Doza uzuală pentru sugari şi copii sub 3 ani este de:

• Pentru 6-12 luni: câte ½ supozitor PARACETAMOL SINTOFARM, supozitoare de 3-4 ori în 24 ore

• copii 1-3 ani: câte 1 supozitor PARACETAMOL SINTOFARM, supozitoare de 3-4 ori pe zi

Doza maximă recomandată nu trebuie să depăşească 80 mg/kg corp/zi la copii cu greutatea până la 37 kg..În caz de insuficienţă renală cu clearance-ul creatininei mai mic de 10 ml/min, intervalul între două doze trebuie sa fie de cel puţin 8 ore.Dacă sub tratament cu paracetamol durerea nu se reduce în 5 zile, febra nu se remite sau reapare în 3 zile, se impune reevaluarea diagnosticului şi a tratamentului.

Mod de administrare:

Intrarectal

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Hipersensibilitate la fenacetină şi aspirină.

Insuficienţă hepatică sau renală gravă, hepatită virală ( risc de hepatotoxicitate crescută), alcoolism. Deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază.

Antecedente recente de rectită, anită sau rectoragie.

Trebuie utilizate formele farmaceutice şi dozele recomandate fiecărei vârste.

Utilizarea îndelungată a unor doze mari se va face sub strictă supraveghere medicală , având în vedere riscul unor tulburări ale funcţiei renale şi hepatice. Se impune consultarea unui medic dacă durerea persistă peste 5 zile, iar febra nu cedează în 3 zile de la administrarea paracetamolului.

Pentru a se evita supradozajul trebuie să se verifice absenţa paracetamolului în alte medicamente administrate concomitent. Folosirea pe tremen lung a supozitoarelor sau a dozelor mari cu ritm de administrare rapid ( mai mult de 4 prize pe zi ) poate fi cauza iritaţiei locale anorectale.

Se impun precauţii în caz de alcoolism şi afecţiuni hepatice, incluzând hepatita virală (creşterea hepatotoxicităţii) şi în caz de insuficienţă renală gravă (numai în tratamentul de lungă durată, în tratamentul ocazional fiind acceptabil).

Este necesară monitorizarea funcţiilor hepatice în cazul tratamentului de lungă durată şi la pacienţii cu leziuni hepatice preexistente.

În caz de diaree, se recomandă utilizarea altor forme farmaceutice.

La copii trataţi cu doze maximale (60 mg/kg corp/zi) asocierea cu unui alt antipiretic nu este justificată decât în cazul ineficienţei paracetamolului.

• tratamentul cronic cu barbiturice sau primidonă, reduce efectul paracetamolului

• anticolinergicele şi colestiramina întârzie absorbţia paracetamolului

• metoclopramidul şi domperidona cresc absorbţia paracetamolului

• Dozele mari de paracetamol cresc efectul anticoagulantelor cumarinice probabil prin reducerea sintezei hepatice de profactori ai coagulării; în cazul administrării dozelor mari de paracetamol şi pe perioade lungi de timp este necesară monitorizarea timpului de protrombină.

• Asocierea paracetamolului cu salicilaţi sau antiinflamatoare nesteroidiene, pe termen lung şi la doze mari creşte riscul de nefropatie, necroză papilară renală, cancer de rinichi sau vezică urinară. Asocierea paracetamolului cu salicilaţi trebuie administrată pe termen scurt

• diflunisalul creşte cu 50% concentraţia plasmatică a paracetamolului şi creşte astfel riscul hepatotoxicităţii acestuia.

Nu este cazul.

Ca toate medicamentele, PARACETAMOL SINTOFARM supozitoare poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Rar, pot să apară reacţii alergice (erupţii cutanate, parestezii sau prurit), trombocitopenie (în general asimptomatică, sîngerări sau hematoame, scaune negre şi moi, sânge în urină şi materiile fecale, pete roşii pe tegumente), agranulocitoză (faringită şi febră, neasteptat), dermatită, hepatită (icter conjunctival sau tegumentar), colică renala (algie lombară puternică apărută brusc), insuficienţă renală (oligoanurie), piurie sterilă.

La doze mari şi tratament prelungit, paracetamolul poate determina afectarea funcţiei renale până la insuficienţă renală cronică (nefropatie caracteristică analgezicelor), în special la persoanele cu afectare preexistentă a rinichiului.

Pot să apară iritaţii rectale şi anale.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Intoxicaţia cu paracetamol sub formă de supozitoare este rar întânită. Ea poate apare accidental sau prin supradozaj treapeutic, mai ales la copii mici, mai ales când se administrează concomitent şi per oral.

Pot apărea următoarele simptome: vomă, anorexie, paloare, dureri abdominale, în general în primele 24 ore de la administrare. Doze mari de 150 mg/kg corp/doză la copii, provoacă o citoliză hepatică marcată care poate evolua până la necroză hepatocelulară ireversibilă. Aceasta se manifestă clinic ca insuficienţă hepatocelulară, acidoză metabolică şi encefalopatie toxică până la comă şi deces. Se observă o creştere marcată a transaminazelor, a LDH-ului şi bilirubinei, concomitent cu scăderea timpului de protrombină, la aproximativ 12-48 ore de la administrare.

Conduita de urgenţă în această situaţie este:

• transport imediat la spital;

• prelevarea unei probe de sînge pentru dozarea paracetamolului iniţial;

• administrarea precoce a antidotului: N-acetilcisteina intravenos sau per oral;

• trebuie monitorizate funcţia hepatică, timpul de protrombină, bilirubina, funcţia renală şi starea cardiacă

• tratamentul de susţinere trebuie să menţină echilibrul hidro-electrolitic, glicemia şi, la nevoie, se administrează fitomenadionă, plasmă, factori ai coagulării

• tratament simptomatic

Grupa farmacoterapeutică: alte analgezice şi antipiretice, anilide( inclusiv combinaţii); codul ATC: N02BE01. Mecanism de acţiune

Analgezic şi antipiretic din grupa p-aminofenolului.

Mecanismul de acţiune nu este cunoscut. Se pare că acţiunea analgezică se datorează inhibării sintezei de prostaglandine la nivelul sistemului nervos central, fiind influenţate durerile de intensitate medie( durerile intense sau determinate de stări spastice ale musculaturii netede nu sunt influenţate). La nivelul periferic este

posibilă inhibarea alături de prostaglandine şi a sintezei şi acţiunii altor compuşi ce acţionează pe receptorii durerii, inhibându-se astfel transmiterea senzaţiei dureroase.

Efectul antipiretic poate fi explicat prin inhibarea prostaglandinelor la nivelul centrului termoreglator din hipotalamus, realizându-se astfel o vasodilataţie periferică care permite o pierdere accentuată de căldură la nivel cutanat.

Efectul analgezic şi antipiretic este maxim la 1-3 ore si durează 3-4 ore de la administrare.

Paracetamolul nu are acţiune acţiune antiinflamatorie şi nici antiagregantă plachetar. Lipsa efectului antiinflamator pentru concentraţiile realizate la dozele terapeutice este corelat cu acţiunea slabă de inhibare a ciclohidrogenazei, atribuită cantităţii mari de peroxizi din ţesutul inflamat. În doze terapeutice nu influenţează respiraţia şi nici starea funcţională a inimii. Potenţialul methemoglobinemizant al Paracetamolului ( datorat probabil paraaminofenolului format prin dezacetilare) este de aproximativ 3-5 ori mai mic decât la fenacetină, dacă se admnistrează , în doze terapeutice, un timp nu prea îndelungat.

Absorbţie completă, prelungită pe cale rectală, mai lentă comparativ cu calea orală. Concentraţia maximală plasmatică este atinsă în 2-3 ore după administrare.

Se distribuie rapid în mediile lichide, concentraţiile în sînge, salivă şi plasmă fiind comparabile. Are o slabă legare de proteinele plasmatice.

Metabolizarea se face aproape în totalitate la nivel hepatic prin sulfo şi glocuronoconjugare. O cale minoră de metabolizare este cea a citrocromului P450 cu formarea unui produs intermediar toxic, analogul chinonic al paracetamolului. În condiţii normale de administrare, acesta este rapid detoxifiat de către glutation şi eliminat în urină. În cazul intoxicaţiei masive cu paracetamol, cantitatea acestui metabolit toxic este crescută.

Paracetamolul se elimină predominant pe cale renală cca. 25% din doza administrată sub formă de metaboliţi ( 60-80% glucuronoconjugaţi şi 20-30% sulfoconjugaţi) şi restul de cca. 5% sub formă neschimbată. Timpul de înjumătăţire este de 4-5 ore. În caz de insuficienţă renală ( clearance creatină sub 10 ml-min.) eliminarea paracetamolului şi a metaboliţilor săi este întârziată. După date recente, se pare că metabolitul paracetamolului nu este modificat în cazul insuficienţei hepatice.

Nu există alte date preclinice relevante faţă de cele descrise în secţiunile de mai sus. Evaluarea riscului asupra mediului (ERM) nu a evidenţiat efecte nocive.