Adulţi şi adolescenţi: doza uzuală este de 1-2 capsule moi de 4 ori pe zi. Nu se va depăşi doza maximă de 8 capsule moi pe zi.

Nu se administrează Bioflu capsule moi, copiilor cu vârsta mai mică de 12 ani. Durata tratamentului trebuie să fie scurtă (maxim 5 zile).

• Hipersensibilitate la paracetamol, clorhidrat de pseudoefedrină, bromhidrat de dextrometorfan sau la oricare dintre excipienţi,

• Hipertensiune arterială severă sau necontrolată prin tratament, boală coronariană gravă, tulburări de ritm cardiac,

• Antecedente de accident vascular cerebral,

• Tusea din astmul bronşic,

• Insuficienţă respiratorie,

• Insuficienţă hepatocelulară,

• Insuficienţă renală severă,

• Diabet zaharat,

• Hipertiroidie,

• Glaucom cu unghi închis,

• Epilepsie, convulsii în antecedente,

• Sarcina şi alăptarea,

• Deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază,

• Inhibitori de monoaminooxidază (în administrarea concomitentă sau în termen de 14 zile de la retragerea acestora),

• Copii cu vârsta mai mică de 12 ani.

Acest medicament este recomandat numai pentru adulţi şi adolescenţi.

Tusea productivă este o componentă fundamentală a mecanismului de apărare bronhopulmonară şi de aceea nu trebuie suprimată. Nu se recomandă asocierea unui expectorant sau mucolitic cu un antitusiv. Înainte de prescrierea unui antitusiv, trebuie identificate cazurile în care tusea necesită tratament etiologic adecvat, în special astmul bronşic, bronşiectazia, obstrucţia bronşică, insuficienţa ventriculară stângă de cauze cunoscute, embolia pulmonară, tusea de origine cardiacă, cancerul şi afecţiunile endobronşice.

Datorită pseudoefedrinei din compoziţia sa, Bioflu capsule moi trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii care suferă de hipertensiune arterială uşoară sau moderată. Similar altor simpatomimetice pseudoefedrina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii afecţiuni cardiace, tensiune intraoculară crescută, hipertrofie de prostată, obstrucţie piloroduodenală.

Administrarea trebuie făcută cu precauţie în cazul afectării renale uşoare sau moderate (în special în cazul asocierii cu afecţiuni cardiovasculare).

Este necesară prudenţă în cazul pacienţilor trataţi simultan cu simpatomimetice de tipul derivaţilor de ergotamină, antidepresive triciclice, unii ISRS (inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei) şi medicamente cu efecte supresive asupra activităţii SNC.

Nu se va utiliza în asociere cu alte medicamente care conţin paracetamol.

Se impun precauţii în caz de alcoolism şi afecţiuni hepatice, incluzând hepatită virală (creşte riscul hepatotoxicităţii).

Se va evita consumul de alcool etilic, cafea, ceai negru, băuturi energizante, fumatul.

În cazul în care simptomele nu se remit după administrarea de doze uzuale, nu se creşte doza, ci se recomandă reevaluarea situaţiei clinice. Nu se administrează mai mult de 5 zile fără recomandarea medicului.

Bioflu capsule moi conţine sorbitol. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Bioflu capsule moi conţine tartrazină (E 102) care poate provoca reacţii alergice.

Bioflu capsule moi conţine p-hidroxibenzoat de metil care poate provoca reacţii alergice (chiar întârziate).

Administrarea concomitentă a Bioflu capsule moi cu inhibitori de monoaminooxidază (sau în termen de 14 zile de la retragerea acestora) poate duce la manifestări de toxicitate (inclusiv ameţeli, greaţă, tremor, spasme musculare, hipotensiune arterială sau hipertensiune arterială, hiperpirexie şi comă) şi de aceea este contraindicată.

Administrarea de bromhidrat de dextrometorfan cu depresoare ale activiţătii sistemului nervos central, cum sunt antidepresive sedative, antihistaminice H1 sedative, clonidină şi compuşi înrudiţi,

neuroleptice, anxiolitice şi hipnotice (altele decât benzodiazepinele), talidomidă conduc la potenţarea efectului deprimant nervos central.

De asemenea, alcoolul etilic potenţează efectul sedativ al antitusivelor centrale; în timpul tratamentului cu dextrometorfan se recomandă evitarea consumului de băuturi alcoolice şi de medicamente care conţin alcool etilic.

Pentru a evita supradozajul, nu se va asocia cu alte medicamente care conţin paracetamol.

Alcoolul etilic (consum cronic), medicamentele inductoare enzimatice şi cele hepatotoxice cresc riscul afectării hepatice al dozelor mari sau tratamentului prelungit cu paracetamol.

Absorbţia paracetamolului este accelerată de metoclopramidă şi domperidonă.

Colestiramina reduce absorbţia paracetamolului, dacă se administrează în prima oră de la ingestia de paracetamol.

Tratamentul cronic cu barbiturice sau primidonă reduce efectul paracetamolului.

Dozele mari de paracetamol cresc efectul anticoagulantelor cumarinice probabil prin reducerea sintezei hepatice de profactori ai coagulării. În cazul administrării unor doze zilnice mai mari de 2000 mg paracetamol, pe perioade mai lungi de o săptămână este necesară monitorizarea timpului de protrombină. Acest lucru nu este necesar în cazul tratamentului ocazional.

Asocierea paracetamolului cu salicilaţi sau antiinflamatoare nesteroidiene pe termen lung şi la doze mari creşte riscul de apariţie a afectării renale. Asocierea paracetamol-salicilaţi trebuie administrată pe termen scurt; diflunisalul creşte cu 50% concentraţia plasmatică a paracetamolului şi măreşte astfel riscul hepatotoxicităţii acestuia.

Datorită conţinutului în paracetamol, pot să apară valori fals scăzute ale glicemiei determinate prin metode oxidative sau o creştere falsă a valorilor serice ale acidului uric determinat prin metoda acidului fosfotungstic. Creşterile timpului de protrombină şi ale valorilor serice ale bilirubinei, lactatdehidrogenazei şi transaminazelor serice evidenţiază afectarea toxică hepatică şi apar în special la doze mai mari de 8 g pe zi sau administrarea pe termen lung a unor doze de paracetamol mai mari de 3-5 g pe zi.

Datorită pseudoefedrinei, Bioflu capsule moi poate creşte efectele simpatomimeticelor, de exemplu, decongestionante, derivaţi de ergotamină (antimigrenoase) sau medicamente care scad apetitul alimentar, existand riscul apariţiei unor pusee hipertensive.

Clorhidratul de pseudoefedrină poate suprima parţial acţiunea hipotensivă a medicamentelor care interferează cu acţiunea simpatomimetică: bretilium, betanidină, guanetidină, debrisoquină, metildopa, agenţi blocanţi α- şi β- adrenergici.

Pseudoefedrina poate creşte riscul de apariţie a aritmiilor la pacienţii care primesc glicozide digitalice, chinidină sau antidepresive triciclice.

Administrarea concomitentă a Bioflu capsule moi cu antidepresive triciclice poate induce hipertensiune arterială, aritmie şi tahicardie sau poate potenţa manifestările activităţii anticolinergice (pericol de apariţie a ocluziilor intestinale, retenţie urinară, glaucom). Dacă este necesară utilizarea acestei asocieri de medicamente, se recomandă reducerea dozei de antidepresive şi monitorizarea atentă a stării clinice a pacientului.

Administrarea concomitentă a Bioflu capsule moi cu fluoxetină poate duce la potenţarea reacţiilor adverse ale dextrometorfanului (ameţeli, hiper-reactivitate) şi/sau a manifestărilor potenţiale ale toxicităţii (greaţă, vomă, înceţoşarea vederii, halucinaţii vizuale şi auditive). Utilizarea concomitentă cu paroxetină poate creşte riscul de apariţie a sindromului serotoninergic (manifestat prin hipertensiune, tremor, mioclonie, hiperreflexie, confuzie, nelinişte, transpiraţie abundentă, schimbări de dispoziţie) şi se poate impune reducerea dozei sau oprirea tratamentului cu ambele medicamente.

Datorită posibilei relaţii dintre apariţia de malformaţii fetale şi expunerea la pseudoefedrină în primul trimestru de sarcină pe de o parte, iar pe de altă a faptului că în timpul ultimelor trei luni de sarcină, toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune fătul la toxicitate cardiopulmonară (hipertensiune pulmonară cu închiderea canalului arterial) şi renală sau pot să inhibe contracţiile uterului medicamentul nu trebuie administrat în timpul sarcinii.

Pseudoefedrina se excretă în laptele matern în cantitate mare, putând determina reacţii adverse cardio- vasculare şi neurologice la sugar. De asemenea, dextrometorfanul se excretă prin laptele matern. Au

fost descrise câteva cazuri de hipotonie musculară şi de apnee la sugari, după administrarea la mame a altor antitusive centrale în doze mai mari decât cele terapeutice.

De aceea, ca măsură de precauţie, administrarea medicamentului la femeile care alăptează este contraindicată.

Bioflu capsule moi are influenţă mică sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Conducătorii de vehicule şi cei care folosesc utilaje trebuie avertizaţi asupra riscului de somnolenţă şi ameţeli legat de utilizarea medicamentului.

Frecvenţa reacţiilor adverse menţionate mai jos este definită folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100, <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100), rare

(≥1/10000, <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Reacţii adverse frecvente:

• ameţeli, stare de confuzie;

• anxietate, nelinişte;

• palpitaţii, tahicardie;

• tremor;

• somnolenţă;

• greaţă, vărsături;

• hipotensiune arterială sau hipertensiune arterială.

  Reacţii adverse mai puţin frecvente:

• diaree, dureri abdominale;

• retenţie urinară;

• respiraţie dificilă;

• cefalee.

  Reacţii adverse rare:

• erupţii cutanate tranzitorii;

• fotosensibilizare;

• necroză tubulară acută cu insuficienţă renală acută.

  Reacţii adverse foarte rare:

• trombocitopenie, leucopenie, neutropenie, agranulocitoză, pancitopenie.

Simptome

Pot apărea următoarele manifestări clinice: tremor, nelinişte, insomnie, tahicardie, creşterea sau scăderea marcată a tensiunii arteriale, paloare, midriază, retenţie urinară acută, insuficienţă hepatică şi/sau renală acută, dureri abdominale, encefalopatie hepatică, acidoză metabolică, hipoglicemie, hiperpnee, convulsii, delir, comă, aritmii (inclusiv ventriculare), miocardită, tromboze vasculare, hipokaliemie.

Tratament

În cazul supradozajului se recomandă internarea pacientului într-o unitate prevazută cu dotările standard pentru susţinerea a funcţiilor vitale; se poate iniţia lavaj gastric cu soluţie salină izotonă (dacă pacientul nu a vărsat spontan), administrarea de cărbune activat. Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale paracetamolului. Antidotul specific acetilcisteină trebuie administrat în

8-15 ore de la intoxicaţie, totuşi, au fost raportate efecte favorabile şi în cazul administrării ulterioare a acesteia.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul tusei şi răcelii, antitusive, exclusiv combinaţii cu expectorante, combinaţii, codul ATC: R05DA20.

Paracetamolul este un derivat de para-aminofenol care are acţiune analgezică şi antipiretică, mecanismul cel mai probabil fiind inhibarea sintezei de prostaglandine atât la nivel central cât şi periferic. Este larg utilizat pentru ameliorarea durerilor de intensitate mică sau moderată şi în stările febrile.

Dextrometorfanul (opioid de sinteză) este un antitusiv activ cu acţiune centrală. Nu are efect deprimant asupra centrului respirator (la doze terapeutice) şi nu influenţează motilitatea cililor mucoasei respiratorii. Nu are acţiune analgezică şi nu produce dependenţă.

Clorhidratul de pseudoefedrină este un simpatomimetic indirect, cu acţiune mixtă, predominant alfa, cu proprietăţi vasoconstrictoare, bronhodilatatoare şi decongestionante asupra membranelor hiperemice ale căilor respiratorii superioare şi efecte nesemnificative asupra tensiunii arteriale şi SNC. Instalarea efectului decongestiv se observă la 30 minute după administrarea orală şi durează aproximativ 4 ore.

Paracetamolul se absoarbe rapid din tractul gastro-intestinal, concentraţia plasmatică maximă fiind atinsă în 10-60 minute după administrarea orală. Se distribuie larg în ţesuturi, traversează placenta şi se excretă în laptele matern. Legarea de proteinele plasmatice este neglijabilă la dozele terapeutice uzuale, dar creşte odată cu creşterea concentraţiei plasmatice de paracetamol. Paracetamolul se metabolizează în principal în ficat şi este excretat urinar sub formă de glucuronid şi sulfoconjugaţi. O fracţiune mai mică de 5% se excretă nemetabolizată. Un metabolit hidroxilat minor, N-acetil-p- benzochinonimina, este produs în mod obişnuit în cantităţi mici de către izoenzimele citocromului P450 la nivel hepatic şi renal. Acest metabolit este, în mod obişnuit, detoxificat prin conjugare cu glutation – dar acumularea sa în cazul supradozajului de paracetamol poate provoca leziuni tisulare.

Dextrometorfanul se absoarbe bine din tractul digestiv. Este metabolizat hepatic şi excretat în urină ca dextrometorfan nemodificat şi ca metaboliţi demetilaţi, incluzând dextrorfan care are uşoară acţiune antitusivă.

Pseudoefedrina se absoarbe rapid şi aproape complet după administrare orală. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 5-8 ore. Pseudoefedrina se distribuie în toate ţesuturile şi fluidele organismului (inclusiv în laptele matern). Între 50 şi 75% din doza ingerată se excretă nemodificată în urină (urina alcalină se asociază cu o excreţie scăzută a pseudoefedrinei), restul se metabolizează în ficat prin demetilare, parahidroxilare şi deaminare oxidativă, rezultând compuşi inactivi.

Nu sunt disponibile.