Un plic la interval de 4-6 ore, dacă este necesar până la maxim 4 doze într-un interval de 24 de ore.

Nu se administrează copiilor cu vârsta sub 12 ani.

Nu se administrează pacienților cu insuficiență renală hepatică sau severă (vezi pct. 4.3). Dacă simptomele persistă pentru mai mult de 3 zile, trebuie să se solicite consult medical.

Calea de administrare: orală.

Se dizolvă conţinutul unui plic într-o cană de dimensiuni standard cu apă caldă, dar nu fierbinte (250 ml). Se lasă să se răcească până la o temperatură la care poate fi băută. Se bea toată soluția de culoare galbenă în decurs de 1 ½ ore.

• Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

• Insuficiență hepatică severă sau insuficiență renală severă.

• Boală cardiacă şi afecțiuni cardiovasculare.

• Hipertensiune arterială.

• Hipertiroidism.

• Diabet zaharat.

• Feocromocitom.

• Utilizare la pacienţi care iau antidepresive triciclice sau medicamente beta-blocante (vezi pct 4.5).

• Pacienţi care utilizează concomitent inhibitori de monoaminoxidază sau în următoarele două săptămâni de la încetarea tratamentului cu inhibitori de monoaminoxidază.

• Utilizare la pacienții cu glaucom cu unghi închis sau retenție urinară.

• Utilizare la pacienții tratați în prezent cu alte medicamente simpatomimetice (cum sunt decongestionante, anorexigene şi psihostimulante de tipul amfetaminelor).

În cazul febrei mari, a semnelor de infecție secundară sau a persistenței simptomelor mai mult de 3 zile, trebuie consultat un medic.

Medicul sau farmacistul trebuie să verifice dacă nu sunt utilizate concomitent medicamente care conţin simpatomimetice, cu diferite moduri de administrare, de exemplu, administrare orală şi administrare topică (preparate nazale, auriculare şi oftalmice).

Medicamentele care conțin simpatomimetice trebuie utilizate cu prudenţă crescută la pacienții diagnosticaţi cu angină pectorală.

Medicamentele care conţin simpatomimetice pot acţiona ca stimulente cerebrale, determinând insomnie, nervozitate, febră mare, tremor şi convulsii epileptiforme.

Pacienţii diagnosticaţi cu următoarele afecţiuni trebuie să solicite consult medical înainte de a utiliza acest medicament:

• Hipertrofie de prostată (pacienţii pot prezenta dificultate mai mare la micţiune)
• Afecţiuni vasculare ocluzive, de exemplu sindrom Raynaud
• Afecţiuni cardiovasculare
• Miastenia gravis - o boală autoimună
• Afecțiuni gastro-intestinale severe
• Deficit de glucoză-6-fosfat dehidrogenază
• Anemie hemolitică
• Deficit de glutation

Acest medicament trebuie recomandat numai dacă sunt prezente toate simptomele (durere şi/sau febră, congestie nazală și tuse productivă).

Pacienţii diagnosticaţi cu tuse cronică sau astm bronşic sau prezintă simptome însoţite de febră, erupţii cutanate tranzitorii sau cefalee persistentă, trebuie să se adreseze unui medic înainte de a lua acest medicament.

Nu se utilizează concomitent cu un antitusiv.

Bolile hepatice subiacente cresc riscul de afectare hepatică legată de paracetamol. Pacienţii care au fost diagnosticaţi cu insuficienţă hepatică sau renală trebuie să consulte medicul înainte de a lua acest medicament. Riscul de supradozaj este mai mare la pacienţii cu ciroză hepatică non-alcoolică.

Trebuie evitată utilizarea concomitentă a alcoolului.

Pacienţii trebuie sfătuiţi să nu ia concomitent alte medicamente care conţin paracetamol.

Conține zaharoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Conține aspartam (E951), o sursă de fenilalanină. Poate fi dăunător persoanelor cu fenilcetonurie.

Acest medicament conţine sodiu 129 mg per doză. A se lua în considerare la pacienţii care urmează o dietă cu conţinut controlat de sodiu.

Cu privire la paracetamol, au fost raportate interacțiuni farmacologice cu alte medicamente. Nu se consideră că aceste interacţiuni au semnificaţie clinică, dacă se utilizează în faza acută la dozele recomandate.

În cazul tratamentului concomitent cu probenecid, se recomandă scăderea dozei de paracetamol, deoarece probenecidul determină o scădere cu 50% a clearance-ului paracetamolului, prin inhibarea conjugării acestuia cu acidul glucuronic.

Viteza de absorbţie a paracetamolului poate fi crescută de metoclopramidă sau domperidonă, iar absorbţia poate fi redusă de colestiramină.

Efectul anticoagulant al warfarinei şi al altor derivaţi de cumarină poate fi potenţat prin utilizarea regulată şi pe termen lung a paracetamolului, cu risc crescut de sângerare, cu toate că dozele administrate ocazional nu au efect semnificativ.

Hepatotoxicitatea paracetamolului este potenţată de consumul excesiv de alcool.

Medicamentele şi substanţele inductoare ale enzimelor microzomale hepatice, cum sunt alcoolul etilic, barbituricele, inhibitorii de monoaminoxidază şi antidepresivele triciclice, pot creşte hepatotoxicitatea paracetamolului, mai ales în caz de supradozaj. Paracetamolul este contraindicat la pacienții trataţi concomitent cu inhibitori de monoaminoxidază sau în interval de două săptămâni de la întreruperea tratamentului cu inhibitori de monoaminoxidază, din cauza riscului de apariție a unei crize hipertensive.

Utilizarea regulată a paracetamolului reduce, probabil, metabolizarea zidovudinei (risc crescut de neutropenie).

Salicitaţii/acidul acetilsalicilic pot creşte timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al paracetamolului.

Tratamentul concomitent cu paracetamol și AINS crește riscul de insuficiență renală.

Paracetamolul poate modifica rezultatele testelor pentru acid uric în cazul utilizării metodei acidului fosfotungstic şi rezultatele testelor pentru glicemie.

Dacă urina este colectată după 24 ore de la administrarea unei doze din acest medicament, un

metabolit poate provoca interferarea culorii la determinările de laborator a acidului 5-hidroxiindolacetic (5-HIAA) şi acidului vanilmandelic (VMA) din urină.

Guaifenesina potențează acțiunea sedativelor și a relaxantelor musculare. CLORHIDRAT DE FENILEFRINĂ

Fenilefrina trebuie utilizată cu prudență concomitent cu următoarele medicamente, deoarece au fost raportate interacțiuni:

Acest medicament nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, fără recomandarea medicului. Paracetamol

O cantitate mare de date provenind de la femeile gravide nu indică nici malformaţii, nici toxicitate feto- neonatală în cazul utilizării paracetamolului. Paracetamolul poate fi utilizat în timpul sarcinii, dacă este necesar clinic, cu toate acestea, trebuie administrat la cea mai mică doză eficace, pentru cel mai scurt timp posibil și cu cea mai mică frecvență posibilă.

Nu există date sau există o cantitate limitată de date privind utilizarea guaifenesinei la femeile gravide. Nu a fost stabilită siguranţa guaifenesinei în timpul sarcinii.

Pe baza experienței la om, clorhidratul de fenilefrină provoacă malformații congenitale atunci când este administrat în timpul sarcinii. De asemenea, s-a arătat că are posibile legături cu hipoxia fetală. Fenilefrina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care starea clinică a femeii necesită tratament.

Acest medicament nu trebuie utilizat în timpul alăptării, fără recomandarea medicului, din cauza datelor insuficiente.

Paracetamolul/metaboliții se excretă în laptele uman, dar în cazul utilizării de doze terapeutice nu se anticipează efecte asupra nou-născuţilor/sugarilor alăptați de către femeile tratate.

Nu există informații suficiente cu privire la excreția guaifenesinei/clorhidratului de fenilefrină/metaboliţi în laptele uman.

Nu există date sau există o cantitate limitată de date privind utilizarea paracetamolului, guaifenesinei sau clorhidratului de fenilefrină și impactul acestora asupra fertilității.

Conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor trebuie evitată în cazul în care acest medicament produce amețeli.

Frecvența de apariție a reacţiilor adverse se clasifică, de obicei, după cum urmează:

Foarte frecvente (≥ 1/10)

Frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10)

Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100)

Rare (≥ 1/10000 şi 1/1000)

Foarte rare (< 1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Evenimentele adverse provenind din datele istorice din studiile clinice sunt rare şi expunerea pacientului este limitată. Evenimentele raportate provenind din experienţa vastă de după punerea pe piaţă, în cazul utilizării de doze terapeutice/recomandate şi considerate a fi induse de tratament sunt prezentate în tabelul de mai jos, conform clasificării pe aparate, sisteme şi organe a sistemului

MedDRA. Deoarece datele clinice sunt limitate, frecvenţa acestor reacţii adverse nu este cunoscută (nu poate fi estimată din datele existente) dar experienţa după punerea pe piaţă indică faptul că reacţiile adverse la paracetamol sunt rare ((≥1/10000 şi <1/1000) şi reacţiile adverse grave sunt foarte rare (<1/10000).

Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții cutanate grave.

* Cazurile de bronhospasm determinate de paracetamol au apărut mai frecvent la pacienţii cu astm bronşic hipersensibili la acid acetilsalicilic sau alte AINS.

Frecvența acestor evenimente este necunoscută, dar considerată a fi rară.

Următoarele evenimente adverse au fost observate în studiile clinice cu fenilefrină și, prin urmare, pot reprezenta evenimentele adverse cel mai frecvent întâlnite, deși frecvențele reale nu sunt disponibile.

Reacțiile adverse identificate în timpul utilizării după punerea pe piață sunt enumerate mai jos. Frecvența acestor reacții nu este cunoscută, dar poate fi considerată rară (≥1/10000 şi <1/1000).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare:

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro

Supradozajul cu paracetamol poate determina leziuni hepatice care pot fi letale.

Simptomele apar în general în primele 24 de ore și cuprind: greață, vărsături, anorexie, paloare și dureri abdominale sau pacienții pot fi asimptomatici.

Leziunile hepatice pot să apară la 12 până la 48 de ore de la ingestie. Pot să apară tulburări în metabolismul glucozei şi acidoză metabolică. Simultan, se observă valori crescute ale transaminazelor hepatice (AST, ALT), ale lactat dehidrogenazei şi ale bilirubinei, însoțite de o creștere a concentrației de protrombină. Supradozajul cu paracetamol poate determina necroză hepatică, şi, în cazul intoxicaţiei severe, insuficienţa hepatică poate progresa spre encefalopatie, hemoragie, hipocalcemie, edem

cerebral şi moarte.

Insuficienţa renală acută cu necroză tubulară acută, sugerată marcat de durere lombară, hematurie şi proteinurie, se poate dezvolta chiar şi în absenţa insuficienţei hepatice severe.

Au fost raportate aritmie cardiacă şi pancreatită.

Este posibilă deteriorarea hepatică la adulţii care au utilizat paracetamol mai mult decât cantitatea recomandată.

Se consideră că excesul de metabolit toxic este legat ireversibil la nivelul ţesutului hepatic.

Unii pacienți pot prezenta risc crescut de afectare hepatică din cauza toxicității paracetamolului. Factorii de risc includ:

• Pacienţii cu afecţiuni hepatice;

• Pacienţii vârstnici;

• Copiii mici;

• Pacienţi care primesc tratament pe termen lung cu carbamazepină, fenobarbitonă, fenitoină, pirimidonă, rifampicină, sunătoare sau alte medicamente care induc sinteza de enzime hepatice;

• Pacienţi care consumă în mod regulat alcool etilic în exces faţă de cantităţile recomandate;

• Pacienţi cu depleţie de glutation, care poate apare de exemplu în tulburări de alimentaţie, fibroză chistică, infecţie HIV, inaniţie, caşexie

Tratamentul imediat este esenţial în cadrul tratamentului supradozajului cu paracetamol. În ciuda absenţei simptomelor precoce semnificative, pacienţii trebuie trimişi de urgenţă la spital pentru îngrijire medicală imediată. Simptomele pot fi limitate la greaţă sau vărsături şi pot să nu reflecte severitatea supradozajului sau riscul de afectare a organelor. Tratamentul trebuie să fie conform cu ghidurile naţionale de tratament aprobate.

Tratamentul cu cărbune activat trebuie efectuat dacă doza mai mare decât cea recomandată a fost luată

cu mai puţin de o oră înainte. Concentraţia plasmatică a paracetamolului trebuie evaluată la 4 ore sau mai târziu după ingestie (concentraţiile anterioare sunt nesigure). Tratamentul cu N-acetilcisteină poate fi administrat până la 24 de ore după ingestia paracetamolului; oricum efectul maxim de protecţie este obţinut în decurs de 8 ore de la ingestie.

Eficacitatea antidotului scade rapid după acest timp. Dacă este nevoie, pacientului i se poate administra intravenos N-acetilcisteină, conform schemei de tratament stabilite. În cazul în care vărsăturile pot fi induse, administrarea orală de metionină poate fi o alternativă potrivită pentru spaţii în afara spitalului. Abordarea terapeutică a pacienţilor care prezintă tulburări hepatice severe după 24 de ore de la ingestie trebuie efectuată în cadrul unui departament specializat în patologie hepatică.

Dozele foarte mari de guaifenesină pot provoca greață și vărsături.

Vărsăturile trebuie tratate prin administrarea de lichide de înlocuire și trebuie efectuată monitorizarea electroliților, dacă aceasta este indicată.

Supradozajul cu fenilefrină poate determina efecte asemănătoare cu cele prezentate la secţiunea reacţii adverse. Simptomele suplimentare pot include hipertensiune arterială și posibil bradicardie reflexă asociată. În cazurile severe pot să apară confuzie, halucinații, convulsii și aritmii, cu toate acestea, cantitatea necesară pentru a se produce toxicitate gravă indusă de fenilefrină este mai mare decât cea care produce toxicitate în cazul paracetamolului.

Măsurile clinice adecvate de tratament trebuie să fie instituite şi pot include lavajul gastric precoce şi măsuri simptomatice şi de susţinere a funcţiilor vitale. Efectele hipertensive pot fi tratate cu un medicament blocant al receptorilor α (cum este mesilat de fentolamină 6-10 mg) administrat intravenos, iar bradicardia poate fi tratată cu atropină, de preferință numai după ce tensiunea arterială a fost controlată.

Grupa farmacoterapeutică: combinaţii cu paracetamol, exclusiv psiholeptice, codul ATC: N02BE51 PARACETAMOL

Mecanismul acţiunii analgezice nu a fost deplin elucidat. Paracetamolul poate acționa predominant prin inhibarea sintezei de prostaglandine la nivelul sistemului nervos central (SNC) şi într-o mai mică măsură, printr-o acțiune periferică, blocând generarea impulsurilor dureroase. De asemenea, acţiunea periferică poate fi determinată de inhibarea sintezei prostaglandinelor sau de inhibarea sintezei sau acţiunii altor substanţe care sensibilizează receptorii dureroşi la stimularea mecanică sau chimică.

Paracetamolul reduce febra probabil prin acţiune directă la nivel central asupra centrilor hipotalamici ai termoreglării, producând vasodilataţie periferică cu creştere a fluxului sanguin către piele, transpiraţie şi pierdere de căldură. Acţiunea centrală implică probabil inhibarea sintezei prostaglandinelor la nivelul hipotalamusului.

Guaifenesina este un expectorant cu acţiune bine cunoscută. Astfel de expectorante sunt recunoscute pentru creşterea volumului secreţiilor la nivelul tractului respirator şi pentru că, în consecinţă, facilitează eliminarea acestora prin activitate ciliară şi tuse.

Aminele simpatomimetice, cum este fenilefrina, acţionează asupra receptorilor alfa-adrenergici la nivelul tractului respirator producând vasoconstricție, care reduce temporar edemul asociat cu inflamarea mucoaselor de la nivelul nasului și sinusurilor.

De asemenea, pe lângă reducerea edemului la nivelul mucoaselor, decongestionantele suprimă

producerea de mucus, împiedicând astfel o acumulare de lichid în cavități, care ar putea determina în caz contrar presiune şi durere.

Substanţele active nu sunt cunoscute ca determinând efecte sedative.

Paracetamolul este absorbit rapid și aproape complet din tractul gastro-intestinal.

În urma ingerării paracetamolului dizolvat într-o băutură caldă, absorbția paracetamolului a fost semnificativ mai rapidă și mai mare în primele 60 de minute după administrare, comparativ cu comprimatele standard, după cum reiese din apariția mai rapidă a paracetamolului în plasmă (timpul median până la atingerea t0. 25 μg/ml de 4,6 minute pentru băutura caldă și 23,1 minute pentru comprimatele standard). În plus, tmax a fost semnificativ mai scurt pentru băutura caldă comparativ cu comprimatele standard. Astfel de diferențe pot fi explicate prin golirea gastrică mai rapidă a băuturii fierbinți.

Concentrațiile plasmatice maxime sunt atinse în 10-60 minute după administrarea orală. Paracetamolul este metabolizat în principal la nivel hepatic, prin intermediul a trei căi: glucuronoconjugare, sulfatare și oxidare. Acesta este excretat în urină, în principal ca glucuronoconjugați și sulfoconjugați. Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare variază de la 1 la 3 ore.

Guaifenesina este rapid absorbită din tractul gastro-intestinal după administrare orală, atingând concentrații plasmatice maxime în 15 minute de la administrare. Este rapid metabolizată la nivel renal prin oxidare la beta-(2 metoxi-fenoxi) acid lactic, care este excretat în urină. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 1 oră.

Clorhidratul de fenilefrină este absorbit neregulat din tractul gastro-intestinal și suferă un efect de prim pasaj metabolic prin intermediul inhibitorilor de monoaminoxidază la nivelul intestinului şi ficatului. Fenilefrina administrată oral are o biodisponibilitate redusă. Se excretă în urină, aproape integral, ca sulfoconjugat. Concentrațiile plasmatice maxime apar între 1 și 2 ore și timpul de înjumătățire plasmatică este cuprins între 2 și 3 ore.

Datele nonclinice de siguranţă ale substanţelor active din acest medicament publicate în literatură nu au relevat nici o constatare pertinentă şi concluzivă semnificativă la dozele menţionate şi care să nu fi fost deja menţionată în acest rezumat al caracteristicilor produsului.