Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizând cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi pct. 4.4).

Trebuie utilizată cea mai mică doză eficace, pe durata cea mai scurtă necesară pentru ameliorarea simptomelor.

În cazul în care, la adulţi, este necesară utilizarea acestui medicament mai mult de 3 zile pentru tratamentul febrei sau mai mult de 4 zile pentru tratamentul durerii, sau în cazul în care simptomatologia se agravează, pacientul este sfătuit să se adreseze unui medic.

Se administrează 1 sau 2 comprimate, cu apă, de cel mult trei ori pe zi, după caz. A se păstra un interval de cel puţin 6 ore între administrarea dozelor.

A nu se administra mai mult de 6 comprimate pe o perioadă de 24 de ore.

Copii şi adolescenţi:

PADUDEN Rapid 200 mg comprimate filmate este contraindicat la adolescenţi cu greutate corporală sub 40 kg sau la copii cu vârsta sub 12 ani (vezi pct. 4.3).

În cazul în care la adolescenţi este necesară utilizarea acestui medicament mai mult de 3 zile sau simptomele se agravează, trebuie cerut sfatul unui medic.

Pacienţii vârstnici:

Nu este necesară o ajustare specială a dozei. Se recomandă ca pacienţii vârstnici să fie monitorizaţi cu deosebită atenţie din cauza profilului reacţiilor adverse posibile (vezi pct. 4.4).

Insuficienţa renală:

Nu este necesară reducerea dozei la pacienţii cu insuficienţă uşoară până la moderată a funcţiei renale (pentru pacienţii cu insuficienţă renală severă, vezi pct. 4.3).

Insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2):

Nu este necesară reducerea dozei la pacienţii cu insuficienţă uşoară până la moderată a funcţiei hepatice (pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3).

Numai pentru administrare orală şi pe termen scurt. Comprimatele filmate se înghit întregi, cu apă.

Se recomandă ca PADUDEN Rapid 200 mg comprimate filmate să fie administrat împreună cu alimente la persoanele cu sensibilitate gastrică.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1

Pacienţii care au prezentat anterior reacţii de hipersensibilitate (de exemplu bronhospasm, astm bronşic, rinită, angioedem sau urticarie) ca răspuns la administrarea de acid acetilsalicilic sau alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene.

Ulcer peptic/hemoragie activ(ă) sau în antecedente (două sau mai multe episoade distincte şi dovedite de ulcerare sau sângerare).

Antecedente de sângerare sau perforare gastrointestinală legate de terapia anterioară cu AINS.

Insuficienţă cardiacă severă (Clasa IV clasificarea NYHA), insuficienţă renală severă sau insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.4).

Pacienţi cu diateză hemoragică şi tulburări de coagulare.

Pacienţi cu hemoragie cerebrală vasculară sau altă hemoragie activă. Pacienţi cu tulburări hematopoetice de etiologie neprecizată.

Pacienţi cu deshidratare severă (determinată de vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide). Adolescenţi cu greutate corporală sub 40 kg şi copii.

Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6) Alergie la alune şi soia.

Reacţiile adverse pot fi minimizate prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pe cea mai scurtă durată necesară pentru a controla simptomele (vezi riscurile gastro-intestinale (GI) şi cardiovasculare prezentate mai jos).

Persoanele vârstnice au o frecvenţă mai mare de reacţii adverse la AINS, mai ales sângerări şi perforări gastrointestinale care pot fi letale.

Respiratorii:

Poate fi precipitat un episod de bronhospasm la pacienţii cunoscuți cu astm bronşic sau afecțiune alergică, ori la cei cu antecedente de acest tip.

Alte AINS:

Utilizarea ibuprofenului concomitent cu AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2, creşte riscul de reacţii adverse şi trebuie evitată (vezi pct. 4.5).

LES şi boală mixtă de ţesut conjunctiv:

Lupus eritematos sistemic şi boala mixtă de ţesut conjunctiv – risc crescut de meningită aseptică (vezi pct. 4.8).

Renale:

Insuficienţă renală, întrucât poate avea loc deteriorarea suplimentară a funcţiei renale (vezi pct. 4.3 şi 4.8).

Hepatice:

Disfuncţie hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.8).

Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare:

La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă sunt necesare precauţii (sfatul medicului sau al farmacistului) înainte de începerea tratamentului, deoarece s-a raportat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie hidrică, hipertensiune arterială şi edem.

Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi) poate fi asociată cu o uşoară creştere a riscului de apariţie a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că administrarea de doze mici de ibuprofen (de exemplu ≤1200 mg pe zi) este asociată cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale.

La pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, insuficienţă cardiacă congestivă (clasele II-III clasificarea NYHA), boală cardiacă ischemică stabilizată terapeutic, boală arterială periferică şi/sau boală vasculară cerebrală, tratamentul cu ibuprofen trebuie instituit numai după o atentă analiză şi trebuie evitată utilizarea de doze mari (2400 mg pe zi).

De asemenea, înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumători), trebuie efectuată o analiză atentă, în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg pe zi).

Gastrointestinale:

AINS trebuie administrate cu atenţie la pacienţii cu antecedente de afecțiune gastrointestinală (colită ulcerativă, boală Crohn), deoarece starea lor se poate agrava (vezi pct. 4.8).

Sângerarea, ulcerarea şi perforarea gastrointestinală, care pot fi letale, au fost raportate în cazul tuturor AINS, în orice moment al tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastrointestinale.

Riscul de sângerare, ulcerare şi perforare gastrointestinale este mai mare la doze mari de antiinflamatoare nesteroidiene, în cazul pacienţilor cu antecedente de ulcer, mai ales dacă prezintă complicaţii cu hemoragie sau perforare (vezi pct. 4.3) şi la persoanele vârstnice. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă.

La aceşti pacienţi, precum şi la pacienţii care necesită utilizarea concomitentă de doze mici de acid acetilsalicilic sau alte substanţe active care au probabilitatea de a creşte riscul gastrointestinal trebuie luată în considerare combinarea terapiei cu medicamente gastroprotectoare (de exemplu misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni) (vezi mai jos şi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastrointestinală, mai ales pacienții vârstnici, trebuie să raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (în special sângerare gastrointestinală), mai ales în etapele iniţiale ale tratamentului.

Se recomandă precauţie la pacienţii care utilizează concomitent o terapie care poate crește riscul de ulcerare sau sângerare, precum corticosteroizi cu administrare orală, anticoagulante precum warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau agenţi antiplachetari precum acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

Tratamentul trebuie întrerupt în cazul în care apare sângerarea sau ulcerarea gastrointestinală la pacienţii care utilizează ibuprofen.

Dermatologice:

S-au raportat foarte rar reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică, în legătură cu utilizarea de antiinflamatoare nesteroidiene (vezi pct. 4.8). S-a observat că pacienţii prezintă un risc maxim de apariţie a acestor reacţii în faza iniţială a tratamentului: debutul reacţiei apare în majoritatea cazurilor în cursul primei luni de tratament. Administrarea de ibuprofen trebuie întreruptă la prima apariţie a erupţiei cutanate, leziunilor mucoasei sau la oricare alt semn de hipersensibilitate.

În cazuri excepţionale, varicela poate fi la originea unor complicaţii infecţioase grave, cutanate şi ale ţesuturilor moi. Până în prezent, rolul contributiv al AINS în agravarea acestor infecţii nu poate fi exclus. Prin urmare, se recomandă evitarea administrării PADUDEN Rapid 200 mg comprimate filmate în caz de varicelă.

Alte informaţii:

Se recomandă precauţie la următoarele categorii de pacienţi:

• cu tulburări congenitale ale metabolismului porfirinei (de exemplu porfirie acută intermitentă)

• imediat după o intervenţie chirurgicală majoră

• care prezintă hipersensibilitate sau reacţii alergice la alte substanţe, deoarece aceştia pot prezenta un risc mai mare de apariţie a reacţiilor de hipersensibilitate în cazul utilizării PADUDEN Rapid 200 mg comprimate filmate.

• diagnosticați cu febra fânului, polipi nazali sau boli respiratorii obstructive cronice, deoarece aceştia prezintă un risc mai mare de apariţie a reacţiilor alergice. Aceste reacţii se pot manifesta sub forma crizelor de astm bronşic (aşa-numitul astm bronşic indus de analgezice), edemului Quincke sau urticariei.

Reacţiile de hipersensibilitate acute şi severe (de exemplu şocul anafilactic) au fost observate foarte rar. După administrarea PADUDEN Rapid 200 mg comprimate filmate, la primele semne ale unei

reacţii de hipersensibilitate trebuie întrerupt tratamentul. Trebuie să se instituie măsurile clinice necesare, în funcţie de simptome, de către persoane competente.

Ibuprofenul, substanţa activă din PADUDEN Rapid 200 mg comprimate filmate, poate inhiba temporar funcţia trombocitelor (agregarea plachetară). Prin urmare, se recomandă ca pacienţii cu tulburări de coagulare să fie monitorizaţi cu atenţie.

În timpul administrării prelungite a PADUDEN Rapid 200 mg comprimate filmate este necesară verificarea regulată a parametrilor hepatici, a funcţiei renale şi a hemoleucogramei.

Administrarea prelungită a oricărui tip de analgezice pentru cefalee poate provoca agravarea acesteia. În cazul în care se observă sau se suspectează o asemenea situaţie, se recomandă un consult medical şi tratamentul trebuie întrerupt. Diagnosticul de cefalee indusă de abuzul de medicamente (medication overuse headache - MOH) trebuie suspectat la pacienţii care prezintă episoade frecvente sau zilnice de cefalee, chiar dacă (sau din cauză că) sunt utilizate regulat medicamente împotriva cefaleei.

În termeni generali, utilizarea de rutină a analgezicelor, în special a asocierilor de mai multe substanţe analgezice, poate determina leziuni renale permanente, cu risc de insuficienţă renală (nefropatie determinată de analgezice). Acest risc poate creşte în condiţii de efort fizic asociat cu pierdere de săruri şi deshidratare.

Prin urmare, trebuie evitată utilizarea de rutină.

Consumul concomitent de alcool etilic şi AINS poate creşte rata de apariţie a reacţiilor adverse asociate cu medicamentul, în special cele care implică tractul gastrointestinal sau sistemul nervos central.

AINS pot masca simptomele de infecţie şi febră.

Există un risc de insuficienţă renală la adolescenţii deshidrataţi.

PADUDEN Rapid 200 mg comprimate filmate conţine glucoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de malabsorbţie glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

PADUDEN Rapid 200 mg comprimate filmate conţine pigmenţii galben amurg (E110) şi roșu coșenilă A (E124), ce pot cauza reacţii alergice.

În cazul ibuprofenului, în forma de acid, au fost identificate următoarele interacţiuni medicamentoase: Ibuprofenul (similar altor AINS) trebuie evitat în asociere cu:

Acid acetilsalicilic: în general, administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid acetilsalicilic nu este recomandată, din cauza potenţialului crescut de apariţie a reacţiilor adverse, cu excepţia cazului în care a fost recomandată de către medic utilizarea unei doze mici de acid acetilsalicilic (cel mult 75 mg pe zi) (vezi pct. 4.4).

Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare, atunci când sunt administrate concomitent. Deşi există incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 5.1).

Alte AINS, incluzând inhibitorii selectivi de ciclooxigenază 2: administrarea concomitentă a două sau mai multe AINS trebuie evitată, întrucât poate creşte riscul de reacţii adverse (vezi pct. 4.4).

Corticosteroizi: întrucât aceştia pot creşte riscul de ulcerare sau sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4).

Diuretice, inhibitori ai ECA, medicamente blocante ale receptorilor beta-adrenergici şi antagonişti ai angiotensinei II: AINS pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive. La unii pacienţi cu funcţie renală compromisă (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie renală compromisă ), administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, medicamentelor blocante ale receptorilor beta-adrenergici sau antagoniştilor angiotensinei II cu medicamente care inhibă ciclooxigenaza poate determina o deteriorare suplimentară a funcţiei renale, incluzând posibilitatea de apariţie a insuficienţei renale acute, care este de obicei reversibilă. Prin urmare, administrarea concomitentă trebuie efectuată cu precauţie, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi adecvat şi trebuie avută în vedere monitorizarea funcţiei renale după iniţierea unui tratament concomitent şi periodic după aceea. Administrarea concomitentă a PADUDEN Rapid 200 mg comprimate filmate cu diuretice care economisesc potasiul poate determina hiperkaliemie.

Anticoagulante: AINS pot mări efectul anticoagulantelor, precum warfarina (vezi pct. 4.4).

Agenţi antiplachetari şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4).

Digoxină, fenitoină, litiu: administrarea concomitentă de PADUDEN Rapid 200 mg comprimate filmate cu digoxină, fenitoină sau medicamente care conţin litiu poate creşte concentraţia plasmatică a acestor medicamente. În cazul utilizării corecte nu este obligatorie verificarea concentraţiilor plasmatice de litiu, digoxină şi fenitoină (timp de maximum 4 zile).

Metotrexat: administrarea PADUDEN Rapid 200 mg comprimate filmate în decurs de 24 ore înainte de şi după administrarea de metotrexat poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice de metotrexat şi a toxicităţii acestuia.

Probenecid şi sulfinpirazonă: medicamentele care conţin probenecid sau sulfinpirazonă pot prelungi excreţia ibuprofenului.

Sulfoniluree: investigaţiile clinice au evidenţiat interacţiuni între AINS şi medicamentele antidiabetice (sulfoniluree). Chiar dacă, până în prezent, nu s-au descris interacţiuni între ibuprofen şi sulfoniluree, în cazul administrării concomitente, se recomandă controlul valorilor glicemiei, ca măsură de precauţie.

Ciclosporină: risc crescut de nefrotoxicitate.

Mifepristonă: AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile după administrarea mifepristonei, întrucât AINS pot reduce efectul mifepristonei.

Tacrolimus: posibil risc crescut de nefrotoxicitate în cazul în care AINS sunt administrate concomitent cu tacrolimus.

Zidovudină: risc crescut de toxicitate hematologică în cazul în care AINS sunt administrate concomitent cu zidovudină. Există dovezi care sugerează prezenţa unui risc crescut de hemartroze şi hematom la pacienţii cu hemofilie, HIV-pozitivi, care utilizează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen.

Antibiotice chinolone: datele provenite din studiile la animale indică faptul că AINS pot creşte riscul convulsiilor asociate cu administrarea de antibiotice chinolone. Pacienţii care utilizează concomitent AINS şi chinolone pot prezenta un risc crescut de apariţie a convulsiilor.

Extracte din plante: Ginkgo biloba poate potenţa riscul de sângerare indus de AINS.

Inhibitori ai CYP2C9: administrarea concomitentă a ibuprofenului cu inhibitori ai CYP2C9 poate creşte expunerea la ibuprofen (substrat al CYP2C9). Într-un studiu efectuat cu voriconazol şi fluconazol (inhibitori ai CYP2C9) s-a demonstrat o expunere crescută la S(+)-ibuprofen, cu aproximativ 80 – 100%. Trebuie avută în vedere reducerea dozei de ibuprofen când se administrează concomitent cu inhibitori puternici ai CYP2C9, în special când se utilizează doze mari de ibuprofen concomitent cu voriconazol sau cu fluconazol.

Inhibarea sintezei prostaglandinei poate avea un efect advers asupra sarcinii şi/sau asupra dezvoltării embrio-fetale. Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort, malformaţie cardiacă şi gastroschizis după utilizarea inhibitorului sintezei prostaglandinei în perioada de început a sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul creşte odată cu doza şi durata terapiei.

La animale, s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine determină o creştere a numărului de avorturi înainte şi după implantare, precum şi a letalităţii embrio-fetale. În plus, s-au raportat incidenţe crescute ale unor malformaţii diverse, inclusiv cardiovasculare, la animale cărora li s-a administrat inhibitor de sinteză a prostaglandinei, în perioada organogenetică.

Ibuprofenul nu trebuie administrat în timpul primului şi celui de al doilea trimestru de sarcină, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar. În cazul în care ibuprofenul este administrat la o femeie care intenţionează să rămână gravidă sau în timpul primului şi celui de al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică posibil, la fel şi durata tratamentului.

În cel de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune

• fătul la:

  • toxicitate cardiopulmonară (cu închidere prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară)

  • disfuncţie renală, care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligo-hidramnios

• mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii la:

  • o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant putându-se manifesta chiar şi la doze foarte mici

- inhibarea contracţiilor uterine, cu întârzierea sau prelungirea travaliului.

În consecinţă, ibuprofenul este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină. Alăptarea

Ibuprofenul şi metaboliţii acestuia trec în laptele matern în cantităţi mici. Deoarece până în prezent nu

se cunosc efectele negative asupra sugarilor, întreruperea alăptării nu este de obicei necesară în cazul tratamentului de scurtă durată pentru durere şi febră, în doza recomandată.

Există unele dovezi care indică faptul că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza de prostaglandine pot determina reducerea fertilităţii la femei, prin influenţarea ovulaţiei. Acest efect este reversibil la întreruperea tratamentului.

În general, ibuprofenul nu are nici o influenţă sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Totuşi, întrucât pot apărea reacţii adverse care implică sistemul nervos central, cum sunt oboseală şi ameţeli, în urma utilizării PADUDEN Rapid 200 mg comprimate filmate în doze mari, în cazuri izolate poate fi afectată capacitatea de reacţie şi capacitatea de a participa activ la traficul rutier şi de a folosi utilaje. Acest efect este amplificat de asocierea cu alcoolul etilic.

Lista cu următoarele reacţii adverse cuprinde toate reacţiile adverse observate în cursul tratamentului cu ibuprofen, incluzându-le pe cele raportate în cursul tratamentului cu doze mari şi de lungă durată la pacienţii cu afecţiuni reumatismale. Frecvenţele raportate, în afara raportărilor foarte rare, se referă la tratamentul de scurtă durată cu doze zilnice de ibuprofen de până la 1200 mg pentru formele farmaceutice cu administrare orală şi de până la 1800 mg pentru supozitoare.

În ceea ce priveşte următoarele reacţii adverse, trebuie menţionat faptul că acestea sunt în principal dependente de doză şi prezintă variabilitate interindividuală.

Cele mai frecvent observate reacţii adverse sunt de natură gastrointestinală. În special la vârstnici, pot apărea ulcere peptice, perforaţii sau hemoragii gastrointestinale, uneori cu rezultat letal (vezi pct. 4.4). În urma administrării au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbări ale colitei şi ale bolii Crohn (vezi pct. 4.4). Gastrita s-a observat mai puţin frecvent. În mod special, riscul de hemoragie gastrointestinală este dependent de intervalul de administrare al dozelor şi de durata tratamentului.

Edemul, hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă au fost raportate în asociere cu tratamentul cu AINS.

Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi) poate fi asociată cu o uşoară creştere a riscului de apariţie a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Foarte frecvente (≥1/10) Frecvente (≥1/100 şi <1/10)

Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) Rare (≥1/10000 şi <1/1000)

Foarte rare (< 1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478 – RO Tel:+4 0757 117 259

Fax:+4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

La copii, ingerarea unei doze mai mari de 400 mg/kg poate cauza simptome. La adulţi, dependenţa efectului de doză este mai puţin evidentă. Timpul de înjumătăţire plasmatică în caz de supradozaj este de 1,5-3 ore.

Majoritatea pacienţilor care au ingerat cantităţi clinic importante de AINS vor dezvolta cel mult greaţă, vărsături, durere epigastrică sau, mai rar, diaree. Pot să apară şi acufene, cefalee, ameţeli şi hemoragie gastrointestinală. În cazurile mai severe de intoxicație, se constată toxicitate asupra sistemului nervos

central, manifestată prin somnolenţă, ocazional excitaţie şi dezorientare sau comă. Ocazional, pacienţii manifestă convulsii. De asemenea, în cazul copiilor pot apărea contracții mioclonice. În cazul intoxicației grave poate apărea acidoza metabolică, iar timpul de protrombină/INR-ul se poate prelungi, probabil din cauza interferenţei cu acţiunea factorilor circulanţi ai coagulării. Pot să apară insuficienţă renală acută, afectare hepatică, leşin, hipotensiune arterială, nistagmus, hipotermie, deprimare respiratorie şi cianoză. La cei cunoscuți cu astm bronșic este posibilă exacerbarea astmului.

Nu există antidot specific. Abordarea terapeutică trebuie să fie simptomatică şi de susţinere şi să includă menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii şi monitorizarea semnelor cardiace şi a celor vitale până la stabilizarea lor. Se poate lua în considerare administrarea orală de cărbune activ în cazul în care pacientul se prezintă în decurs de 1 oră de la ingerarea unei cantităţi potenţial toxice. Dacă sunt frecvente şi prelungite, convulsiile trebuie tratate cu diazepam sau lorazepam administrate intravenos. Pentru astm bronşic, se administrează bronhodilatatoare.

Grupa farmacoterapeutică: Produse antiinflamatoare şi antireumatice, nesteroide, derivaţi de acid propionic, codul ATC: M01AE01

Ibuprofen lizinat este sarea lizinată a ibuprofenului. Mecanism de acţiune

Ibuprofenul este un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS) care, în modelele convenţionale

de inflamaţie evaluate la animale, s-a dovedit eficace prin inhibarea sintezei de prostaglandine. La om, ibuprofenul reduce durerea indusă de inflamaţie, edemul şi febra. De asemenea, ibuprofenul inhibă reversibil agregarea plachetară indusă de ADP şi colagen. După administrarea orală, ibuprofen lizinat se disociază în ibuprofen acid şi lizină. Lizina nu are activitate farmacologică cunoscută. Proprietăţile farmacologice ale ibuprofenului lizinat sunt, prin urmare, aceleaşi cu cele ale ibuprofenului acid.

Datele experimentale sugerează că în cazul administrării concomitente, ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Unele studii farmacodinamice arată că administrarea unei doze unice de ibuprofen 400 mg cu 8 ore înainte sau cu 30 minute după administrarea unei doze de acid acetilsalicilic (81 mg) sub forma farmaceutică cu eliberare imediată, a determinat un efect scăzut al acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan sau agregării plachetare. Deşi există incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 4.5).

Majoritatea datelor farmacocinetice obţinute în urma administrării ibuprofenului acid sunt aplicabile şi în cazul ibuprofenului lizinat.

După administrarea orală, ibuprofenul este absorbit parţial în stomac şi apoi absorbit complet la nivelul intestinului subţire. Concentraţiile plasmatice maxime apar la 1-2 ore după administrarea de ibuprofen acid pe cale orală, în forma solidă cu eliberare imediată. Totuşi, ibuprofenul este absorbit mai rapid din tractul gastrointestinal în urma administrării medicamentelor care conțin ibuprofen lizinat, caz în care concentraţiile plasmatice maxime apar la aproximativ 35 de minute după administrarea în condiţii de repaus alimentar (cu referire la studiul BE UBI-1760-12 in 2012).

Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 99%.

Ibuprofenul este metabolizat în ficat (hidroxilare, carboxilare).

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la persoanele sănătoase şi la cele cu afecţiuni hepatice şi renale este de 1,8 – 3,5 ore. Metaboliţii inactivi farmacologic sunt eliminaţi complet, în principal pe cale renală (90%), dar şi prin bilă.

În studiile efectuate la animale, toxicitatea subcronică şi cronică a ibuprofenului a demonstrat în principal leziuni şi ulceraţii la nivelul tractului gastrointestinal. Studiile efectuate in vitro şi in vivo nu au arătat existenţa unor indicii cu relevanţă clinică ale potenţialului mutagen al ibuprofenului. În studiile efectuate la şobolani şi şoareci nu au fost găsite dovezi ale unor efecte carcinogene ale ibuprofenului. Ibuprofenul a determinat inhibarea ovulaţiei la iepuri, precum şi tulburări de implantare la diverse specii de animale (iepuri, şobolani, şoareci). Studiile experimentale au indicat faptul că ibuprofenul traversează placenta. După administrarea unor doze toxice pentru mamă, puii de şobolani au prezentat o incidenţă crescută a malformaţiilor (defecte septale ventriculare).