Doze Adulţi

Doza uzuală pentru utilizare pe termen lung este de 75-150 mg o dată pe zi.

În anumite circumstanțe poate fi adecvată o doză mai mare, ce poate fi utilizată la recomandarea medicului în special pe termen scurt și până la 300 mg pe zi.

Copii şi adolescenţi

Nu se administrează copiilor cu vârste sub 16 ani, numai dacă se indică în mod specific (de exemplu, pentru boala Kawasaki). Vezi pct. 4.4.

Mod de administrare

Comprimatele gastrorezistente trebuie înghiţite întregi, cu suficient lichid, preferabil după masă. Comprimatele nu trebuie divizate, sfărâmate sau mestecate.

Durata tratamentului

Medicamentul este destinat tratamentului de lungă durată, cu doza minimă eficace.

Hipersensibilitate la acidul acetilsalicilic, la alţi salicilaţi sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct 6.1.

Antecedente de astm bronşic indus de administrarea salicilaţilor sau a substanţelor cu acţiune similară, în special antiinflamatoare nesteroidiene.

Diateză hemoragică, trombocitopenie, hemofilie. Hipoprotrombinemie.

Ulcer gastric sau duodenal activ.

Administrare în asociere cu metotrexat în doze ≥15 mg/săptămână. Ultimul trimestru de sarcină.

Există o posibilă asociere ȋntre acidul acetilsalicilic şi sindromul Reye atunci când acidul acetilsalicilic este administrat copiilor. Sindromul Reye este o boală foarte rară, care afectează creierul şi ficatul, si poate fi fatală. Din acest motiv, acidul acetilsalicilic nu trebuie administrat copiilor cu vârsta sub 16 ani, numai dacă se indică în mod specific (de exemplu, pentru boala Kawasaki).

Înainte de a începe tratamentul cu acidul acetilsalicilic pe termen lung, pacienții cu boli cerebrovasculare sau cardiovasculare trebuie să consulte medicul, care poate ȋi consilia cu privire la beneficiile relative faţă de riscurile pentru fiecare pacient în parte.

Folosirea acidului acetilsalicilic impune prudenţă în următoarele situaţii clinice:

• pacienţi cu teren alergic; în caz de astm bronşic şi alte bronhopneumopatii obstructive cronice, alergie la polen, rinită alergică, polipi nazali, reacţii alergice la alte medicamente; tratamentul se face sub supraveghere medicală;

• episoade de ulcer gastro-duodenal activ în antecedente. Salicilații pot induce, de asemenea, hemoragie gastro-intestinală, ocazional majoră;

• afecţiuni cu risc hemoragic, meno-metroragii. Pacienții trebuie să raporteze medicului orice simptome hemoragice neobișnuite;

• afecţiuni renale preexistente;

• pacienţi deshidrataţi;

• insuficienţă hepatică severă;

• insuficienţă cardiacă necompensată;

• pacienţii cu hipertensiune arterială trebuie monitorizaţi cu atenţie;

• deficit congenital de glucozo - 6 - fosfat - dehidrogenază.

  Înaintea unei intervenţii chirurgicale programate trebuie avut în vedere efectul antiagregant plachetar al acidului acetilsalicilic, care apare la doze mici şi care persistă mai multe zile.

Administrarea acidului acetilsalicilic în asociere cu alte medicamente poate să amplifice sau să reducă efectul acestora.

Efectele următoarelor medicamente sunt intensificate:

• anticoagulante şi antiagregante plachetare, fibrinolitice;

• sulfamide antidiabetice;

• antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Utilizarea a două sau mai multe medicamente AINS crește riscul de hemoragie gastro-intestinală gravă;

• metotrexat (asocierea este contraindicată absolut pentru doze ≥15 mg/săptămână şi se face cu prudenţă pentru doze < 15 mg/săptămână);

Concentrațiile plasmatice de salicilat pot fi reduse prin utilizarea concomitentă de corticosteroizi și toxicitatea salicilatului poate să apară după întreruperea corticosteroizilor.

Acidul acetilsalicilic poate creşte riscul de hemoragie gastro-intestinală la administrarea simultană cu glucocorticoizi sau alcool etilic.

De asemenea, pot să crească concentraţiile plasmatice ale digoxinei, triiodotironinei, barbituricelor, valproatului de sodiu, fenitoinei şi litiului.

Administrarea concomitentă cu inhibitori ai anhidrazei carbonice (acetazolamidă) poate determina acidoză severă şi creşterea toxicităţii la nivelul sistemului nervos.

Efectele următoarelor medicamente sunt reduse:

• antagonişti aldosteronici şi diuretice de ansă;

• antihipertensive;

• uricozuricele (la doze mici, acidul acetilsalicilic reduce excreţia acidului uric, putând declanşa guta la pacienţii cu tendinţă de a avea o excreţie scăzută a acidului uric);

• interferon alfa.

În timpul administrării de antiacide, blocante ale receptorilor H2 şi medicamente anticolinergice pentru o perioadă îndelungată, poate fi necesară creşterea dozei de acid acetilsalicilic.

Se recomandă un interval de 1 – 3 ore între administrarea acidului acetilsalicilic şi a tetraciclinelor (administrarea concomitentă produce complecşi neresorbabili).

De asemenea se recomandă prudenţă în cazul administrării concomitente a acidului acetilsalicilic cu ciclosporină sau tacrolimus.

Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Cu toate acestea, deoarece informaţiile sunt limitate iar extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt nesigure nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi este puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).

Sarcina

Deşi dovezile clinice şi epidemiologice sugerează siguranţa utilizării acidului acetilsalicilic în timpul sarcinii, este necesară prudență atunci când se analizează utilizarea la pacientele gravide. Acidul acetilsalicilic are capacitatea de a modifica funcția plachetară și poate exista un risc de hemoragie la nou-născuții ai căror mame au consumat acid acetilsalicilic ȋn timpul sarcinii.

Administrarea în ultimul trimestru de sarcină a fost asociată cu toxicitate cardio-pulmonară şi renală la făt, închiderea precoce a canalului arterial, întârzierea şi prelungirea travaliului (pentru dozele mari de acid acetilsalicilic) şi creşterea frecvenţei accidentelor hemoragice (inclusiv pentru dozele mici).

În primele două trimestre de sarcină acidul acetilsalicilic se poate administra numai dacă beneficiul terapeutic matern depăşeşte riscul potenţial la făt; se recomandă evitarea tratamentului cronic cu doze

> 150 mg acid acetilsalicilic pe zi. Administrarea acidului acetilsalicilic în doze mai mari de 300 mg, cu puţin timp înaintea naşterii, poate provoca hemoragii intracraniene, în special la prematuri. Prin urmare în ultimul trimestru de sarcină acidul acetilsalicilic este contraindicat.

Alăptare

Deoarece acidul acetilsalicilic se excretă în laptele matern, administrarea acidului acetilsalicilic în timpul alăptării trebuie evitată deoarece există un risc de sindrom Reye la copii. Dozele mari materne pot afecta functia trombocitelor la sugar.

Medicamentul nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de severitate şi frecvenţă, astfel: Foarte frecvente: ≥ 1/10

Frecvente: ≥1/100 şi <1/10

Mai puţin frecvente: ≥1/1000 şi <1/100 Rare: ≥1/10000 şi <1/1000

Foarte rare: <1/10000, inclusiv cazurile izolate.

Tulburări hematologice şi limfatice

Rare: prelungirea timpului de sângerare, trombocitopenie.

Au fost raportate ocazional tulburări de coagulare, cum sunt epistaxis, hematurie, purpură, echimoze, hemoptizie, sângerări gastro-intestinale, hematom și hemoragie cerebrală.

S-au raportat decese.

Tulburări ale sistemului imunitar

Rare: reacţii de hipersensibilitate cum sunt: urticarie, edem Quincke, bronhospasm, reacţii alergice cutanate, astm, anafilaxie.

Tulburări acustice şi vestibulare

Rare: vertij şi tinitus.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Rare: declanşarea crizelor de astm bronşic.

Tulburări gastro-intestinale

Rare: greaţă, vărsături, dispepsie, gastrită, eroziuni şi ulceraţii gastrointestinale, hemoragii gastro- intestinale oculte, care, în cazuri rare pot fi responsabile de anemie feriprivă; administrarea de doze mari poate determina hemoragii digestive active (hematemeză, melenă).

Tulburări hepatobiliare

Foarte rare: cazuri izolate de modificări ale testelor hepatice (creşterea valorilor enzimelor hepatice).

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Rare: Administrarea de doze mari perioade îndelungate poate determina afectare renală, litiază renală cu uraţi.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Intoxicaţia cu salicilat este de obicei asociată cu concentrații plasmatice > 350 mg/l (2,5 mmol/l). Cele mai multe decese la adulţi apar la pacienţii a căror concentrații depășesc 700 mg/l (5,1 mmol/l). Este puțin probabil ca dozele unice mai mici de 100 mg/kg să determine intoxicații grave.

Simptome

Caracteristicile comune includ vărsături, deshidratare, tinitus, vertij, surditate, transpirații, extremități calde, creșterea frecvenței respiratorii și hiperventilație. Un anumit grad de tulburări acido-bazice este prezent în cele mai multe cazuri.

O combinaţie de alcaloză respiratorie și acidoză metabolică cu pH arterial normal sau ridicat (concentrația normală sau redusă de ioni de hidrogen), apare de obicei la adulți și copii peste 4 ani. La copiii cu vârsta de 4 ani sau mai puțin, o acidoză metabolică dominantă cu pH arterial scăzut (concentrația ionilor de hidrogen ridicată) este obişnuită. Acidoza poate crește transferul de salicilat prin bariera hemato-encefalică.

Caracteristici mai puțin frecvente includ hematemeză, hiperpirexie, hipoglicemie, hipokaliemie, trombocitopenie, creșterea INR/PTR, coagulare intravasculară, insuficiență renală și edem pulmonar non-cardiogen.

Caracteristici ale sistemului nervos central, inclusiv confuzie, dezorientare, comă și convulsii sunt mai puțin frecvente la adulți decât la copii.

Tratament

Administrarea de cǎrbune activat în cazul în care un adult se prezintă în decurs de o oră de la ingestia de mai mult de 250 mg/kg. Concentrația plasmatică de salicilat trebuie măsurată, cu toate că severitatea intoxicaţiei nu poate fi determinată din aceasta și trebuie să fie luate în considerare caracteristicile clinice și biochimice.

Eliminarea este crescută prin alcalinizare urinară, care se realizează prin administrarea de bicarbonat de sodiu 1,26%. pH-ul urinar trebuie monitorizat. Corectarea acidozei metabolice se face cu administrarea intravenoasă de bicarbonat de sodiu 8,4% (prima dată verificarea potasiului seric).

Diureza forțată nu trebuie utilizată, deoarece nu sporește excreția salicilatului și poate determina edem pulmonar.

Hemodializa este tratamentul de alegere pentru intoxicații severe și trebuie luată în considerare la pacienții cu concentrații de salicilat ȋn plasmă > 700 mg/l (5,1 mmol/l), sau concentrații mai mici asociate cu caracteristici clinice sau metabolice severe. Pacienții cu vârsta sub 10 ani și peste 70 au risc crescut de toxicitate de salicilat și pot necesita dializă într-un stadiu anterior.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente antitrombotice, inhibitori ai agregării plachetare cu excepţia heparinei, codul ATC: B01AC06.

Acidul acetilsalicilic este un analgezic, antiinflamator şi antipiretic din grupa salicilaţilor. La doze mici are acţiune antiagregantă plachetară de lungă durată. Inhibarea funcţiei plachetare se datorează inactivării ireversibile, prin acetilare, a ciclooxigenazei, cu blocarea consecutivă a sintezei tromboxanului A2 (eicosanoid agregant plachetar fiziologic). Administrat oral, în doză mică, acidul acetilsalicilic prelungeşte timpul de sângerare câteva zile. Nu afectează procesul de adeziune plachetară şi nu prelungeşte durata de viaţă a plachetelor.

În condiţii clinice dozele mici de acid acetilsalicilic realizează beneficii semnificative în boala coronariană. Studii controlate la pacienţi cu angină instabilă au demonstrat o reducere a frecvenţei infarctului miocardic şi mortalităţii. Beneficiile sunt superioare atunci când sunt asociaţi diferiţi factori de risc (hipertensiune arterială, hipercolesterolemie, fumat). Rezultate bune au fost obţinute şi în condiţiile utilizării în cadrul intervenţiilor chirurgicale coronariene. De asemenea, dozele mici de acid acetilsalicilic s-au dovedit utile la pacienţii cu accidente vasculare cerebrale ischemice.

Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Într-unul din studii, atunci când o singură doză de ibuprofen 400 mg a fost administrată cu 8 ore înainte de sau la 30 de minute după administrarea de acid acetilsalicilic (81 mg) într-o formă farmaceutică cu eliberarea imediată, a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării tromboxanului sau a agregării plachetare. Cu toate acestea, deoarece informaţiile sunt limitate iar extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt nesigure nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi este puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului.

Acidul acetilsalicilic administrat oral are o biodisponibilitate medie de 68%. Este hidrolizat enzimatic în mucoasa intestinală, sânge şi ficat, cu eliberare de acid salicilic, care apoi este metabolizat în parte şi eliminat pe cale renală ca atare şi sub formă de metaboliţi. Concentraţiile plasmatice realizate de dozele mici de acid acetilsalicilic (forma activă ca antiagregant plachetar) sunt < 20 μg/ml, iar cele de acid salicilic sunt < 60 μg/ml.

Volumul de distribuţie este de 0,15 l/kg. Timpul de înjumătăţire plasmatică al acidului acetilsalicilic este de 1 oră, iar cel al acidului salicilic este de 2 - 4 ore pentru dozele de 0,3 – 0,6 g (active ca analgezic antipiretic) şi de 15 – 30 ore pentru dozele de 3 – 4 g pe zi (active ca antiinflamator).

Caracterul ireversibil al inhibiţiei funcţiilor plachetare realizată de acidul acetilsalicilic prin acetilarea ciclooxigenazei face ca proprietăţile farmacocinetice să fie puţin importante relativ la acţiunea antiagregantă plachetară.

Metaboliţii principali sunt conjugatul glicinic al acidului salicilic (acidul saliciluric), glucuronoconjugaţii eterici şi esterici ai acidului salicilic (salicilfenol glucuronoconjugat şi salicilacetil glucuronoconjugat ), acidul gentizic şi conjugatul său glicinic.

Acidul salicilic şi metaboliţii săi sunt excretaţi în principal pe cale renală.

Acidul salicilic traversează bariera feto-placentară şi se excretă în laptele matern.

S-au efectuat studii la animale prin administrarea acidului acetilsalicilic pe cale orală, subcutanată, nazală şi intravenoasă la şoarece, şobolan, iepure şi câine.

În studiile privind toxicitatea cronică, la administrarea acidului acetilsalicilic în doze terapeutice nu s-au observat diferenţe comparativ cu grupul de control.

Acidul acetilsalicilic nu a dovedit potenţial mutagen în studiile in vitro.

Studiile cu acid acetilsalicilic la şoareci şi şobolani nu au dovedit potenţial cancerigen.

Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere

S-a observat că salicilaţii produc efecte teratogene la unele specii de animale. S-au raportat tulburări de nidaţie, efecte embriotoxice şi fetotoxice şi tulburări ale capacităţii de învăţare ale puilor după expunere prenatală.