Administrare orală.

Adulţi, pacienţi vârstnici (cu funcţie hepatică şi renală normală) şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani: Doza recomandată pentru o dată este de 1-2 comprimate Solpadeine administrate oral după dizolvarea în apă; dacă este necesar, doza se poate repeta la intervale de 4 – 6 ore, fără a depăşi 8 comprimate pe zi.

Nu se recomandă administrarea la intervale mai mici de 4 ore.

Codeina nu trebuie utilizată la copii cu vârsta sub 12 ani, din cauza riscului de toxicitate la opioide, ca urmare a metabolizării variabile şi imprevizibile a codeinei la morfină (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Nu se administrează în caz de insuficienţă renală decât la recomandarea medicului.

Nu se administrează în caz de insuficienţă hepatică decât la recomandarea medicului.

Durata tratamentului

Durata tratamentului trebuie limitată la 3 zile, iar dacă nu se obţine ameliorarea eficientă a durerii, pacienţii/persoanele care îi îngrijesc trebuie sfătuiţi să se adreseze unui medic.

Mod de administrare

Comprimatele se dizolvă complet în cel puţin jumătate de pahar cu apă.

Hipersensibilitate la paracetamol, codeină, cafeină sau la oricare dintre excipienţi. Copii cu vârsta sub 12 ani.

Insuficienţă hepatocelulară. Insuficienţă renală severă.

Astm bronşic, hipersecreţie traheobronşică şi insuficienţă respiratorie (datorită prezenţei codeinei). Leziuni cerebrale şi hipertensiune intracraniană (datorită prezenţei codeinei).

Hemoragie digestivă.

Boli hemoragice şi alte boli cu risc hemoragic.

Diaree acută toxiinfecţioasă, subocluzie sau ocluzie intestinală, intervenţii chirurgicale recente la nivelul căilor biliare (datorită prezenţei codeinei creşte presiunea biliară).

Concomitent cu IMAO sau în interval de 14 zile de la oprirea tratamentului cu un IMAO (datorită prezenţei codeinei).

Alcoolism acut (datorită prezenţei codeinei). Stări comatoase (datorită prezenţei codeinei). Deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază.

La toţi copiii şi adolescenţii (cu vârsta cuprinsă între 0-18 ani) la care se efectuează tonsilectomie şi/sau adenoidectomie pentru tratamentul sindromului de apnee obstructivă în somn, din cauza unui risc crescut de apariţie a unor reacţii adverse grave şi care pun viaţa în pericol (vezi pct. 4.4).

La femei gravide sau care alăptează (vezi pct. 4.6). În depresie respiratorie, constipaţie cronică.

La pacienţi cunoscuţi ca metabolizatori ultra-rapizi CYP2D6.

Doza recomandată nu trebuie depășită.

Dacă simptomele persistă mai mult de 3 zile sau se agravează, este necesară reevaluarea diagnosticului şi a tratamentului.

Trebuie evitată administrarea concomitentă a altor medicamente care conţin paracetamol sau codeină.

Legate de paracetamol

Medicamentele care conţin paracetamol vor fi administrate cu precauţie la pacienţii cu disfuncţie renală sau hepatică. Afecţiunile hepatice existente cresc riscul afectării hepatice datorate paracetamolului. Pacienţii diagnosticaţi cu insuficienţă hepatică sau renală necesită sfatul medicului înainte de a lua acest medicament. Riscul supradozajului este mai mare la pacienţii cu ciroză hepatică

non-alcoolică. Este necesară monitorizarea funcţiilor hepatice în cazul tratamentului de lungă durată şi cu doze mari la pacienţii cu leziuni hepatice preexistente.

Dozele trebuie scăzute sau intervalele dintre doze trebuie prelungite, în cazurile de mai jos:

• tulburări ale funcţiei hepatice (de exemplu boli hepatice cronice, consum de alcool etilic pe termen lung). La pacienţii cu sindrom Gilbert în anumite situaţii poate apărea scăderea metabolizării paracetamolului. În astfel de cazuri, doza trebuie redusă.

• tulburări ale funcţiei renale şi la pacienţii dializaţi.

Legate de cafeină

Cafeina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu tulburări cardiovasculare (aritmii, hipertensiune arterială).

Pacienţii trebuie avertizaţi să nu consume cantități excesive de cafea , ceai sau alte băuturi energizante cu cafeină, împreună cu Solpadeine, deoarece pot determina iritabilitate şi excitabilitate nervoasă (vezi pct.4.4).

Legate de codeină

Utilizarea regulată prelungită, cu excepţia celei sub supraveghere medicală, poate duce la dependenţă fizică şi psihică (adicţie) şi poate determina simptome de sevraj la întreruperea tratamentului, cum ar fi nelinişte si iritabilitate Utilizarea excesivă a analgezicelor care conţin codeină (mai mult de 3 zile şi/sau doze mai mari decât doza recomandată) poate conduce la un risc de dependenţă, inclusiv la manifestări apărute la întreruperea bruscă a tratamentului.

Pacienţii care au suferit o operaţie de colecistectomie trebuie să consulte medicul înainte de a folosi acest medicament, datorită riscului de pancreatită acută.

Pacienţii cu afecţiuni intestinale obstructive sau afecţiuni abdominale acute trebuie să consulte medicul înainte de a lua acest medicament.

Codeina poate împiedica eliminarea secreţiilor traheo-bronşice la pacienţii cu tuse productivă. Se impune prudenţă la bolnavii cu limitarea funcţiei respiratorii, emfizem pulmonar, fibroză pulmonară, bronhopneumopatie cronică obstructivă, bronhoree, tuberculoză gravă, traumatisme toracice (codeina deprimă respiraţia şi interferă cu mecanismele compensatorii declanşate de deficitul ventilaţiei pulmonare). La astmatici poate agrava fenomenele obstructive (favorizează bronhospasmul).

Datorită conţinutului în codeină se impun precauţii în următoarele cazuri: persoane în vârstă sau debilitate fizic (risc de deprimare respiratorie), leziuni craniene (risc de deprimare respiratorie), hipertensiune intracraniană (risc de agravare a hipertensiunii intracraniene), insuficienţă corticosuprarenaliană, miastenia gravis, abdomen acut (poate masca simptomatologia clinică), hipotiroidism (risc de deprimare respiratorie şi deprimare nervos centrală), hipertrofie de prostată sau stricturi uretrale (retenţie de urină), constipaţie cronică.

Utilizarea codeinei nu este recomandată la bolnavii cu colită ulcerativă (poate produce dilataţia toxică a colonului). Utilizarea trebuie evitată şi la pacienţii cu pancreatită. Hipovolemia, cordul pulmonar cronic, infarctul miocardic acut, starea de şoc favorizează accidentele hipotensive.

Riscul convulsiv poate fi crescut când codeina se administrează la pacienţi cu edem cerebral şi la epileptici. Stările confuzive pot fi agravate.

Codeina este metabolizată la morfină, metabolitul său activ, de către enzima hepatică CYP2D6. Dacă pacientul prezintă un deficit enzimatic sau lipsa completă a enzimei, nu se va obţine un efect analgezic adecvat. Estimările indică faptul că până la 7% din populaţia caucaziană poate avea acest deficit. Dacă însă pacientul este un metabolizator rapid sau ultra-rapid, există un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse ale toxicităţii la opioide, chiar şi pentru dozele prescrise uzual. Aceşti pacienţi metabolizează rapid codeina la morfină, ceea ce determină concentraţii plasmatice de morfină mai mari decât cele preconizate.

Simptomele generale ale toxicităţii la opioide includ confuzie, somnolenţă, respiraţie superficială, mioză, greaţă, vărsături, constipaţie şi lipsa poftei de mâncare. În cazuri severe, acestea pot include simptome ale deprimării circulatorii şi respiratorii, care pot pune viaţa în pericol şi, foarte rar, pot fi letale.

Estimările prevalenţei metabolizatorilor ultra-rapizi în diferitele populaţii sunt rezumate mai jos:

Au existat raportări în publicaţii despre faptul că administrarea post-chirurgicală a codeinei la copii, după tonsilectomie şi/sau adenoidectomie efectuate pentru tratamentul sindromului de apnee obstructivă în somn, a provocat evenimente adverse rare, dar care au pus viaţa în pericol, inclusiv deces (vezi şi pct. 4.3). Toţi copiii au fost trataţi cu doze de codeină aflate în intervalul de doze adecvat; cu toate acestea, s-a evidenţiat că aceşti copii erau, fie metabolizatori ultra-rapizi, fie metabolizatori rapizi, în ceea ce priveşte capacitatea lor de a metaboliza codeina la morfină.

Utilizarea codeinei nu este recomandată la copii care pot avea funcţia respiratorie compromisă, ca în cazul tulburărilor neuromusculare, afecţiunilor cardiace sau respiratorii severe, infecţiilor tractului respirator superior sau pulmonare, politraumatismelor sau procedurilor chirurgicale ample. Aceşti factori pot agrava simptomele toxicităţii la morfină.

Codeina, ca și celelalte opioide trebuie utilizată cu prudență la pacienții cu hipotensiune arterială, hipotiroidism, cu presiune intracraniană crescută și la cei cu traumatisme craniene.

Deoarece medicamentul conţine codeină şi paracetamol, în timpul tratamentului nu se recomandă ingestia băuturilor alcoolice.

Riscul supradozajului este mai mare la pacienţii cu ciroză hepatică nonalcoolică. În cazul unui supradozaj se recomandă ca pacientul să se adreseze medicului chiar dacă este asimptomatic, datorită riscului de afectare hepatică severă.

Pacienţii trebuie avertizaţi să nu utilizeze concomitent alte medicamente pe bază de paracetamol şi codeină.

Atenţionare pentru sportivi

Medicamentul conţine o substanţă activă (fosfat de codeină) care poate determina o reacţie pozitivă la testele de control antidoping.

Acest medicament conţine 398 mg sodiu pe comprimat efervescent. Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii ce urmează o dietă cu restricţie de sodiu.

Acest medicament conţine sorbitol (E 420). Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Legate de paracetamol

Nu se recomandă administrarea concomitentă cu alte medicamente care conţin paracetamol.

Viteza de absorbţie a paracetamolului poate fi crescută de metoclopramid şi domperidonă şi scăzută de administrarea de colestiramină. Colestiramina nu trebuie să fie administrată într-un interval de 1 oră de la administrarea paracetamolului.

De asemenea nu se asociază cu medicamente inductoare enzimatice (fenobarbital, fenitoină, carbamazepină, rifampicină) sau cu potenţial hepatotoxic şi băuturi alcoolice (consum cronic) deoarece favorizează hepatotoxicitatea paracetamolului.

Administrarea sistematică și prelungită a paracetamolului poate creşte efectul anticoagulant al warfarinei şi a altor anticoagulante cumarinice, asociindu-se cu un risc hemoragic crescut; administrarea concomitentă ocazională nu are astfel de efecte.

Alte antiinflamatoare nesteroidiene: asocierea timp îndelungat a paracetamolului cu salicilaţi şi alte antiinflamatoare nesteroidiene creşte riscul nefrotoxic. Asocierea paracetamol-salicilaţi trebuie administrată pe termen scurt.

Tratamentul cronic cu barbiturice sau primidonă reduce efectul paracetamolului.

Zidovudină: prin inhibarea competitivă a glucuronoconjugării hepatice, cresc concentraţiile plasmatice ale celor două medicamente.

În cazul tratamentului concomitent cu probenecid, doza de paracetamol trebuie scăzută, deoarece probenecidul determină o scădere cu 50% a clearance-ului paracetamolului, deoarece acesta inhibă conjugarea paracetamolului cu acidul glucuronic.

Există dovezi limitate conform cărora paracetamolul poate afecta farmacocinetica cloramfenicolului, însă existenţa acestei legături a fost criticată şi dovezi ale unei interacțiuni relevante clinic lipsesc.

Deși nu este nevoie de monitorizare de rutină, este important să se aibă în vedere această interacțiune potențială atunci când aceste două medicamente sunt administrate concomitent, în special la pacienții care suferă de malnutriție.

Legate de cafeină

Cafeinaare un efect antagonist față de acțiunea sedativelor și tranchilizantelor (cum sunt barbituricele sau antihistaminicele).

Cafeina agravează tahicardia determinată de unele decongestionante (simpatomimetice).

Contraceptivele orale, cimetidina şi disulfiramul întârzie metabolizarea cafeinei, iar barbituricele şi fumatul o accelerează. Cafeina diminuează potenţialul de producere a dependenţei al unor substanţe, precum efedrina. Administrarea concomitentă a unor inhibitori ai girazei poate prelungi perioada de eliminare a cafeinei şi a metabolitului său paraxantina.

Enoxacina determină creşteri importante ale concentraţiilor plasmatice ale cafeinei în organism, datorită diminuării metabolismului hepatic al cafeinei, putând duce la agitaţie şi halucinaţii.

De asemenea, ciprofloxacina şi norfloxacina determină creşteri importante ale concentraţiilor plasmatice ale cafeinei în organism datorită diminuării metabolismului hepatic al cafeinei.

Cafeina potenţează efectul antimigrenos al ergotaminei favorizându-i absorbţia intestinală.

Legate de codeină

Codeina poate antagoniza efectele metoclopramidei şi ale domperidonei asupra motilităţii gastro- intestinale.

Codeina se administrează cu prudenţă la pacienţii aflaţi în tratament cu inhibitori de monoaminooxidază, deoarece analgezicele opioide pot interacţiona cu IMAO şi pot provoca sindrom serotoninic.

Efectul substanţelor cu acţiune deprimantă asupra sistemului nervos central (incluzând alcool etilic, hipnotice, sedative, antidepresive triciclice, fenotiazine) poate fi crescut de codeină; este puţin probabil ca aceste interacţiuni să fie semnificative în dozele recomandate.

Pot să apară valori fals scăzute ale glicemiei determinate prin metoda oxidaze/peroxidaze sau o creştere falsă a valorilor serice ale acidului uric determinat prin testul fosfotungstic.

Creşteri ale timpului de protrombină şi ale valorilor serice ale bilirubinei, lactatdehidrogenazei şi transaminazelor serice evidenţiază afectarea toxică hepatică.

Sarcina

Studiile epidemiologice efectuate la gravide nu au evidenţiat efecte toxice ale paracetamolului în dozele recomandate.

Cu toate acestea , administrarea acestui medicament este contraindicată în timpul sarcinii, în absenţa recomandărilor medicale. Aceasta se referă la utilizarea medicamentului în timpul naşterii, datorită riscului de deprimare respiratorie la nou-născut.

Nu a fost stabilită siguranţa administrării combinaţiei paracetamol/cafeină/codeină în timpul sarcinii, în raport cu reacţiile adverse posibile asupra dezvoltării fetale; acest medicament trebuie evitat în timpul sarcinii datorită unui posibil risc crescut de avort spontan asociat consumului de cafeină.

Alăptarea

Paracetamolul şi cafeina se excretă în laptele matern, în cantităţi nesemnificative clinic. Cantităţi mici de codeină au fost detectate în laptele matern.

Codeina nu trebuie utilizată în timpul alăptării (vezi pct. 4.3).

La dozele terapeutice obişnuite, codeina şi metabolitul său activ pot fi prezenţi în lapte în doze foarte mici şi este puţin probabil să provoace efecte negative la sugarul alăptat. Cu toate acestea, dacă pacientul este un metabolizator ultra-rapid CYP2D6, concentraţii mai mari ale metabolitului activ, morfina, pot fi prezente în lapte şi, în cazuri foarte rare, pot determina simptome de toxicitate la opioide la sugar, care pot fi letale.

Toxicitatea morfinei la nou-născut poate determina somnolenţă excesivă, hipotonie şi dificultăţi de alăptare sau în respiraţie. În cazurile severe se poate instala deprimarea respiratorie cu deces. Trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru perioada cea mai scurtă de timp. Femeile care alăptează trebuie informate de monitorizarea cu atenţie a nou-născutului pe perioada tratamentului, pentru a observa orice semn sau simptom de toxicitate a morfinei, cum ar fi creşterea somnolenţei sau sedarea, dificultăţi de alăptare, dificultăţi de respiraţie, scăderea tonusului şi trebuie să se adreseze imediat medicului în cazul în care sunt observate aceste simptome sau semne. Produsele conţinând codeină nu trebuie utilizate în timpul alăptării decât la recomandarea medicului.

Deşi nu a fost observată o toxicitate semnificativă a cafeinei la copiii alăptaţi la sân, cafeina poate avea un efect stimulant la nou-născuţi.

Pacienţii trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule şi să nu folosească utilaje, dacă manifestă somnolenţă sau sedare în timpul tratamentului cu acest medicament.

Reacţiile adverse depind de doza administrată şi de metabolismul individual al fiecărui pacient. Unele persoane sunt mai susceptibile la reacţii adverse datorită capacităţii de transformare rapidă a codeinei în morfină.

Studii clinice

Informaţiile referitoare la reacţiile adverse ale codeinei colectate din studiile clinice sunt disparate şi legate de doze de codeină mai mari faţă de cele din acest medicament. Aceste informaţii nu sunt relevante pentru determinarea tipului şi frecvenţei reacţiilor adverse date de codeină la concentraţia din Solpadeine.

Informaţii obţinute după punerea pe piaţă

Reacţiile adverse observate în urma studiilor clinice au o frecvenţă scăzută şi provin ca urmare a unei expuneri restrânse a pacienţilor.

Reacţiile adverse raportate după punerea pe piaţă, la doze terapeutice/recomandate, sunt prezentate în tabelul următor în funcţie de clasificarea pe sisteme şi frecvenţă.

Reacţiile adverse sunt prezentate conform frecvenţei de apariţie folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Frecvenţa reacţiilor adverse a fost estimată în urma raportărilor spontane din informaţiile obţinute după punerea pe piaţă.

cafeinei (insomnie, agitaţie, anxietate, iritabilitate, cefalee, tulburări gastro-intestinale şi palpitaţii).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Efectele supradozajului codeinei se vor suprapune peste efectele toxice hepatice severe cauzate de supradozajul paracetamolului. În cazul supradozajului se impune intervenţia medicală de urgenţă, chiar dacă nu sunt prezente manifestările clinice de supradozaj.

Simptomatologie

Manifestările intoxicaţiei după utilizarea de doze excesiv de mari de paracetamol apar cu o latenţă de 24 până la 48 de ore. Simptomele supradozajului paracetamolului în primele 24 de ore de la ingestie sunt paloare, greaţa şi vărsături, anorexia şi durere abdominală. Afectarea hepatică poate deveni aparentă după un interval de 12-48 de ore. Pot să apară modificări ale metabolismului glucozei şi acidoza metabolică. În supradozajul sever, afectarea hepatică poate progresa până la encefalopatie, hemoragie, hipoglicemie, edem cerebral şi deces. Insuficiența renală acută cu necroză tubulară acută, sugerată puternic de durere lombară, hematurie şi proteinurie, se poate dezvolta, chiar și în absenţa insuficienței hepatice severe. Au fost raportate cazuri de aritmie cardiacă şi pancreatită.

Este posibilă afectarea hepatică la adultul care ingeră peste 10 g de paracetamol sau la copilul la care se administrează mai mult de 150 mg paracetamol pe kg corp. În cazul unei cantităţi excesive din metabolitul toxic al paracetamolului (care în mod normal este detoxifiat de către glutation atunci când se administrează paracetamol în doza recomandată), acesta se leagă de ţesutul hepatic.

Ingestia unei doze mai mari de 5 g de paracetamol poate duce la afectare hepatică dacă pacientul prezintă factori de risc (vezi mai jos).

Dacă pacientul:

1. urmează tratament pe termen lung cu carbamazepină, fenobarbital, fenitoină, primidonă, rifampicină, sunătoare sau alte medicamente care induc enzimele hepatice,

   sau

2. consumă în mod regulat etanol în exces, sau

3. este posibil să prezinte depleţie de glutation, de exemplu tulburări de alimentaţie, fibroză chistică, infecţie HIV, inaniţie, caşexie.

Tratament

În cazul supradozajului paracetamolului este necesar tratament imediat. Chiar în absenţa manifestărilor precoce, pacienţii trebuie internaţi imediat pentru asistenţa medicală de specialitate şi se recomandă lavajul gastric, dacă ingestia de paracetamol depăşeşte 7,5 g în ultimele 4 ore.

Administrarea orală de metionină sau intravenoasă de N-acetilcisteină poate fi benefică în următoarele 48 de ore de la supradozaj. Măsurile terapeutice generale de susţinere a funcţiilor vitale trebuie să fie disponibile.

Simptomatologie

Greaţa şi vărsăturile sunt primele simptome ale intoxicaţiei cu codeină şi eventual semne sau simptome ale deprimării circulatorii sau respiratorii.

Deprimarea acută respiratorie poate provoca cianoză, dificultăţi de respiraţie, ameţeală, ataxie şi, mai rar, edem pulmonar. Pot apare deprimarea respiraţiei, mioză, convulsii, colaps şi retenţie urinară. De asemenea s-au observat manifestări ale eliberării de histamină.

Tratament

Tratamentul recomandat în această situaţie este cel simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale, inclusiv ventilaţie asistată şi oxigenoterapie. Se recomandă lavajul gastric, administrarea de purgative şi administrarea de cărbune activat, în decurs de 1 oră de la ingestie, la adultul care ingeră mai mult de 350 mg codeină sau la copilul la care se administrează mai mult de 5 mg codeină/kg.

Dacă deprimarea SNC este marcată, se recomandă ventilaţie asistată, oxigenoterapie şi administrare parenterală de naloxonă. Dacă sunt prezente coma sau deprimarea respiratorie se recomandă administrare parenterală de naloxonă. Supravegherea medicală se continuă cel puţin 4 ore după ingestie sau 8 ore în cazul formulărilor cu eliberare susţinută.

Simptomatologie

Supradozajul cafeinei poate determina dureri epigastrice, vărsături, creşterea diurezei, tahicardie sau aritmii cardiace, stimulare SNC (agitaţie, insomnie, nervozitate, excitabilitate nervoasă, agitaţie psihomotorie, tremor şi convulsii, tulburări de ideaţie şi de vorbire), hiperemia feţei, contracturi musculare, tulburări gastro-intestinale. Trebuie specificat că pentru aceste simptome semnificative clinic, ale supradozajului cafeinei, doza ingerată va fi strâns legată de toxicitatea hepatică dată de paracetamol.

Tratament

Nu există un antidot specific dar pot fi luate măsuri de susţinere adecvate, cum ar fi antagoniştii beta- adrenergici în cazul efectelor cardiotoxice.

Grupa farmacoterapeutică : alte analgezice şi antipiretice, anilide (inclusiv combinaţii), codul ATC: N02BE51.

Solpadeine este o combinaţie cu efect analgezic şi antipiretic, util în durerile de intensitate moderată până la severă, cu trei substanţe active:

• paracetamol, care este analgezic şi antipiretic,

• codeină, care este analgezic,

• cafeină, care este adjuvant pentru efectul analgezic al paracetamolului.

Combinaţia paracetamol/cafeină/codeină este recomandată mai ales în durerile care necesită un efect analgezic mai puternic decât cel dat de o singură substanţă analgezică.

Mecanism de acţiune

Paracetamolul este un medicament cu efecte analgezice şi antipiretice. Se consideră că acţiunea analgezică şi antipiretică a paracetamolului este determinată de inhibarea biosintezei de prostaglandine în special la nivelul sistemului nervos central.

Efecte farmacodinamice

Evitarea inhibării prostaglandinelor la nivel periferic îi conferă paracetamolului un important efect farmacodinamic de menţinere a prostaglandinelor cu rol protector la nivelul tractului gastro-intestinal. Ca urmare, paracetamolul este recomandat în special pacienţilor cu antecedente de hemoragie gastro- intestinală sau vârstnici sau celor cărora li se administrează concomitent alte tratamente, caz în care nu este de dorit obţinerea inhibării periferice a prostaglandinelor.

Cafeina are proprietăţi stimulante psihomotorii moderate, stimulante respiratorii, inotrop pozitive, stimulează sistemul nervos central, stimulează secreţia gastrică, are efect diuretic slab şi relaxează musculatura netedă bronşică. Mecanismul de acţiune al cafeinei nu este bine cunoscut. Se presupune că inhibă fosfodiesteraza şi antagonizează acţiunile adenozinei.

Potenţează efectul analgezic al paracetamolului, crescându-i eficacitatea. Date clinice au demonstrat că asocierea paracetamol/cafeină ameliorează într-o măsură mai mare durerea faţă de comprimatele obişnuite de paracetamol (p≤0,05).

Codeina este un analgezic slab, cu acţiune centrală. Codeina îşi exercită efectul prin intermediul receptorilor opioizi µ, cu toate că are afinitate scăzută pentru aceşti receptori, iar efectul analgezic este determinat de conversia la morfină. Codeina, în special în asociere cu alte analgezice, cum este paracetamolul, s-a arătat că este eficace în durerea nociceptivă acută.

Codeina este un agonist al receptorilor opioizi şi are acţiune analgezică moderată, un efect antitusiv şi acţiune antidiareică. Persoanele heterozigote pentru alela CYP2D6*2A sunt considerate ca având un metabolism ultra-rapid pentru codeină; acestea induc citocromul P450 2D6, enzima catalizând O- demetilarea codeinei la morfină, ceea ce conduce la o concentraţie mai mare de morfină rezultată.

Absorbţie

Paracetamolul este rapid şi aproape complet absorbit din tractul gastro-intestinal şi distribuit în majoritatea ţesuturilor organismului, concentraţia plasmatică maximă fiind atinsă după 0,5-2 ore de la ingestie.

Distribuţie

Paracetamolul este relativ uniform distribuit în majoritatea fluidelor organismului. Legarea paracetamolului de proteinele plasmatice este minimă la concentraţii terapeutice; se poate ajunge la o valoare de 20-30% la concentraţii atinse în intoxicaţia acută.

Metabolizare şi eliminare

Paracetamolul este metabolizat la nivelul ficatului şi excretat în urină, în special sub formă de glucurono-conjugaţi şi sulfoconjugaţi, iar mai puţin de 5% din paracetamol este excretat nemetabolizat. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 1,5 – 2,5 ore.

Eliminarea completă se înregistrează în decurs de 24 de ore. Efectul maxim şi durata medie a efectului (4-6 ore) se corelează în mare cu concentraţia sa plasmatică. Paracetamolul străbate placenta şi se excretă în lapte. În cazul administrării unice a unei doze de 650 mg, concentraţia medie măsurată în lapte a fost de 11 µg/ml. La persoanele cu vârsta peste 65 de ani, s-a înregistrat o scădere semnificativă a clearance-ului plasmatic al creatininei.

Absorbţie

După administrare orală, cafeina este rapid şi complet absorbită din tractul gastro-intestinal; concentraţia maximă plasmatică este atinsă după aproximativ 20-60 minute.

Distribuţie

Cafeina se distribuie rapid în aproape tot organismul.

Metabolizare şi eliminare

Cafeina este metabolizată aproape complet la nivelul ficatului, prin oxidare şi demetilare la diferiţi derivaţi xantinici, care sunt excretaţi în urină. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 4,9 ore. După 48 de ore 45% din doza administrată este excretată prin urină sub formă de 1- metilxantină şi acid 1-metiluric.

Absorbţie

Codeina este bine absorbită după administrare orală. Concentraţiile plasmatice maxime apar în aproximativ 1 oră după ingestie şi se încadrează între 100 şi 300 ng/ml, în funcţie de dozele terapeutice obişnuite.

Distribuţie

Timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 3-4 ore.

Metabolizare şi eliminare

Codeina este metabolizată în ficat prin O-demetilare rezultând morfină, prin N-demetilare, rezultând norcodeină şi prin conjugare, atât codeina cât şi metaboliţii săi formând glucuronaţi şi sulfaţi. Aproximativ 86% dintr-o doză administrată oral este excretată prin urină în 24 de ore, sub formă de codeină şi în mare parte ca metaboliţi. Urme de codeină se regăsesc în materiile fecale. În 24 de ore, codeina nemetabolizată se regăseşte în urină în proporţie de 6-8% din doză, procent care poate creşte până la 10% când scade pH-ul urinar.

Un studiu asupra combinaţiei de codeină, în cantitate de până la 30 mg, şi paracetamol 1000 mg a arătat că în această situaţie codeina nu influenţează absorbţia paracetamolului. Astfel combinaţia aceasta nu modifică biodisponibilitatea paracetamolului.

Datele preclinice de siguranţă din literatură privind paracetamolul şi cafeina nu au arătat nici o informaţie care sa fie relevantă pentru dozele recomandate şi modul de utilizare a medicamentului.

Codeina nu a demonstrat efecte mutagene în urma testelor pe celule bacteriene in vitro şi in vivo (la şoareci).