Copii 2-7 ani: 200 mg (o capsulă de Mucovim 200 ) o dată pe zi. Adulţi şi copii peste 7 ani:

Doza uzuală recomandată este de 200 mg acetilcisteină (o capsulă de Mucovim 200), administrată oral, de 3 ori pe zi.

Doza uzuală este de 200 mg acetilcisteină (o capsulă Mucovim 200) administrate oral, de 3 ori pe zi

Copii sub 5 ani:

La această categorie de vârstă se recomandă folosirea formelor farmaceutice cu concentraţie adecvată.

Tratamentul se începe cu doze mici care se cresc treptat.

La pacienţii cu mucoviscidoză şi cu greutate de peste 30 kg este adecvată o creştere a dozei zilnice până la 800 mg acetilcisteină.

Capsulele trebuie inghitite intregi (nemestecate) împreună cu o cantitate de lichid. Durata tratamentului trebuie stabilită individual.

Notă

Efectul mucolitic al acetilcisteinei este favorizat de aportul de lichide.

Nu se administrează pacienţilor cu hipersensibilitate la acetilcisteină sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.

Nu se administrează pacienţilor în criză de astm bronşic.

Se administrează cu prudenţă în cazul:

• pacienţilor astmatici (poate produce bronhospasm; pentru evitarea acestuia se asociază cu bronhodilatoare);
• pacienţilor cu insuficienţă renală;
• pacienţilor cu insuficienţă respiratorie;
• pacienţilor vârstnici (peste 65 de ani);
• pacienţii cu ulcer gastro-duodenal.

Fluidificarea brutală a secreţiilor poate determina inundarea bronhiilor la bolnavii incapabili să expectoreze (impunându-se bronhoaspiraţie de urgenţă).

Prin creşterea volumului secreţiilor bronşice, acetilcisteina poate accentua reflexul de tuse. Apariţia tusei productive în timpul tratamentului cu acetilcisteină nu trebuie inhibată prin administrarea de antitusive.

Antibiotice

Tetraciclinele clorhidrat (cu excepţia doxiciclinei) trebuie administrate separat, la un interval de cel puţin 2 ore.

Raportările asupra inactivării antibioticelor de către acetilcisteină sunt bazate numai pe experimentele

in vitro, în care substanţele relevante au fost combinate direct.

Totuşi, pentru siguranţă, administrarea orală a antibioticelor nu trebuie să coincidă cu administrarea acetilcisteinei şi trebuie amânată cu 2 ore.

Au fost descrise incompatibilităţi in vitro în special pentru aminoglicozide, cefalosporine, peniciline semisintetice şi tetracicline.

Nu au fost raportate incompatibilităţi pentru antibiotice cum sunt amoxicilina, cefuroxima, doxiciclina, eritromicina sau tiamfenicol.

Antitusive

Administrarea asociată de acetilcisteină şi antitusive poate provoca o congestie secretorie periculoasă datorită unui reflex redus al tusei.

De aceea, o astfel de terapie asociată trebuie să aibă la bază o indicaţie terapeutică precisă.

Trinitratul de glicerină

S-a raportat că vasodilataţia şi inhibarea agregării plachetare, produse de nitroglicerină pot fi intensificate la administrarea simultană de acetilcisteină.

Relevanţa clinică a acestor observaţii rămâne a fi elucidată.

Studiile la animal nu au evidenţiat efecte teratogene.

Nu există date despre eventualele efecte asupra fetusului sau mamei în cazul administrării pe perioada sarcinii.

De asemenea, nu există date clinice despre administrarea acetilcisteinei pe perioda alăptării. Datorită absenţei acestor date şi din motive de precauţie, se va evita administrarea acetilcisteinei pe perioada sarcinii şi a alăptării.

Acetilcisteina nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Au fost raportate ocazional cefalee, stomatită şi tinnitus.

Conform unor raportări individuale, au fost observate reacţii alergice după administrarea de acetilcisteină, de exemplu, hipotensiune arterială, bronhospasm, erupţii cutanate, exantem, prurit, tahicardie şi urticarie.

Raportările izolate referitoare la bronhospasm s-au referit predominant la pacienţii cu hiperreactivitate bronşică, în cazuri de astm bronşic.

În plus, s-au raportat, în cazuri izolate, hemoragii în legătură cu administrarea de acetilcisteină, parţial datorită reacţiilor de hipersensibilitate.

O agregare plachetară redusă în prezenţa acetilcisteinei a fost confirmată de diferite studii a căror relevanţă clinică trebuie încă elucidată.

În cazuri izolate pot să apară diaree, vărsături, pirozis şi greaţă; în aceste cazuri se recomandă reducerea dozelor.

Experienţa clinică a demonstrat că în general acetilicisteina este bine tolerată. Este de preferat să nu se depăşească dozele recomandate.

În cazul creşterii excesive a volumului secreţiilor bronşice fluidificate se recomandă drenaj postural şi bronhoaspiraţie.

Grupa farmacoterapeutică: Mucolitice. .codul ATC: R05C B01

Acetilcisteina scade vâscozitatea expectoraţiei şi micşorează proporţia fragmentelor structurate din compoziţia acesteia, favorizând dizolvarea constituienţilor macromoleculari. Efectul se datoreşte grupării reducătoare tiol din compoziţia acetilcisteinei, care desface punţile disulfidice inter- şi intracatenare ale agregatului mucos, formând noi legături –S–S

• între medicament şi fragmentele de mucoproteină.

Acţiunea mucolitică este influenţată de concentraţie şi de pH; efectul de fluidficare este intens la pH 7,5 (slab alcalin).

Acetilcisteina este rapid absorbită din tractul digestiv. În general biodisponibilitatea acetilcisteinei administrată oral este mică (aproximativ 4-10% din doza administrată) datorită metabolizării intraluminale şi a efectului primului pasaj hepatic.

Este metabolizată în mai mulţi derivaţi oxidaţi. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 2 ore. Se elimină pe cale renală, clearance-ul renal fiind responsabil pentru 30% din clearance- ul total al acetilcisteinei.

Nu sunt disponibile.