor infecţii nu poate fi exclus. De aceea, se recomandă evitarea administrării ibuprofenului în varicelă.

Monitorizarea parametrilor clinici şi biologici trebuie luată în considerare la pacienţii la care se administrează ibuprofen concomitent cu medicamentele enumerate mai jos.

• acid acetilsalicilic sau alte AINS şi glucocorticoizi, deoarece asocierea lor poate creşte riscul de apariţie a reacţiilor adverse la nivel gastro-intestinal.

• anticoagulante: Există dovezi limitate referitoare la creşterea efectului anticoagulantelor orale şi creşterea riscului de sângerare sunt limitate.

  Este necesară precauţie la administrarea concomitentă cu următoarele medicamente:

• antihipertensive şi diuretice, deoarece AINS pot să scadă efectele acestora; este posibil un risc crescut de afectare renală, cum ar fi hiperkaliemia; pacienţii trebuie încurajaţi să menţină ingestia unor cantităţi adecvate de lichid;

• litiu: există dovezi pentru o potenţială creştere a concentraţiilor plasmatice a litiului ;

• metotrexat: există dovezi pentru o potenţială creştere a concentraţiilor plasmatice a metotrexatului;

• tacrolimus: creşte riscul de nefrotoxicitate la administrarea concomitentă a celor două medicamente;

• ciclosporină: există dovezi limitate privind o posibilă interacţiune care duce la creşterea riscului de nefrotoxicitate;

• corticosteroizi: cresc riscul ulceraţiei sau hemoragiei gastro-intestinale;

• anticoagulante: AINS pot creşte efectul anticoagulantelor, cum ar fi warfarina (vezi pct. 4.4);

• antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): cresc riscul de hemoragie gastro-intestinală (vezi pct.4.4).

Datele experimentale sugereazǎ cǎ ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregǎrii plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Cu toate acestea, deoarece informaţiile sunt limitate iar extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt nesigure nu poate fi formulatǎ o concluzie definitivǎ în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi este puţin probabil să apară

un efect relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct.5.1).

Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în sens negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrionului/fătului.

Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort şi de malformaţii cardiace şi gastroschizis după utilizarea inhibitorilor sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Se crede că riscul creşte odată cu doza şi cu durata terapiei. La animale s-a arătat că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine are drept rezultat o pierdere crescută pre- şi post-fecundare şi letalitate embrio-fetală. În plus, creşterea incidențelor diferitelor malformaţii, inclusiv cardiovasculare, a fost raportată la animale cărora li s- a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei organogenetice.

În timpul primului şi al celui de-al doilea trimestru de sarcină, nu trebuie utilizat ibuprofen decât dacă este necesar în mod clar. Dacă se utilizează ibuprofen de către o femeie care încearcă să rămână gravidă sau în timpul primului şi al celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie menţinută cât mai scăzută posibil, iar durata tratamentului cât mai scurtă posibil.

În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fătul la:

• toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a ductus arteriosus şi hipertensiune pulmonară); disfuncţie renală, care poate merge până la insuficienţă renală cu oligohidramnios;

• mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:

• prelungirea posibilă a timpului de sângerare, un efect antiplachetar care poate apărea chiar şi la doze foarte mici.

• inhibarea contracţiilor uterine care are drept rezultat un travaliu întârziat sau prelungit. În consecinţă, ibuprofenul este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină.

Ibuprofenul şi metaboliţii săi trec numai în concentraţii mici în laptele matern. Deoarece nu au fost cunoscute până în prezent efectele dăunătoare asupra nou-născuţilor, nu este de obicei necesară întreruperea alăptării în timpul tratamentului pe termen scurt cu doza recomandată pentru durere şi febră.

Vezi pct. 4.4 cu privire la fertilitatea feminină.

În cazul administrării pe termen scurt, nu sunt necesare precauţii speciale.

Lista următoare cuprinde reacţii adverse observate în cazul administrării ibuprofenului ca tratament pe termen scurt al durerii uşoare până la moderate şi al febrei. În cazul altor indicaţii sau în timpul tratamentelor de lungă durată, pot să apară reacţii adverse suplimentare.

Evenimentele adverse sunt clasificate mai jos în funcţie de frecvenţă utilizând următoarea convenţie: Foarte frecvente (≥1/10)

Frecvente (≥1/100 şi <1/10)

Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) Rare (≥1/10000 şi <1/1000)

Foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tulburări hematopoietice (anemie, leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie, agranulocitoză). Primele semne sunt: febră, durere în gât, ulceraţii superficiale ale gurii, simptome asemănătoare cu gripa, extenuare excesivă, sângerări nazale şi cutanate.

Reacţii de hipersensibilitate cu urticarie şi prurit Foarte rare:

La pacienţii cu afecţiuni autoimune (lupus eritematos sistemic, boala mixtă de ţesut conjunctiv), în timpul tratamentului cu ibuprofen au fost observate cazuri unice de simptome de meningită aseptică, precum rigiditate cervicală, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare.

Reacţii de hipersensibilitate severe. Simptomele ar putea fi: umflarea feţei, a limbii şi a laringelui, dispnee, tahicardie, hipotensiune arterială sau şoc sever.

Exacerbarea astmului bronşic.

Insuficienţa cardiacă a fost raportată în asociere cu tratamentul AINS.

Dispepsia, durerea abdominală şi greaţa. Mai puţin frecvente:

Diaree, flatulenţă, constipaţie şi vărsături.

Pot apărea ulcere peptice, perforare sau hemoragie GI, uneori letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4) Melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbarea colitei şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.4)

Mai puţin frecvent a fost observată gastrita. Iritaţie rectală localizată

Tulburări hepatice, în special la utilizarea pe termen lung.

Pot apărea forme grave de reacţii cutanate precum eritemul multiform. În mod excepţional, apariţia infecţiilor cutanate severe şi a complicaţiilor la nivelul ţesuturile moi în timpul varicelei.

Reacţii buloase, inclusiv sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică

Pot apărea scăderea excreţiei de uree şi edemul. Sunt posibile nefrita intestinală, sindromul nefritic, insuficienţa renală acută.

Necroza papilară, în special la utilizare pe termen lung. Concentraţii plasmatice crescute de uree.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului (în special la doze ridicate de 2400 mg zilnic) şi în tratament pe termen lung poate fi asociată cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

O doză peste 200 mg/kg prezintă riscul de a provoca toxicitate. a) Simptomele supradozajului

O doză mai mare de 200 mg/kg determină risc de toxicitate.

Simptomele supradozajului pot include: greaţă, vărsături, dureri abdominale, cefalee, ameţeli, somnolenţă, nistagmus, vedere neclară, tinitus şi rar, hipotensiune arterială, acidoză metabolică, insuficienţă renală şi pierderea conştienţei.

Pacienţii trebuie trataţi simptomatic, dacă este necesar. Dacă se impune, este necesar tratamentul de susţinere a funcţiilor vitale.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic, codul ATC: M01AE01

Ibuprofenul este un antiinflamator nesteroidian (AINS) a cărui eficacitate a fost demonstrată la animale pe modele uzuale de inflamaţie, prin inhibarea sintezei de prostaglandine. La om, reduce durerea de cauză inflamatorie, inflamaţia şi febra. Mai mult, ibuprofenul inhibă agregarea plachetară în mod reversibil.

Eficacitatea clinică a ibuprofenului a fost demonstrată în tratamentul durerii de intensitate uşoară până la moderată, cum ar fi durerea dentară, cefaleea, otalgia, durerea faringiană, durerea postoperatorie, în tratamentul leziunilor ţesuturilor moi şi febră, inclusiv pirexia post-imunizare, precum şi durerea şi febra din răceală şi gripă.

Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Într-unul din studii, atunci când o singură doză de ibuprofen 400 mg a fost administrată cu 8 ore înainte de sau la 30 de minute după administrarea de acid acetilsalicilic (81 mg) într-o formă farmaceutică cu eliberarea imediată, a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării tromboxanului sau a agregării plachetare. Cu toate acestea, deoarece informaţiile sunt limitate iar extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt nesigure nu poate fi formulatǎ o concluzie definitivǎ în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi este puţin probabil

să apară un efect relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului.

După aplicarea rectală, ibuprofenul este absorbit rapid şi aproape complet cu atingerea valorii medii a concentraţiei plasmatice maxime în 1,25 ore după administrarea supozitorului de 125 mg ibuprofen. Ibuprofenul se leagă de proteinele plasmatice şi difuzează în lichidul sinovial.

Ibuprofenul este metabolizat hepatic în doi metaboliţi principali, cu eliminare renală în principal sub această formă sau sub formă de conjugaţi împreună cu o cantitate neglijabilă nemodificată de ibuprofen.

Eliminarea renală este completă şi rapidă.

Timpul de înjumătăţire plasmatic prin eliminare este de aproximativ 2 ore. Nicio modificare în profilul farmacocinetic nu s-a observat la vârstnici.

Toxicitatea subcronică şi cronică a ibuprofenului în cazul experimentelor la animale a constat în principal în formarea de leziuni şi ulceraţii gastro-intestinale. Studiile in vivo şi in vitro nu au adus dovezi relevante clinic despre potenţialul mutagenal ibuprofenului. Studiile experimentale la şobolani şi şoareci nu au adus dovezi privind efectele carcinogene ale ibuprofenului. Ibuprofenul a condus la inhibarea ovulaţiei la iepuri, ca şi la tulburări ale implantării la diferite specii de animale (iepure, şobolan, şoarece).

Studiile experimentale au arătat că ibuprofenul traversează placenta, cu toate că, aceste studii nu au adus dovezi referitoare la efectele teratogene la şobolani şi iepuri.