Se administrează timp de o săptămână câte 2 comprimate Magnerot® (1g orotat de magneziu dihidrat) de 3 ori pe zi, pentru refacerea depozitelor de magneziu, apoi 2-3 comprimate Magnerot® (1-1,5g orotat de magneziu dihidrat) pe zi. Comprimatele trebuie administrate cu puţină apă. Durata tratamentului trebuie să fie de cel puţin 6 săptămâni. Magnerot® poate fi administrat şi timp mai îndelungat.

Magnerot® nu trebuie utilizat dacă există hipersensibilitate cunoscută la substanţa activă şi la oricare dintre excipienţii produsului. De asemenea, Magnerot® nu trebuie utilizat dacă funcţia renală este afectată sau în prezenţa diatezei litiazice renale (calculi urinari alcătuiţi din fosfat de calciu, magneziu, amoniu).

Nu sunt necesare.

Dacă este utilizat concomitent cu produse ce conţin fer, trebuie luat în considerare faptul că magneziul poate afecta absorbţia de fer. În acest caz se indică respectarea unui interval de 2-3 ore între administrarea de produse ce conţin magneziu sau fer. Acelaşi lucrul este valabil pentru administrarea concomitentă a tetraciclinelor şi a florurii de sodiu.

Utilizarea Magnerot® în perioada de sarcină sau alăptare nu este contraindicată. Dimpotrivă, administrarea de produse ce conţin magneziu este indicată în aceaste perioade.

Nu se cunosc.

Administrarea unor doze mari poate cauza apariţia scaunelor moi sau a diareei, ce dispar după reducerea dozei zilnice administrate.

Dacă funcţia renală este indemnă, intoxicaţiile cu magneziu apar foarte rar, iar în cazul administrării Magnerot® sunt puţin probabile.

În cazul producerii intoxicaţiei cu magneziu s-au observat simptome centrale (greaţă, vărsături, letargie, bloc vezical, constipaţie, paralizie respiratorie) şi cardiace (afectarea conducerii atrio-ventriculare şi propagării excitaţiei ventriculare) precum şi efecte asemănătoare curarizantelor asupra conducerii neuromusculare.

Intoxicaţia cu magneziu trebuie tratată prin administrare intravenoasă de calciu (100-200 mg Ca2+ timp de 5-10 minute). Hemodializa, dializa peritoneală şi ventilaţia mecanică pot fi, de asemenea, necesare.

Grupa farmacoterapeutică: alte substanţe minerale, magnesium şi combinaţii, magnesii orotas Cod ATC: A12C C09

Cation intracelular important, magneziul este implicat în peste 300 reacţii enzimatice, în reglarea permeabilităţii celulare şi a excitabilităţii neuromusculare. Deficitul de magneziu este întotdeauna remarcat după o perioadă îndelungată prin simptome clinice, cum ar fi tulburări neuromusculare (hiperexcitabilitate motorie şi senzitivă, crampe musculare, parestezii), modificări psihice (stări depresive, confuzie şi halucinaţii) şi tulburări cardiovasculare (extrasistole ventriculare şi tahicardie, creşterea sensibilităţii la digitalice, angiospasm). Tendinţa de declanşare prematură a travaliului şi gestoză este exacerbată de carenţa de magneziu.

Pe lângă tratamentul simptomelor deficitului de magneziu prin restabilirea condiţiilor fiziologice, următoarele efecte clinice trebuie luate în considerare la administrarea de magneziu: magneziul are efecte asemănătoare curarizantelor asupra terminaţiilor nervoase colinergice, cu scăderea eliberării de acetilcolină; calciu şi magneziul au un efect parţial sinergic în organism, deşi magneziul poate să acţioneze ca ,,antagonist fiziologic al calciului” datorită inhibiţiei competitive a calciului la nivelul situsurilor de legare.

Sunt absorbite aproximativ 35-40% din doza de magneziu administrată, pe lângă aportul zilnic furnizat de dietă. Carenţa de magneziu stimulează absorbţia de magneziu.

În literatura de specialitate există indicaţii conform cărora absorbţia magneziului este îmbunătăţită ca rezultat al administrării concomitente cu acizi organici (acid aspartic, acid orotic), care sunt componente ale Magnerot®.

Excreţia renală de magneziu este rapid adaptată în funcţie de rezervele de magneziu disponibile; în cazul carenţei de magneziu, excreţia este redusă, în timp ce posibilitatea producerii supradozajului este foarte scăzută.

Deoarece distribuţia magneziului în organism depinde de rapiditatea refacerii rezervelor, metodele clasice pentru a calcula biodisponibilitatea în funcţie de curbele concentraţiilor plasmatice ale magneziului nu trebuie utilizate.