Tratamentul se începe cu Hepathrombin 500 UI/g, iar pentru continuarea tratamentului şi preventiv se utilizează Hepathrombin 300 UI/g.

Gelul se aplică la nivelul ariei cutanate afectate şi în jurul acesteia, de 2-3 ori pe zi şi se masează uşor. În caz de inflamaţie a venelor, zona nu se masează, ci doar se aplică medicamentul într-un strat subţire, pe suprafaţa afectată, apoi se acoperă cu pansament ocluziv sau elastic. În caz de ulceraţie varicoasă, gelul se aplică pe marginea ulceraţiei, sub forma unui inel cu lăţimea de 4 cm. Gelul se aplică numai pe tegumente fără leziuni.

Hipersensibilitate la heparină sodică, alantoină, dexpantenol sau la oricare dintre excipienţi. Ulcer de gambă sângerând.

Medicamentul nu se aplică pe răni deschise, incluzând ulcer varicos sângerând şi zone suprainfectate. În caz de ulceraţii varicoase, gelul se aplică pe marginea ulceraţiei, sub forma unui inel, cu lăţimea de 4 cm.

Trebuie evitat contactul gelului cu ochii sau mucoasele. În cazul apariţiei unei erupţii cutanate, administrarea trebuie întreruptă imediat. După fiecare aplicare, mâinile trebuie spălate. În cazul în care gelul este aplicat în mod repetat de către o altă persoană, aceasta trebuie să poarte mănuşi de protecţie. Dacă simptomele persistă sau se agravează tratamentul trebuie reevaluat. Nu se vor depăşi dozele recomandate.

În cazul utilizării medicamentului în dozele recomandate şi datorită absorbţiei sistemice scăzute a substanţelor active este puţin probabil să se producă interacţiuni medicamentoase semnificative clinic.

Medicamentul poate fi utilizat în sarcină şi alăptare numai pe perioade scurte şi la indicaţia medicului.

Hepathrombin nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reacţiile adverse asociate terapiei cu Hepathrombin, conform studiilor clinice, au fost comparabile ca intensitate şi frecvenţă cu placebo. Foarte rar, a fost raportată apariţia de erupţii cutanate în urma aplicării medicamentului.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Nu s-a raportat niciun caz de supradozaj.

Grupa farmacoterapeutică: medicaţie antivaricoasă, heparină sau heparinoizi pentru utilizare locală, combinaţii, codul ATC: C05BA53.

Hepathrombin conţine: heparină sodică, alantoină şi dexpantenol.

Heparina este un anticoagulant, care formează un complex cu antitrombina III, acesta inactivând o serie de enzime procoagulante: trombina şi factorii activaţi IX, X, XI, XII. Ca rezultat este împiedicată coagularea sângelui, iar în situaţia în care coagularea este iniţiată, heparina împiedică progresia cheagului şi formarea cheagului de fibrină. Unele date sugerează că heparinei i s-ar putea asocia, de asemenea, şi efecte antiinflamatorii. Se consideră că efectele antiinflamatorii ale heparinei nu se

datorează inhibării mediatorilor inflamaţiei, ci prevenirii edemului endoteliului vascular şi a altor semne ale inflamaţiei.

Alantoina şi dexpantenolul contribuie la epitelizarea, granularea şi regenerarea tisulară. Alantoina favorizează vindecarea leziunilor; are efect epitelizant şi creşte capacitatea ţesutului de legare a apei. Mai mult, alantoina are efect de calmant, emolient care atenuează pruritul asociat adesea formării de cicatrice.

În urma administrării cutanate, heparina este absorbită la nivelul pielii, dar concentraţiile plasmatice realizate nu modifică coagulabilitatea sanguină.

Toxicitatea heparinei a fost evidenţiată prin studii la animale şi prin rezultatele clinice ale utilizării pe termen lung a diferitelor forme farmaceutice de heparină. În studiile asupra toxicităţii acute, doza de 1000 g a indus reacţii toxice la şobolani. De altfel, doze între 300 şi 800 mg pot induce reacţii adverse. În studii asupra toxicităţii cronice la câini, 40 administrări injectabile a câte 20 mg/kg şi 30 administrări injectabile a câte 40 mg/kg induc modificări histologice la nivelul organelor la animalele

studiate. Experimentele efectuate la oi au demonstrat ca heparina nu traversează bariera fetoplacentară, nu este embriotoxică şi nu are efecte teratogene.