Pentru administrare orală.

Înainte de administrare pulberea trebuie dizolvată în apă.

Conţinutul unui plic se va turna într-un pahar, care se va umple apoi până la jumătate cu apă fierbinte. Se amestecă bine. La nevoie, se va adăuga apă rece şi dacă este necesar, zahăr.

Adulţi (inclusiv vârstnici) şi copii cu vârsta de 12 ani şi peste

Se administrează un plic cu pulbere pentru suspensie orală la fiecare 4-6 ore, în funcţie de necesităţi; nu trebuie depăşită doza de 4 plicuri (4000 mg paracetamol şi 60 mg clorhidrat de fenilefrină) în 24 de ore.

Intervalul minim dintre administrări trebuie să fie de 4 ore.

Dacă simptomele persistă mai mult de 3 zile, este necesară reevaluarea diagnosticului şi a tratamentului. Pacienţii trebuie sfătuiţi să nu ia concomitent alte medicamente care conţin paracetamol, medicamente decongestionante sau alte tratamente pentru tuse, răceală sau gripă.

Se va utiliza cea mai mică doză eficace necesară.

Coldrex MaxGrip Lemon nu trebuie utilizat mai mult de 7 zile.

Copii cu vârsta sub 15 ani

Coldrex MaxGrip Lemon nu este recomandat copiilor cu vârsta sub 12 ani.

Pacienţii diagnosticaţi cu insuficienţă renală necesită sfatul medicului înainte de a lua acest medicament. Restricţiile legate de folosirea produselor care conţin paracetamol/fenilefrină la pacienţii cu insuficienţă renală se datorează în primul rând conţinutului în paracetamol al produsului (vezi pct. 4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).

Pacienţii diagnosticaţi cu insuficienţă hepatică necesită sfatul medicului înainte de a lua acest medicament. Restricţiile legate de folosirea produselor care conţin paracetamol/fenilefrină la pacienţii cu insuficienţă hepatică se datorează în primul rând conţinutului în paracetamol al produsului (vezi pct. 4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).

Acest medicament este contraindicat pacienţilor cu:

• hipersensibilitate cunoscută la paracetamol, clorhidrat de fenilefrină, acid ascorbic sau la oricare din excipienţii produsului;

• insuficienţă hepatică sau renală severă, hipertensiune arterială, hipertiroidism, diabet zaharat, boli cardiace;

• tratament concomitent cu antidepresive triciclice, beta-blocante, inhibitori de monoaminoxidază – IMAO (inclusiv cei care au făcut tratament cu IMAO în ultimele 2 săptămâni);

• deficite congenitale de absorbţie a zahărului, deoarece fiecare plic conţine 3,725 g zahăr.

Conține paracetamol. A nu se folosi cu alte produse care conțin paracetamol, decongestionante sau medicamente pentru răceală şi gripă. Utilizarea concomitentă cu alte produse care conțin paracetamol poate duce la supradozaj. Supradozajul paracetamolului poate provoca insuficiență hepatică care poate conduce la transplant de ficat sau deces.

Cazurile de disfuncție/insuficienţă hepatică au fost raportate la pacienții cu niveluri de glutation scăzut, cum ar fi cei care sunt grav subnutriţi, anorexici, cu un indice de masă corporală scăzut sau care sunt consumatori cronici de alcool.

A nu se depăşi doza recomandată.

Pacienţii care suferă de următoarele afecţiuni trebuie să consulte medicul înainte de a folosi acest medicament:

• glaucom cu unghi închis,

• feocromocitom,

• mărirea volumului prostatei,

• afecţiuni vasculare ocluzive (de exemplu sindromul Raynaud),

• insuficienţă renală sau hepatică. Antecedentele de boală hepatică cresc riscul afectării hepatice datorate paracetamolului,

• în stările cauzate de deficit de glutation, cum ar fi sepsisul, utilizarea paracetamolului ar putea duce la creşterea riscului de acidoză metabolică.

Trebuie evitată utilizarea concomitentă a altor medicamente pentru tuse, gripă şi răceală, alte decongestionante nazale sau alte medicamente care conţin paracetamol.

Acest medicament nu trebuie luat de către pacienţii care iau alte medicamente simpatomimetice (de exemplu decongestionante, inhibitori ai apetitului şi psihostimulante asemănătoare cu amfetaminele) (vezi pct. 4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune).

Riscul de supradozaj este mai mare la pacienţii cu boli hepatice. Se impun precauţii în caz de alcoolism şi afecţiuni hepatice, incluzând hepatita virală (creşte riscul hepatotoxicităţii). Este necesară monitorizarea funcţiilor hepatice în cazul tratamentului de lungă durată şi cu doze mari la pacienţii cu leziuni hepatice preexistente.

Deoarece un plic conţine 3,725g zahăr pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii cu diabet zaharat. Dacă simptomele persistă, trebuie consultat un medic.

A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor.

Legate de paracetamol

Efectul anticoagulant al warfarinei şi al altor cumarinice poate fi amplificat prin utilizarea regulată şi prelungită a paracetamolului, cu risc crescut de sângerare. Dozele ocazionale nu au efect semnificativ. Viteza de absorbţie a paracetamolului poate fi crescută de metoclopramidă sau domperidonă iar absorbţia poate fi redusă de colestiramină. Se consideră că semnificaţia clinică a acestor interacţiuni este improbabilă în cazul administrării dozelor recomandate.

Medicamentele inductoare enzimatice, cum sunt carbamazepină, fenobarbital, fenitoină, primidonă, rifampicină, sunătoare pot agrava afectarea hepatică, provocată de paracetamol, la fel şi consumul exagerat de alcool etilic.

Modificări ale rezultatelor unor analize de laborator

Paracetamolul poate influenţa valorile uricemiei determinate prin metoda acidului fosfotungstic (valori fals crescute) şi ale glicemiei, prin metode oxidative (valori fals scăzute).

Legate de fenilefrină

Pot să apară interacţiuni între aminele simpatomimetice, cum este fenilefrina şi inhibitorii de monoaminoxidază (risc de hipertensiune arterială). Utilizarea concomitentă a fenilefrinei cu alte amine simpatomimetice sau antidepresive triciclice (de exemplu amitriptilina) poate creşte riscul efectelor secundare cardiovasculare.

Fenilefrina poate reduce eficacitatea blocantelor beta-adrenergice şi a altor antihipertensive (inclusiv debrisochina, guanetidina, rezerpina, metildopa), crescând riscul de hipertensiune şi al altor efecte secundare cardiovasculare. Coldrex MaxGrip Lemon este contraindicat în cazul în care sunt administrate aceste medicamente.

Digoxina şi cardioglicozidele pot creşte riscul bătăilor neregulate ale inimii sau al atacului cardiac, la asocierea cu fenilefrina.

Nu există recomandări speciale.

Paracetamol

Studiile epidemiologice efectuate la gravide nu au evidenţiat reacţii adverse datorate paracetamolului, la dozele recomandate.

Clorhidrat de fenilefrină

Siguranţa utilizării clorhidratului de fenilefrină în sarcină nu a fost pe deplin stabilită. Totuşi, Coldrex MaxGrip Lemon va fi administrat în timpul sarcinii numai dacă beneficiul terapeutic matern depăşeşte riscul potenţial pentru făt.

Acid ascorbic

Pentru acidul ascorbic a fost stabilită o limită maximă admisă de 2000 mg/zi, în timpul sarcinii, această limită fiind considerată lipsită de riscul de a provoca reacţii adverse.

Prin urmare, Coldrex MaxGrip Lemon nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care medicul consideră acest lucru strict necesar.

Paracetamol

Paracetamolul se excretă în laptele matern dar nu în cantităţi semnificative clinic. Studiile pe subiecţi umani, cu paracetamol la dozele recomandate, nu au relevat niciun risc asupra fenomenului lactaţiei sau alăptării sugarilor.

Clorhidrat de fenilefrina

Fenilefrina poate fi excretată în laptele matern.

Acid ascorbic

Pentru acidul ascorbic a fost stabilită o limită maximă admisă de 2000 mg/zi, în timpul alăptării, această limită fiind considerată lipsită de riscul de a provoca reacţii adverse.

Coldrex MaxGrip Lemon nu trebuie utilizat în timpul alăptării fără sfatul medicului.

Acest medicament poate cauza ameţeală. Pacienţii trebuie avertizaţi să nu conducă vehicule şi să nu folosească utilaje dacă sunt afectaţi de ameţeală în timpul tratamentului cu acest medicament.

Frecvenţa este definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100), rare (≥ 1/10000 şi <1/1000), foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Paracetamol

Frecvenţa reacţiilor adverse asociate cu paracetamolul a fost estimată din raportările spontane după punerea pe piaţă şi este prezentată în tabelul de mai jos.

Clorhidrat de fenilefrină

Frecvenţa reacţiilor adverse asociate cu clorhidratul de fenilefrină este prezentată în tabelul de mai jos şi este observată în urma studiilor clinice cu fenilefrină, reprezentând cele mai întâlnite reacţii adverse.

Reacţiile adverse listate mai jos au fost identificate după punerea pe piaţă a medicamentului, frecvenţa lor fiind necunoscută dar comparativă cu cea a reacţiilor cu frecvenţă rară.

Pacientul trebuie avertizat să întrerupă administrarea medicamentului la primele semne de reacţii de hipersensibilitate, cutanate sau reacţii adverse hepatice şi să se prezinte imediat la medic.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro

Paracetamol

În cazul unui supradozaj de paracetamol se impun măsuri medicale imediate, chiar dacă manifestările de supradozaj nu sunt prezente.

Simptomatologie

Supradozajul cu paracetamol poate determina insuficienţă hepatică care poate duce la transplant de ficat sau la deces.

Simptomele supradozajului în primele 24 de ore constau în paloare, greaţă, senzaţie de vomă, anorexie şi dureri abdominale. Dozele mai mari de 10 g o dată, provoacă fenomene hepatotoxice severe. Afectarea hepatică poate deveni aparentă după 12-48 de ore de la ingestie şi se manifestă după 2-4 zile. Pot să apară hipoglicemie, acidoză metabolică, aritmii, coagulare intravasculară diseminată. În cazurile grave, afectarea hepatică poate evolua spre encefalopatie, comă şi moarte.

Se poate produce necroză tubulară renală cu insuficienţă renală, asociată sau nu hepatotoxicităţii. Au fost raportate aritmii cardiace.

Se consideră că excesul de metaboliţi toxici (în mod obişnuit detoxifiaţi prin intermediul glutationului, atunci când se ingeră doze normale de paracetamol) se leagă ireversibil de ţesutul hepatic, determinând leziuni hepatice. Hepatotoxicitatea paracetamolului poate fi crescută la pacienţii care iau medicamente inductoare enzimatice.

Tratament

Tratamentul imediat este esenţial în cazul supradozajului cu paracetamol, chiar şi în cazul în care simptomele supradozării nu sunt prezente. Pacienţii trebuie spitalizaţi pentru o supraveghere medicală atentă. Trebuie trimis la spital orice pacient care a ingerat 7,5 g sau mai mult de paracetamol în ultimele 4 ore.

Se recomandă efectuarea imediată a lavajului gastric dacă paracetamolul a fost ingerat în ultimele 4 ore. Poate fi necesară administrarea orală de metionină sau introducerea intravenoasă de N-acetilcisteină, care

au efect benefic în următoarele 48 de ore după ingestie, acţionând ca antidot prin neutralizarea metabolitului paracetamolului responsabil de hepatotoxicitate. Se recomandă instituirea unui tratament de susţinere a funcţiilor vitale.

Clorhidrat de fenilefrină

Simptomatologie

Supradozajul cu fenilefrină poate determina efecte asemănătoare cu cele listate la secţiunea reacţiilor adverse. Simptome suplimentare pot fi reprezentate de iritabilitate, agitaţie, cefalee, creşterea tensiunii arteriale şi posibil, bradicardie reflexă. În cazuri grave pot apare confuzie, halucinaţii, convulsii şi aritmii. Tratament

Se va institui tratament adecvat în funcţie de situaţia clinică. Hipertensiunea arterială ar trebui tratată cu un antagonist alfa- adrenergic, de exemplu fentolamină administrată intravenos.

Simptomatologie

Administrarea de doze zilnice foarte mari (>3 grame) de vitamina C poate determina diaree osmotică tranzitorie şi simptome gastro-intestinale (greaţă, vărsături, disconfort abdominal).

Efectele supradozajului se vor cumula cu toxicitatea gravă cauzată de supradozajul paracetamolului.

Tratament

Nu există tratament specific. Se recomandă tratament simptomatic.

Grupa farmacoterapeutică: alte analgezice şi antipiretice, anilide, paracetamol, (inclusiv combinaţii), exclusiv psiholeptice, codul ATC: N02BE51.

Paracetamol

Mecanism de acţiune

Paracetamolul este analgezic şi antipiretic, care justifică folosirea sa pentru tratamentul durerilor de intensitate slabă-moderată şi al stărilor febrile. Se consideră că mecanismul său de acţiune se datorează inhibării sintezei de prostaglandine, în principal la nivelul sistemului nervos central.

Efecte farmacodinamice

Inhibarea redusă a prostaglandinelor la nivel periferic îi conferă un efect farmacodinamic important de menţinere a prostaglandinelor cu rol protector la nivelul tractului gastro-intestinal. Ca urmare, paracetamolul este recomandat mai ales pacienţilor cu antecedente de boală sau celor care iau concomitent altă medicaţie, caz în care inhibarea periferică a prostaglandinelor ar fi nedorită (de exemplu pacienţii cu antecedente de sângerare gastro-intestinală sau vârstnici).

Clorhidrat de fenilefrină

Clorhidratul de fenilefrină este un simpatomimetic cu efecte directe asupra receptorilor adrenergici, în special asupra celor alfa-adrenergici, producând decongestie nazală.

Acid ascorbic

Acidul ascorbic (vitamina C) este o vitamină hidrosolubilă esenţială, inclusă pentru a compensa pierderile de vitamină C care pot apare în stadiile iniţiale de infecţie virală acută.

Substanţele active nu determină sedare.

Absorbţie

Paracetamolul se absoarbe rapid şi aproape complet din tractul gastro-intestinal.

Distribuţie

Paracetamolul se distribuie rapid în toate ţesuturile. Concentraţiile în sânge, salivă şi plasmă sunt comparabile. Legarea de proteinele plasmatice este slabă la dozele terapeutice.

Metabolizare

Este metabolizat la nivelul ficatului şi excretat urinar, în principal ca derivaţi glucurono- şi sulfo- conjugaţi.

Eliminare

Mai puţin de 5% din doză se excretă sub formă nemetabolizată.

Grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă renală: în caz de insuficienţă renală severă eliminarea paracetamolului şi a metaboliţilor este întârziată.

Absorbţie

Clorhidratul de fenilefrină este absorbit neregulat din tractul gastro-intestinal.

Metabolizare

Se metabolizează prin intermediul inhibitorilor de monoaminoxidază la nivelul ficatului şi intestinului şi suferă fenomenul de prim pasaj hepatic. Fenilefrina administrată pe cale orală prezintă biodisponibilitate redusă.

Eliminare

Se excretă prin urină aproape integral ca derivat sulfo-conjugat.

Absorbţie

Acidul ascorbic se absoarbe rapid din tractul gastro-intestinal.

Distribuţie

Acidul ascorbic se distribuie extensiv în ţesuturi, legându-se în proporţie de 25% de proteinele plasmatice.

Eliminare

Acidul ascorbic în exces faţă de nevoile organismului se elimină prin urină sub formă de metaboliţi.

Datele preclinice de siguranţă raportate în literatură privind aceste substanţe active nu au evidenţiat nicio informaţie relevantă pentru dozele recomandate şi care să nu fie menţionată în acest rezumat.

Toxicitatea paracetamolului a fost studiată la numeroase specii de animale. Studiile preclinice efectuate la şobolan şi şoarece au indicat valori ale dozei unice letale orale DL50 de 3,7 g/kg, respectiv 338 mg/kg.

Toxicitatea cronică la aceste specii, în cazul administrării unor multipli ai dozelor terapeutice recomandate la om, determină degenerescenţă şi necroză hepatică, renală, a ţesutului limfatic şi modificări ale hemoleucogramei. Existenţa metaboliţilor consideraţi responsabili pentru aceste reacţii a fost demonstrată, de asemenea, la om. De aceea, paracetamolul nu trebuie administrat timp îndelungat şi în doze excesive. La dozele terapeutice recomandate, paracetamolul nu este asociat cu risc genotoxic sau carcinogen. În studiile la animale nu s-au evidenţiat efecte embrio- şi fetotoxice ale paracetamolului.