Adulţi:

Doza recomandată este de 120-240 mg clorhidrat de drotaverină pe zi, fracţionat în 2-3 prize.

Copii şi adolescenţi:

Utilizarea drotaverinei la copii şi adolescenţi nu a fost evaluată în studii clinice (vezi pct. 4.4).

Hipersensibilitate la clorhidrat de drotaverină sau la oricare dintre excipienţi. Insuficienţă hepatică severă.

Insuficienţă renală severă.

Insuficienţă cardiacă severă (sindrom de debit scăzut).

No-Spa 40 mg comprimate este contraindicat la copii cu vârsta sub 6 ani. No-Spa forte 80 mg comprimate este contraindicat la copii şi adolescenţi.

Este necesară o atenţie crescută în cazul administrării la pacienţi cu hipotensiune arterială. Copii şi adolescenţi

Utilizarea drotaverinei la copii şi adolescenţi nu a fost evaluată în studii clinice.

Siguranţa şi eficacitatea drotaverinei la copii şi adolescenţi nu au fost încă stabilite. Nu se poate face nicio recomandare privind dozele.

Comprimatele No-Spa 40 mg sunt contraindicate la copii cu vârsta sub 6 ani datorită riscului de accidente la deglutiţie.

Comprimatele No-Spa forte 80 mg sunt contraindicate la copii şi adolescenţi datorită cantităţii mari de substanţă activă pe care o conţin.

Utilizarea drotaverinei a fost asociată cu crize acute de porfirie şi de aceea administrarea sa la pacienţi cu porfirie este nesigură.

Un comprimat No-Spa 40 mg conţine lactoză 52 mg, iar un comprimat No-Spa forte 80 mg conţine lactoză 104 mg. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie la glucoză - galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Inhibitorii fosfodiesterazei de tipul papaverinei scad efectul antiparkinsonian al levodopei.

Prin urmare, dacă drotaverina se administrează în asociere cu levodopa, rigiditatea şi tremorul se pot agrava.

Sarcina

Datele provenite din utilizarea clorhidratului de drotaverină la femeile gravide sunt limitate.

Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea No-Spa în timpul sarcinii.

Alăptarea

Eliminarea drotaverinei în laptele matern nu a fost studiată la animale. Nu se poate exclude un risc pentru nou-născuţi/sugari. Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a se

abţine de la tratamentul cu No-Spa, având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru femeie.

În cazul apariţiei vertijului, pacienţii trebuie instruiţi să evite activităţile care implică un risc potenţial de accidente, cum sunt conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor.

În cadrul studiilor clinice, următoarele evenimente adverse au fost raportate a avea relaţie de cauzalitate cu drotaverina. Evenimentele adverse sunt clasificate pe aparate, organe şi sisteme, şi în funcţie de frecvenţă: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tulburări ale sistemului imunitar:

Rare: reacţii alergice (angioedem, urticarie, erupţie cutanată, prurit) (vezi pct. 4.3).

Tulburări cardiace:

Rare: palpitaţii, hipotensiune arterială.

Tulburări ale sistemului nervos central:

Rare: cefalee, vertij, insomnie.

Tulburări gastro-intestinale:

Rare: greaţă, constipaţie.

Supradozajul cu drotaverină a fost asociat cu tulburări de ritm cardiac şi de conducere intracardiacă, inclusiv bloc de ramură complet şi stop cardiac, care pot fi letale.

În cazul unui supradozaj, pacientul trebuie atent monitorizat şi trebuie instituit un tratament simptomatic şi de susţinere.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente utilizate în tratamentul tulburărilor funcţionale gastro- intestinale, papaverină şi derivaţi, codul ATC: A03AD02.

Clorhidratul de drotaverină este un derivat izochinolinic al cărui efect spasmolitic se bazează pe acţiunea sa de a inhiba activitatea enzimatică a fosfodiesterazei IV (PDE IV). Ca urmare, creşte concentraţia de AMPc, care, prin inactivarea miozinkinazei uşoare (MLCK), duce la relaxarea muşchiului neted. S-a demonstrat că, in vitro, drotaverina inhibă PDE IV, fără a inhiba izoenzimele PDE III şi PDE V.

Din punct de vedere funcţional, PDE IV pare să fie importantă în scăderea activităţii contractile a muşchiului neted, sugerând că inhibarea selectivă a acestei izoenzime poate fi utilă în tratamentul tulburărilor gastro-intestinale determinate de hipermotilitate şi al altor afecţiuni asociate cu spasm la nivelul tractului gastro-intestinal.

Enzima care hidrolizează AMPc din miocard şi celulele musculaturii netede vasculare este reprezentată în special de izoenzima PDE III. Deoarece această enzimă nu este inhibată de clorhidratul de drotaverină, medicamentul nu determină efecte cardiovasculare importante.

Clorhidratul de drotaverină este eficace în combaterea spasmelor musculaturii netede atât de origine nervoasă cât şi musculară. Indiferent de inervaţia autonomă, clorhidratul de drotaverină acţionează asupra musculaturii netede a tractului gastro-intestinal şi urogenital, căilor biliare şi sistemului circulator.

Datorită efectului vasodilatator, clorhidratul de drotaverină îmbunătăţeşte circulaţia la nivelul ţesuturilor.

Efectul drotaverinei este mai intens decât al papaverinei, absorbţia sa este mai rapidă şi mai completă, iar legarea de proteinele plasmatice mai mică. Spre deosebire de papaverină, drotaverina nu determină reacţii adverse respiratorii după administrarea parenterală.

Clorhidratul de drotaverină se absoarbe rapid şi complet, atât după administrare orală cât şi parenterală.

Se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice umane (95-98%), în special de albumină, gama şi beta globuline. Concentraţia plasmatică maximă (Cmax) se atinge la 45-60 minute după administrarea orală.

După metabolizare la primul pasaj hepatic, numai 65% din doza administrată ajunge nemodificată în circulaţia sistemică. Drotaverina este metabolizată la nivel hepatic.

Timpul său de înjumătăţire plasmatică este de 8-10 ore.

După 72 ore, drotaverina nu se mai regăseşte în organism. Este eliminată prin urină în proporţie de peste 50% şi în proporţie de aproximativ 30% prin fecale. Se excretă în principal sub formă de metaboliţi, forma sa nemodificată neregăsindu-se în urină.

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om, pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, genotoxicitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere:

• Conform unor studii efectuate in vitro şi in vivo, drotaverina nu a indus nicio întârziere a repolarizării ventriculare.

• Ca urmare a unor studii de mutagenitate efectuate in vivo şi in vitro, de exemplu testul Ames, testul limfomului la şoarece (Mouse Lymphoma Assay) şi testul asupra micronucleelor la şobolan, drotaverinei nu i s-a atribuit un potenţial genotoxic.

• Drotaverina nu a avut niciun efect asupra fertilităţii la şobolan şi nici asupra dezvoltării embrionului/fătului la şobolan şi iepure.