Doza este indicată în detaliu în tabelul de mai jos. La copii şi adolescenţi, doza de MIG-400 este stabilită în funcţie de greutatea corporală sau vârstă, de regulă fiind de 7 până la 10 mg/kg pentru fiecare priză, până la o doză maximă de 30 mg/kg ca doză totală zilnică.

Intervalul de dozare depinde de severitatea simptomelor şi de doza maximă zilnică. Nu trebuie să fie mai mic de 6 ore.

Numai pentru utilizare de scurtă durată.

În cazul în care simptomele persistă pentru mai mult de 3 zile la copii și adolescenți

și mai mult de 3 zile, în tratamentul febrei și timp de 4 zile, în tratamentul durerii la adulți trebuie consultat un medic.

Comprimatele filmate de MIG-400 sunt înghiţite întregi, cu o cantitate suficientă de lichid, în timpul mesei sau după masă. La pacienţii cu afecţiuni gastrice, se recomandă ca MIG-400 să se administreze în timpul meselor.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizând cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi pct. 4.4).

Nu este necesară ajustarea specială a dozei. Datorită profilului posibilelor reacţii adverse (vezi pct. 4.4), pacienţii vârstnici trebuie monitorizaţi cu deosebită atenţie.

La pacienţii cu afectare uşoară până la moderată a funcţiei renale nu este necesară reducerea dozei (pentru pacienţii cu insuficienţă renală severă, vezi pct. 4.3).

La pacienţii cu afectare uşoară până la moderată a funcţiei hepatice nu este necesară reducerea dozei (pentru pacienţii cu disfuncţie hepatică severă, vezi pct. 4.3).

Pentru utilizarea la copii şi adolescenţi, vezi, de asemenea, pct. 4.3.

Dacă la copii cu vârsta de la 6 ani şi adolescenţi acest medicament se administrează mai mult de 3 zile sau dacă simptomele se agravează trebuie consultat medicul.

• Hipersensibilitate la substanţa activăsau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;

• Reacţii cunoscute în antecedente de bronhospasm, astm bronşic, rinită sau urticarie după un tratament anterior cu acid acetilsalicilic sau cu alte antiinflamatoare nesteroidiene;

• Tulburări hematopoetice de etiologie neprecizată;

• Ulcer gastro-duodenal/hemoragie activă sau antecedente de ulcer gastro-duodenal/hemoragie recurentă (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii dovedite);

• Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro-intestinală legate de tratamentul anterior cu AINS;

• Hemoragie cerebrovasculară sau altă hemoragie activă;

• Afecţiuni hepatice sau renale severe;

• Insuficienţă cardiacă severă (Clasa IV clasificarea NYHA);

• Sarcină, în ultimul trimestru (vezi pct. 4.6),

- Copii sub 20 kg (6 ani), deoarece această concentraţie nu este adecvată, datorită conţinutului în substanţă activă.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizând cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi cardiovasculare prezentate mai jos).

Trebuie evitată utilizarea în asociere, de MIG-400 cu alte AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2.

Vârstnici:

Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special a hemoragiilor şi perforaţiilor gastro-intestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).

Hemoragii, ulceraţii şi perforaţii gastro-intestinale:

Pentru toate AINS şi în orice moment al tratamentului, au fost raportate hemoragii, ulceraţii şi perforaţii gastro-intestinale care pot fi letale, cu sau fără simptome de alarmare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale grave.

Riscul de hemoragii, ulceraţii şi perforaţii gastro-intestinale este superior odată cu creşterea dozelor de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie sau

perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la vârstnici. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie început cu doza minimă disponibilă. Tratamentul în asociere cu protectoare gastrice (de exemplu, misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) trebuie avut în vedere la aceşti pacienţi, precum şi la pacienţii care necesită tratament în asociere cu doze mici de aspirină sau cu alte medicamente care pot creşte riscul de afecţiuni gastro-intestinale (vezi mai jos şi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice simptome neobişnuite abdominale (mai ales hemoragii gastro-intestinale), în special în stadiile iniţiale ale tratamentului.

Sunt necesare precauţii în cazul pacienţilor care primesc tratament în asociere cu medicamente care pot creşte riscul de ulceraţii sau hemoragii, cum sunt glucocorticoizii orali, anticoagulante de tipul warfarinei, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente antiplachetare, cum este aspirina (vezi pct. 4.5).

Când apar hemoragii sau ulceraţii gastro-intestinale la pacienţii aflaţi în tratament cu MIG-400, tratamentul trebuie întrerupt.

AINS trebuie administrate cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de boli gastro-intestinale (colită ulcerativă, boală Crohn), deoarece pot determina exacerbarea acestor afecţiuni (vezi pct. 4.8).

La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă este necesară precauţie (discuţii cu medicul sau cu farmacistul) înainte de începerea tratamentului, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană, hipertensiune arterială şi edem.

Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi) poate fi asociată cu o uşoară creştere a riscului de apariţie a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că administrarea de doze mici de ibuprofen (de exemplu ≤ 1200 mg pe zi) este asociată cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale.

La pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, insuficienţă cardiacă congestivă (clasele II-III clasificarea NYHA), boală cardiacă ischemică stabilizată terapeutic, boală arterială periferică şi/sau boală vasculară cerebrală, tratamentul cu ibuprofen trebuie instituit numai după o atentă analiză şi trebuie evitată utilizarea de doze mari (2400 mg pe zi).

De asemenea, înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumători), trebuie efectuată o analiză atentă, în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg pe zi).

Foarte rar, au fost raportate reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică la asocierea cu AINS (vezi pct. 4.8). Se pare că pacienţii prezintă un risc mai mare de apariţie a acestor reacţii în faza iniţială a tratamentului: debutul reacţiei survine în majoritatea cazurilor în cursul primei luni de tratament.

Tratamentul cu MIG-400 trebuie întrerupt imediat în cazul apariţiei unei erupţii cutanate, a leziunii mucoaselor sau a oricărui semn de hipersensibilitate.

MIG-400 trebuie utilizat numai după o evaluare atentă a raportului beneficiu/risc:

• în lupus eritematos sistemic (LES) şi în colagenoze mixte- risc crescut de meningită aseptică (vezi pct. 4.8).

  În mod special, este necesară o monitorizare atentă de către medic:

• în afecţiuni gastro-intestinale sau antecedente de boli intestinale inflamatorii cronice (colită ulcerativă, boală Crohn);

• în hipertensiune arterială sau insuficienţă cardiacă;

• în insuficienţă renală;

• în disfuncţie hepatică;

• imediat după intervenţii chirurghicale majore;

• la pacienţi care suferă de febra fânului, polipi nazali sau boli respiratorii obstructive cronice, deoarece aceştia au un risc crescut de apariţie a reacţiilor alergice. Acestea se pot manifesta sub forma crizelor de astm bronşic (aşa-numitul astm indus de AINS), a edemului Quincke sau urticariei;

• la pacienţii care au reacţii alergice la alte substanţe, deoarece aceştia au un risc crescut de apariţie a reacţiilor de hipersensibilitate şi în cazul utilizării MIG-400.

Reacţiile acute severe de hipersensibilitate (de exemplu, şoc anafilactic) au fost observate foarte rar. Tratamentul trebuie întrerupt la primele semne ale unei reacţii de hipersensibilitate după administrarea de MIG-400. Trebuie iniţiate măsurile medicale necesare în funcţie de simptome de către personal medical specializat.

Ibuprofen, substanţa activă din MIG-400, poate inhiba temporar funcţia trombocitelor (agregarea trombocitară). De aceea, pacienţii cu tulburări de coagulare trebuie monitorizaţi cu atenţie.

În cazul administrării îndelungate a MIG-400 este necesară verificarea periodică a parametrilor hepatici, a funcţiei renale şi a hemoleucogramei.

Utilizarea îndelungată a oricărui analgezic pentru tratarea cefaleei poate provoca agravarea acesteia. În cazul în care această situaţie se manifestă sau este suspectată în cazul dumneavoastră, trebuie să vă adresaţi medicului pentru recomandări şi tratamentul trebuie întrerupt. Diagnosticul de cefalee cauzată de utilizarea abuzivă a medicamentelor (MOH) trebuie suspectat la pacienţii care prezintă cefalee frecvent sau zilnic chiar dacă (sau din cauză că) sunt utilizate periodic medicamente pentru tratamentul acesteia.

În termeni generali, utilizarea de rutină a analgezicelor, în special a asocierilor de mai multe substanţe active analgezice, poate determina leziuni renale permanente, cu riscul de insuficienţă renală (nefropatie determinată de analgezice).

În cazuri excepţionale, pot apărea complicaţii infecţioase cutanate şi ale ţesuturilor moi grave în timpul varicelei. Ca urmare, nu trebuie ignorat rolul AINS în agravarea acestor infecţii. De aceea, se recomandă evitarea utilizării MIG-400 la pacienţii cu varicelă.

Consumul concomitent de alcool cu AINS poate accentua reacţiile adverse ale substanţei active, în special cele gastro-intestinale sau ale sistemului nervos central.

Referitor la afectarea fertilităţii feminine, vezi pct. 4.6. Copii și adolescenți:

Există un risc de insuficiență renală în cazul deshidratării la copii şi adolescenţi.

Ibuprofen (ca şi alte AINS) trebuie administrat cu prudenţă la asocierea cu următoarele medicamente: Alte AINS, inclusiv salicilaţi:

Administrarea în asociere a mai multor AINS poate creşte riscul de ulcere şi hemoragii gastro-

intestinale, din cauza efectului sinergic. De aceea, trebuie evitată utilizarea concomitentă de ibuprofen cu alte AINS (vezi pct. 4.4).

Utilizarea concomitentă de MIG-400 şi digoxină, fenitoină sau preparate cu litiu poate creşte concentraţia plasmatică a acestor medicamente. În cazul utilizării corecte (durata maximă, vezi pct. 4.2) nu este obligatorie verificarea concentraţiilor plasmatice de litiu, digoxină şi fenitoină.

Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive. La unii pacienţi cu funcţie renală afectată în stadiu avansat (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie renală afectată), tratamentul cu un inhibitor al ECA, un beta blocant sau un antagonist de angiotensină-II în asociere cu un medicament care inhibă ciclooxigenaza poate determina o deteriorare suplimentară a funcţiei renale, inclusiv cu posibilitatea de apariţie a insuficienţei renale acute, care este, de obicei, reversibilă. De aceea, asocierile trebuie administrate cu prudenţă, în special la pacienţii vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi adecvat şi trebuie avută în vedere o monitorizare a funcţiei renale după iniţierea unui tratament în asociere şi periodic după aceea.

Tratamentul concomitent de MIG-400 şi diuretice care economisesc potasiu poate determina hiperkaliemie.

Risc crescut de ulceraţie şi hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).

În general, administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid acetilsalicilic nu este recomandată din cauza potenţialului crescut de apariţie a reacţiilor adverse.

Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când sunt administrate concomitent. Deşi există incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doze mici. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 5.1).

Administrarea MIG-400 în interval de 24 de ore înainte sau după administrarea de metotrexat poate determina creşterea concentraţiilor sanguine de metotrexat şi accentuarea efectului toxic al acestuia.

Riscul efectului nefrotoxic al ciclosporinei este crescut prin administrarea în asociere a anumitor antiinflamatoare nesteroidiene. Acest efect nu poate fi exclus în cazul asocierii ciclosporinei cu ibuprofen.

AINS pot creşte efectul anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4).

Studii clinice au evidenţiat existenţa unor interacţiuni între AINS şi antidiabetice (derivaţi de sulfoniluree). Deşi până în prezent nu au fost descrise interacţiuni între ibuprofen şi derivaţii de sulfoniluree, în cazul administrării în asociere a acestor medicamente se recomandă verificarea valorilor glicemiei.

Riscul de nefrotoxicitate este crescut în cazul administrării în asociere a celor două medicamente.

Există dovezi ale unui risc crescut de hemartroză şi hematoame la pacienţii hemofilici cu infecţie HIV care iau concomitent zidovudină şi ibuprofen.

Medicamentele care conţin probenecid sau sulfinpirazonă pot întârzia excreţia de ibuprofen.

Sarcina

Inhibarea sintezei de prostaglandine poate avea o influenţă negativă asupra sarcinii şi/sau a dezvoltării embrionare/fetale. Datele din studiile epidemiologice sugerează creşterea riscului de avort spontan, de malformaţii cardiace şi de gastroschizis după utilizarea inhibitorilor sintezei de prostaglandine în prima parte a sarcinii. Se consideră că riscul creşte cu doza şi cu durata tratamentului.

La animale, s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine determină o creştere a numărului de sarcini pierdute pre- şi postimplant şi a numărului de cazuri letale embrio- fetale. În plus, la animalele la care s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de organogeneză a fost raportată o incidenţă crescută a diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare.

Ibuprofen nu trebuie administrat în primul şi al doilea trimestru de sarcină decât dacă este absolut necesar. În cazul în care ibuprofen este utilizat de o femeie care intenţionează să rămână gravidă sau în timpul primului şi al celui de al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică, la fel şi durata tratamentului.

În al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune:

• fătul la:

  • toxicitate cardiopulmonară (cu închidere prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară);

  • disfuncţie renală, care poate avansa până la insuficienţă renală cu oligohidramniosis;

• mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii la:

  • o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant putând surveni chiar la doze foarte mici;

  • inhibarea contracţiilor uterine, cu întârzierea sau prelungirea travaliului. În consecinţă, ibuprofen este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină. Alăptarea

Substanţa activă, ibuprofen şi produşii de metabolizare ai acesteia trec în laptele matern în cantităţi mici. Deoarece până în prezent nu au fost observate efecte negative asupra copilului, nu este necesară întreruperea obligatorie a alăptării în cazul tratamentului de scurtă durată.

Fertilitatea

Există unele dovezi care indică faptul că inhibarea ciclooxigenazei/sintezei prostaglandinelor pot determina reducerea fertilităţii la femei prin afectarea ovulaţiei. Acest efect este reversibil la întreruperea tratamentului.

Deoarece în cazul utilizării MIG-400 în doze mari pot să apară reacţii adverse la nivelul sistemului nervos central, cum sunt oboseala şi ameţelile, poate fi afectată, uneori, capacitatea de a conduce sau de a folosi utilaje. Aceasta este potenţată în cazul asocierii cu alcool.

Pentru evaluarea reacţiilor adverse se utilizează următoarea clasificare a frecvenţelor:

Lista cu următoarele reacţii adverse include toate reacţiile adverse observate în cursul tratamentului cu ibuprofen, precum şi cele înregistrate în cursul tratamentului cu doze mari şi pe termen lung la pacienţii cu afecţiuni reumatice. Frecvenţele menţionate, mai puţin frecvenţele foarte rare, se referă la tratamentul de scurtă durată cu doze zilnice de până la 1200 mg ibuprofen în cazul formelor farmaceutice pentru administrarea pe cale orală şi de maximum 1800 mg pentru supozitoare.

În ceea ce priveşte următoarele reacţii adverse, trebuie menţionat faptul că sunt în principal dependente de doză şi prezintă variabilitate interindividuală.

Evenimentele adverse cel mai frecvent observate sunt de natură gastro-intestinală. În special la vârstnici, pot să apară ulcere gastro-duodenale, perforaţii sau hemoragii gastro-intestinale, uneori letale (vezi pct. 4.4). În urma administrării au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, dureri abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbări ale colitei ulcerative şi ale bolii Crohn (vezi pct. 4.4). Mai puţin frecventă a fost observată gastrita. În special, riscul de apariţie a hemoragiilor gastro-intestinale este dependent de dozele utilizate şi de durata administrării.

Reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă.

Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi) poate fi asociată cu o uşoară creştere a riscului de apariţie a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

Foarte rar, au fost descrise cazuri de exacerbare a inflamaţiei din cursul infecţiilor (de exemplu, apariţia fasciitei necrozante), care au coincis cu utilizarea medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene. Acest efect este posibil asociat cu mecanismul de acţiune al antiinflamatoarelor nesteroidiene.

Dacă în cursul tratamentului cu MIG-400 apar sau se agravează semnele unei infecţii, se recomandă ca pacientul să se prezinte imediat la medic. Trebuie evaluată indicaţia de tratament antiinfecţios/antibiotic.

Foarte rar, în cursul tratamentului cu ibuprofen a fost observată apariţia semnelor de meningită aseptică, cu redoarea cefei, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau tulburări ale stării de conştienţă. Pacienţii cu boli autoimune (LES, colagenoze mixte) par predispuşi la aceste simptome.

Foarte rare: tulburări ale hematopoezei (anemie, leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie, agranulocitoză).

Primele semne pot fi reprezentate de febră, dureri în gât, ulceraţii superficiale la nivelul cavităţii bucale, simptome asemănătoare gripei, apatie severă, epistaxis şi hemoragii cutanate.

În tratamentul pe termen lung este necesară verificarea periodică a hemoleucogramei. Tulburări ale sistemului imunitar

Mai puţin frecvente: reacţii de hipersensibilitate, cu eritem cutanat tranzitoriu şi prurit, precum şi crize

de astm bronşic (posibil însoţite de prăbuşirea tensiunii arteriale).

Pacientul trebuie instruit ca, în astfel de cazuri, să anunţe imediat un medic şi să întrerupă tratamentul cu MIG-400.

Foarte rare: reacţii generale severe de hipersensibilitate. Acestea se pot manifesta ca edem facial, edem lingual, edem laringian cu constricţia căilor aeriene, detresă respiratorie, tahicardie, prăbuşirea

tensiunii arteriale până la şoc cu potenţial letal.

În cazul apariţiei unuia dintre aceste simptome, posibil chiar de la prima administrare, este necesară asistenţă medicală de urgenţă.

Foarte rare: reacţii psihotice, depresie.

Mai puţin frecvente: tulburări ale sistemului nervos central, cum sunt cefalee, ameţeli, insomnie, agitaţie, iritabilitate sau astenie.

Mai puţin frecvente: tulburări de vedere.

Foarte rare: palpitaţii, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic.

Foarte rare: hipertensiune arterială.

Frecvente: tulburări gastro-intestinale, cum sunt pirozis, dureri abdominale, greaţă, vărsături, flatulenţă, diaree, constipaţie şi mici hemoragii gastro-intestinale care, în cazuri excepţionale, pot determina anemie.

Mai puţin frecvente: ulcere gastro-intestinale, potenţial complicate cu hemoragii şi perforaţii. Stomatită ulcerativă, agravarea colitei şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.4), gastrită.

Foarte rare: esofagită, pancreatită, apariţia de stricturi intestinale, asemănătoare unor diafragme. Pacienţii trebuie avertizaţi să întrerupă administrarea medicamentului şi să se prezinte imediat la medic în cazul apariţiei unor dureri severe în etajul abdominal superior sau a melenei sau hematemezei.

Foarte rare: disfuncţie hepatică, leziuni hepatice, în special în tratamentul de lungă durată, insuficienţă hepatică, hepatită acută.

Foarte rare: reacţii buloase, inclusiv sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică, căderea părului (alopecie).

În cazuri excepţionale, pot apărea infecţii cutanate severe şi complicaţii ale ţesuturilor moi în timpul varicelei (vezi şi „Infecţii şi infestări”).

Foarte rare: apariţia de edeme, în special la pacienţii cu hipertensiune arterială sau insuficienţă renală, sindrom nefrotic, nefrită interstiţială, care pot fi însoţite de insuficienţă renală acută.

De asemenea, rar, pot apărea leziuni ale parenchimului renal (necroză papilară) şi creşterea concentraţiilor sanguine de acid uric.

De aceea, este necesară monitorizarea periodică a funcţiei renale. Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Tulburări la nivelul sistemului nervos central, cum sunt cefalee, ameţeli, stare de confuzie şi pierderea conştienţei (de asemenea şi convulsii mioclonice la copii) ca şi dureri abdominale, greaţă şi vărsături pot să apară ca simptome ale supradozajului. În plus, pot apărea hemoragii gastro-intestinale, precum şi tulburări hepatice şi renale. Mai mult, poate apărea hipotensiune arterială, deprimare respiratorie şi cianoză.

Nu există un antidot specific.

Pentru tratamentul intoxicaţiei se ţine seama de cantitatea ingerată, gradul intoxicaţiei şi simptomele clinice folosind măsurile standard de terapie intensivă

Grupa farmacoterapeutică: Preparate antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene. Derivaţi de acid propionic

Codul ATC: M01AE01

Mecanism de acţiune:

Ibuprofen este un medicament antiinflamator nesteroidian care, în modelele convenţionale de inflamaţie din experimentele la animale, s-a dovedit eficace prin inhibarea sintezei de prostaglandine. La om, ibuprofen are efect antipiretic, reduce durerea şi edemul asociate inflamaţiei. În plus, ibuprofen inhibă agregarea plachetară indusă de ADP şi colagen.

Eficacitate şi siguranţă clinică:

Datele experimentale sugerează că în cazul administrării concomitente, ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Unele studii farmacodinamice arată că administrarea unei doze unice de ibuprofen 400 mg cu 8 ore înainte sau cu 30 minute după administrarea unei doze de acid acetilsalicilic (81 mg) sub forma farmaceutică cu eliberare imediată, a determinat un efect scăzut al acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan sau agregării plachetare. Deşi există incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doze mici. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 4.5).

Absorbţie

La administrarea pe cale orală, ibuprofen este parţial absorbit în stomac şi apoi absorbit complet în intestinul subţire. După administrarea pe cale orală a unei forme farmaceutice cu eliberare normală, concentraţia plasmatică maximă este atinsă după 1-2 ore.

Distribuţie

Procentul de legare de proteinele plasmatice este de aproximativ 99%.

Metabolizare

Ibuprofen este metabolizat în ficat (hidroxilare, carboxilare)

Eliminare

Metaboliţii farmacologic inactivi sunt eliminaţi complet, în principal pe cale renală (90%), dar şi biliară. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la persoanele sănătoase şi la pacienţii cu boli hepatice şi renale este de 1,8 – 3,5 ore.

Liniaritate/Non-liniaritate:

În intervalul de doze de la 200 la 400 mg, ibuprofen arată o cinetică lineară. La doze mai mari, medicamentul are o cinetică nelineară.

În studiile la animale, toxicitatea subcronică şi cronică a ibuprofen a demonstrat în principal leziuni şi ulceraţii la nivelul tractului gastro-intestinal.

Studiile in vitro şi in vivo nu au decelat indicii cu relevanţă clinică ale existenţei unor efecte mutagene ale ibuprofen. În studiile efectuate la şobolani şi şoareci nu au fost găsite dovezi ale unor efecte carcinogene ale ibuprofen.

Ibuprofen a determinat inhibiţia ovulaţiei la iepuri, precum şi tulburări de implantare la diverse specii de animale (iepuri, şobolani, şoareci). Studiile experimentale la şobolani şi iepuri au indicat faptul că ibuprofen traversează placenta. După administrarea unor doze toxice pentru mamă, un număr mare de malformaţii (defecte septale ventriculare) au apărut la puii de şobolani.