ParaSinus Penta se administrează numai pe cale orală.

Doza uzuală este de 1-2 comprimate (500 mg paracetamol/25 mg cafeină/5 mg clorhidrat de fenilefrină/20 mg terpinhidrat/38 mg acid ascorbic până la 1000 mg paracetamol/50 mg cafeină/10 mg clorhidrat de fenilefrină/40 mg terpinhidrat/76 mg acid ascorbic) administrate la fiecare 4-6 ore, în funcţie de necesităţi, fără a se depăşi 8 comprimate (4000 mg paracetamol/200 mg cafeină/40 mg clorhidrat de fenilefrină/160 mg terpinhidrat/304 mg acid ascorbic) în 24 de ore.

Intervalul minim între administrări trebuie să fie de 4 ore.

Nu se continuă tratamentul mai mult de 7 zile, fără sfatul medicului.

ParaSinus Penta nu se administrează copiilor cu vârsta sub 12 ani.

Dacă simptomele nu se ameliorează sau se agravează după 3 zile de tratament, situaţia clinică trebuie reevaluată.

A nu se depăşi doza recomandată.

Medicamentele care conţin cafeină nu trebuie administrate fără prescripţie medicală la copiii cu vârsta sub 12 ani.

Pacienţii cu insuficienţă renală necesită sfatul medicului înainte de a lua acest medicament. Restricţiile legate de folosirea produselor care conţin paracetamol/acid ascorbic/ cafeină/ terpin hidrat/fenilefrină la pacienţii cu insuficienţă renală se datorează în primul rând conţinutului în paracetamol al produsului.

Pacienţii cu insuficienţă hepatică necesită sfatul medicului înainte de a lua acest medicament. Restricţiile legate de folosirea produselor care conţin paracetamol/ acid ascorbic/ cafeină/ terpin hidrat/fenilefrină la pacienţii cu insuficienţă hepatică se datorează în primul rând conţinutului în paracetamol al produsului.

Hipersensibilitate la paracetamol, cafeină, clorhidrat de fenilefrină, terpinhidrat, acid ascorbic sau la oricare dintre excipienţii medicamentului enumerați la pct. 6.1.

Insuficienţa renală sau hepatică severă Deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază Hipertensiune arterială

Hipertiroidism Diabet zaharat

Administrarea concomitentă cu antidepresive triciclice, cu inhibitori de monoaminoxidază – IMAO (inclusiv în următoarele 2 săptămâni de la încetarea tratamentului cu aceştia), cu beta blocante Glaucom cu unghi închis

Feocromocitom

Administrarea concomitentă cu alte decongestionante simpatomimetice Copii cu vârsta sub 12 ani

Conține paracetamol. A nu se folosi cu alte produse care conțin paracetamol, decongestionante sau medicamente pentru răceală şi gripă. Utilizarea concomitentă cu alte produse care conțin paracetamol poate duce la supradozaj. Supradozajul paracetamolului poate provoca insuficiență hepatică, care poate conduce la transplant de ficat sau deces.

Cazuri de disfuncție/insuficienţă hepatică au fost raportate la pacienții cu niveluri scăzute de glutation, cum ar fi cei care sunt grav subnutriţi, anorexici, cei cu un indice de masă corporală scăzut sau care sunt consumatori cronici de alcool.

Trebuie evitată utilizarea concomitentă a altor medicamente pentru răceală şi gripă, a altor medicamente care conţin paracetamol, a altor simpatomimetice (cum ar fi decongestionante, inhibitori ai apetitului şi psihostimulante asemănătoare cu amfetaminele), betablocante sau altor antihipertensive.

Pacienţii care suferă de următoarele afecţiuni trebuie să consulte medicul înainte de folosi acest medicament:

• mărirea volumului prostatei

• afecţiuni cardiovasculare

• afecţiuni vasculare ocluzive (de exemplu sindromul Raynaud)

• insuficienţă renală sau hepatică. Antecedentele de boală hepatică cresc riscul afectării hepatice datorate paracetamolului.

În cazurile cu deficit de glutation, cum ar fi sepsisul, utilizarea paracetamolului ar putea duce la creşterea riscului de acidoză metabolică.

Riscul de supradozaj este mai mare la pacienţii cu boală hepatică alcoolică non cirotică.

Trebuie evitat consumul excesiv de cafea, ceai sau băuturi energizante care conţin cafeină, în timpul tratamentului cu acest medicament.

Acest medicament conţine colorantul Eurocol galben amurg (E 110) care poate provoca reacţii alergice.

Dacă simptomele persistă, pacienții trebuie să ceară sfatul medicului. A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor.

În cazul utilizării concomitente cu medicamente cu efect inductor asupra enzimelor hepatice, de exemplu anumite hipnotice, antiepileptice (printre altele glutetimidă, fenobarbital, fenitoină, carbamazepină), rifampicină, dozele terapeutice de paracetamol, pot determina tulburări hepatice. Acelaşi lucru este valabil şi pentru abuzul de alcool etilic.

Paracetamol creşte timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a cloramfenicolului.

În cazul administrării cronice concomitente de warfarină sau de derivaţi de cumarină cu paracetamol în doze mari (peste 2 g pe zi), a fost raportată o creştere a efectului anticoagulant, cu manifestări hemoragice. Prin urmare, este de preferat să se monitorizeze mai frecvent timpul de protrombină în cazul tratamentului concomitent.

În cazul utilizării concomitente de medicamente care conduc la încetinirea evacuării gastrice, de exemplu propantelină, absorbţia poate fi încetinită şi debutul efectului paracetamolului poate fi întârziat.

În cazul administrării concomitente de paracetamol cu lamotrigină, s-a raportat reducerea eficacităţii lamotriginei, datorită creşterii clearance-ului său hepatic.

Contraceptivele orale pot creşte clearance-ul paracetamolului.

Viteza de absorbţie a paracetamolului poate fi crescută de metoclopramidă sau domperidonă şi poate fi redusă de colestiramină.

În cazul utilizării concomitente de paracetamol şi zidovudină a fost raportată o accentuare a tendinţei de apariţie a neutropeniei şi hepatotoxicităţii. Prin urmare, acest medicament trebuie utilizat concomitent cu zidovudina numai după o evaluare atentă a raportului risc/beneficiu.

Administrarea concomitentă pe termen lung de paracetamol şi AINS (în principal acid acetilsalicilic) în doze mari creşte riscul de nefropatie analgezică şi de alte reacţii adverse renale.

Asocierea paracetamol-salicilaţi trebuie administrată pe termen scurt; diflunisalul creşte cu 50% concentraţia plasmatică a paracetamolului şi măreşte astfel riscul hepatotoxicităţii acestuia.

Pot să apară valori fals scăzute ale glicemiei determinate prin metoda oxidaze/peroxidaze sau o creştere falsă a valorilor serice ale acidului uric determinat prin testul fosfotungstic.

Creşterile timpului de protrombină şi ale valorilor serice ale bilirubinei, lactatdehidrogenazei şi transaminazelor serice evidenţiază afectarea toxică hepatică.

Cafeina este un antagonist al multor sedative, cum sunt barbituricele sau antihistaminicele. Cafeina agravează tahicardia determinată de către simpatomimetice, tiroxină etc. Pentru medicamentele cu o gamă largă de acţiuni (de exemplu benzodiazepinele), interacţiunile se pot manifesta sub diferite forme şi nu pot fi prevăzute. Contraceptivele orale, cimetidina şi disulfiramul întârzie metabolizarea cafeinei, iar barbituricele şi fumatul o accelerează. Cafeina diminuează potenţialul de producere a dependenţei al unor substanţe precum efedrina. Administrarea concomitentă a unor inhibitori ai girazei poate prelungi perioada de eliminare a cafeinei şi a metabolitului său paraxantina.

Enoxacina determină creşteri importante ale concentraţiilor plasmatice ale cafeinei în organism, datorită diminuării metabolismului hepatic al cafeinei, putând duce la agitaţii şi halucinaţii.

De asemenea, ciprofloxacina şi norfloxacina determină creşteri importante ale concentraţiilor plasmatice ale cafeinei în organism datorită diminuării metabolismului hepatic al cafeinei.

Cafeina potenţează efectul antimigrenos al ergotaminei favorizându-i absorbţia intestinală.

Acidul ascorbic creşte absorbţia aluminiului din tractul gastro-intestinal.

Acidul ascorbic administrat concomitent cu deferoxamina creşte toxicitatea tisulară a fierului. De aceea, nu se recomandă administrarea concomitentă a acidului ascorbic cu deferoxamina la pacienţii cu tulburări cardiace.

Între aminele simpatomimetice ca fenilefrina şi inhibitorii de monoaminooxidază apar interacţiuni care determină crize hipertensive. Fenilefrina poate scădea eficacitatea medicamentelor beta blocante (vezi pct. 4.3) şi a altor medicamente antihipertensive (inclusiv debrisochina, guanetidina, rezerpina, metildopa). Administrarea concomitentă cu antidepresive triciclice (de exemplu amitriptilina) poate scădea eficacitatea fenilefrinei şi poate creşte riscul efectelor secundare cardiovasculare.

Digoxina şi cardioglicozidele pot creşte riscul bătăilor neregulate ale inimii sau al infarctului, la asocierea cu fenilefrina.

Este necesar consult medical înainte de administrarea combinaţiei paracetamol/ cafeină/ fenilefrină/ terpin hidrat/ acid ascorbic cu următoarele medicamente:

Sarcina

Acest medicament nu este recomandat în timpul sarcinii.

Paracetamol

Studiile epidemiologice în timpul sarcinii la om nu au evidenţiat nicio reacţie adversă determinată de utilizarea paracetamolului în dozele recomandate, dar pacientele trebuie să respecte recomandările medicului lor în ceea ce priveşte utilizarea sa. Paracetamolul este excretat în lapte, dar nu într-o cantitate semnificativă din punct de vedere clinic. Cu toate acestea, se recomandă prudenţă în administrarea paracetamolului în perioada de alăptare.

Acid ascorbic

Pentru acidul ascorbic a fost stabilită o limită maximă admisă de 2000 mg/zi, în timpul sarcinii, această limită fiind considerată lipsită de riscul de a provoca reacţii adverse.

Fenilefrina

Fenilefrina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii deoarece în doze mari poate provoca hipoxie fetală.

Cafeina

Acest medicament nu este recomandat în timpul sarcinii din cauza posibilităţii de a creşte riscul de avort spontan, asociat cu consumul de cafeină.

Prin urmare, ParaSinus Penta nu trebuie utilizat în timpul sarcinii din cauza posibilităţii de a creşte riscul de avort spontan, asociat cu consumul de cafeină.

Alăptare

Paracetamol

Studiile pe subiecţi umani, cu paracetamol la dozele recomandate, nu au relevat nici un risc asupra fenomenului lactaţiei sau alăptării sugarilor.

Acid ascorbic

Pentru acidul ascorbic a fost stabilită o limită maximă admisă de 2000 mg/zi, în timpul alăptării, această limită fiind considerată lipsită de riscul de a provoca reacţii adverse.

Cafeina

Cafeina din laptele matern poate avea un efect de stimulare la copiii alăptaţi la sân dar nu s-a observat o toxicitate semnificativă.

Fenilefrina

Fenilefrina poate fi excretată în laptele matern.

ParaSinus Penta comprimate nu trebuie utilizat în timpul alăptării fără sfatul medicului.

Pacienţii trebuie avertizaţi să nu conducă vehicule şi să nu folosească utilaje dacă sunt afectaţi de ameţeală în timpul tratamentului cu acest medicament.

Reacţiile adverse sunt prezentate conform frecvenţei de apariţie. Frecvenţa este definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100), rare (≥ 1/10000 şi <1/1000), foarte rare (< /10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Frecvenţa reacţiilor adverse asociate cu paracetamolul a fost estimată din raportările spontane după punerea pe piaţă şi este prezentată în tabelul de mai jos.

Frecvenţa reacţiilor adverse asociate cu clorhidratul de fenilefrină este prezentată în tabelul de mai jos.

Din informaţiile obţinute după punerea pe piaţă, raportat la cafeină, s-au observat următoarele reacţii adverse, cu frecvenţă necunoscută.

La administrarea concomitentă de paracetamol /cafeină, în dozele recomandate, cu băuturi care conţin cafeină, supradozajul de cafeină rezultat poate creşte riscul de reacţii adverse datorate cafeinei (insomnie, agitaţie, anxietate, iritabilitate, cefalee, tulburări gastro-intestinale şi palpitaţii).

Pacientul trebuie avertizat să întrerupă administrarea medicamentului la primele semne de reacţii de hipersensibilitate, cutanate sau reacţii adverse hepatice şi să se prezinte imediat la medic.

Reacţiile adverse listate mai jos au fost identificate după punerea pe piaţă a medicamentului, frecvenţa lor fiind necunoscută dar comparabilă cu cea a reacţiilor cu frecvenţă rară.

Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe

Reacţii adverse Frecvenţă

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Simptomatologie

Supradozajul paracetamolului poate determina insuficienţă hepatică, care poate necesita, în unele cazuri, transplant de ficat sau poate conduce la deces.

Manifestările intoxicaţiei după utilizarea de doze excesiv de mari de paracetamol apar cu o latenţă de 24-48 de ore. Poate apărea o tulburare a funcţiei hepatice ca urmare a necrozei hepatice până la comă hepatică cu posibil deces. Independent de aceste tulburări, a fost descrisă, de asemenea, afectarea rinichilor datorită necrozei tubulare.

În stadiul 1 (ziua 1) de intoxicaţie cu paracetamol au fost raportate semne precum greaţă, vărsături, hipersudoraţie, somnolenţă şi o senzaţie generală de rău; în stadiul 2 (ziua 2) starea subiectivă se ameliorează, cu toate acestea s-au raportat uşoară durere abdominală, hepatomegalie, creşterea valorilor serice ale transaminazelor şi bilirubinemie, scurtarea timpului de tromboplastină (scăderea timpului Quick), scăderea eliminării de urină; în stadiul 3 (începând din ziua 3) au fost înregistrate valori serice mari ale transaminazelor, icter, tulburări de coagulare, hipoglicemie şi evoluţie spre comă hepatică.

Tratament

În cazul unui supradozaj sunt necesare măsuri medicale imediate chiar dacă nu sunt prezente manifestări clinice ale supradozajului.

Tratamentul supradozajului se instituie urgent, chiar dacă manifestările sunt minore:

– în primele şase ore se recomandă adoptarea de măsuri generale, de exemplu administrarea de cărbune activat, lavaj gastric;

• se recomandă determinarea repetată a concentraţiei plasmatice de paracetamol şi analize hepatice repetate;
• dializa poate duce la scăderea concentraţiilor plasmatice de paracetamol;
• administrarea de N-acetilcisteină sau metionină poate fi necesară;
• administrarea intravenoasă de donori de grupări SH, de exemplu mercaptamină sau N-acetilcisteină, pe cât posibil în primele 8 ore după intoxicaţie, poate lega metaboliţii citotoxici.

Alte opţiuni pentru tratamentul intoxicaţiei cu paracetamol se bazează în funcţie de amploare, stadiu şi simptome clinice pe măsurile uzuale de terapie intensivă.

Simptomatologie

Simptomele se caracterizează prin stimularea SNC (insomnie, nelinişte, agitaţie, excitare, anxietate, tremor fin al extremităţilor, convulsii, tulburări de vedere şi auz), palpitaţii, tahicardie sau aritmii cardiace, disconfort şi durere la nivel epigastric şi pirozis, vărsături, diureză, vertij, cefalee.

Trebuie menţionat că în cazul simptomelor semnificative clinic ale supradozajului cu cafeină, cantitatea ingerată ar putea fi corelată cu afectarea toxică hepatică severă dată de paracetamol.

Tratament:

• lavaj gastric şi administrare de cărbune activat;

• tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.

Nu există un antidot specific dar pot fi luate măsuri de susţinere a funcţiilor vitale. Clorhidrat de fenilefrină

Simptomatologie

Supradozajul fenilefrinei poate determina efecte asemănătoare cu cele listate la secţiunea reacţiilor adverse. În plus simptomele mai pot include iritabilitate, nelinişte, creşterea tensiunii arteriale şi posibilă bradicardie reflexă. În cazuri grave pot apărea confuzie, halucinaţii, convulsii şi aritmii.

Tratament

Se va institui tratament adecvat în funcţie de situaţia clinică. Hipertensiunea arterială severă trebuie tratată cu un antagonist α adrenergic, de exemplu un alfa blocant ca fentolamina administrată intravenos, iar bradicardia cu atropină.

Simptomatologie

Administrarea de doze zilnice foarte mari (>3 grame) de vitamina C poate determina diaree osmotică tranzitorie şi simptome gastro-intestinale cum ar fi greaţa şi disconfortul abdominal. Foarte rar (în cazul ingestiei, la doze extrem de mari) poate apărea anemie hemolitică, litiază urinară oxalică şi insuficienţă renală.

Efectele supradozajului se pot cumula cu toxicitatea hepatică gravă cauzată de supradozajul cu paracetamol.

Tratament

Nu există tratament specific. Se recomandă tratament simptomatic. Terpinhidrat

Simptomatologie

Supradozajul cu terpinhidrat poate provoca efecte gastro-intestinale cum ar fi greaţa, vărsăturile şi durerile abdominale.

Grupa farmacoterapeutică: alte analgezice şi antipiretice, anilide, paracetamol, combinaţii, exclusiv psiholeptice, codul ATC: N02BE51.

Paracetamolul este un medicament cu acţiune analgezică şi antipiretică. Mecanismul de acţiune nu este complet elucidat. S-a demonstrat faptul că paracetamolul duce la o inhibare mult mai marcată a sintezei centrale de prostaglandine faţă de cea periferică. Ca urmare, paracetamolul este recomandat mai ales pacienţilor cu antecedente de boală sau celor care iau concomitent altă medicaţie, caz în care inhibarea periferică a prostaglandinelor ar fi nedorită (de exemplu pacienţii cu antecedente de sângerare gastrointestinală sau vârstnici). Alt efect constă în scăderea efectelor pirogenilor endogeni asupra centrului termoreglării de la nivelul hipotalamusului, în sensul corelării cu efectul antipiretic.

Cafeina este un alcaloid cu structură metilxantinică. Are proprietăţi stimulante psihomotorii moderate, stimulante respiratorii, inotrop pozitive, produce vasoconstricţie în teritoriul cerebral, stimulează secreţia gastrică, are efect diuretic slab şi relaxează musculatura netedă bronşică. Mecanismul de acţiune al cafeinei nu este bine cunoscut. Se presupune că inhibă fosfodiesteraza şi antagonizează acţiunile adenozinei. Cafeina potenţează efectul analgezic al paracetamolului, mărindu-i eficacitatea. Date clinice au demonstrat că paracetamol/cafeină ameliorează într-o măsură mai mare durerea faţă de paracetamol comprimate obişnuite (p≤0,05).

Clorhidratul de fenilefrină este un decongestionant simpatomimetic care acţionează direct asupra receptorilor α adrenergici determinând vasoconstricţie. Este folosit ca decongestionant nazal pentru ameliorarea simptomelor de congestie nazală asociate simptomelor de răceală şi gripă.

Terpinhidratul are efect expectorant, crescând secreţia bronşică.

Acidul ascorbic este o vitamină hidrosolubilă esenţială, despre care se ştie că are un consum crescut în organism în stadiile iniţiale ale infecţiilor virale acute.

Absorbţie

Absorbţia paracetamolului pe cale orală este rapidă şi completă. Concentraţia plasmatică maximă este realizată în 30-60 de minute după ingestie.

Distribuţie

Paracetamolul se distribuie rapid în toate ţesuturile. Concentraţiile în sânge, salivă şi plasmă sunt comparabile. Legarea de proteinele plasmatice este slabă.

Metabolizare

Paracetamolul este metabolizat, în principal, în ficat. Cele două căi principale de metabolizare sunt glucuronoconjugarea şi sulfoconjugarea. Ultima cale de metabolizare este rapid saturabilă la administrarea de doze mai mari decât cele terapeutice. O cale metabolică minoră, catalizată de citocromul P450, conduce la formarea unui produs intermediar (N-acetil benzochinonimina) care, la dozele uzuale, este rapid detoxifiat de către glutationul redus şi eliminat în urină după conjugarea cu cisteină şi acid mercaptopurinic. Totuşi, în supradozajul sever, formarea acestui metabolit toxic este crescută.

Eliminare

Eliminarea este, în principal, urinară. 90% din doza ingerată este eliminată renal în decurs de 24 ore, în principal, sub formă de glucuronoconjugaţi (60-80%) şi sulfoconjugaţi (20-30%). Mai puţin de 5% din doză se excretă nemodificată.

Timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 2 ore.

Grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă renală: în caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 10 ml/min), eliminarea paracetamolului şi a metaboliţilor este întârziată.

Vârstnici: capacitatea de conjugare hepatică nu este modificată.

Absorbţie

Cafeina este rapid şi complet absorbită din intestin.

Distribuţie

Se distribuie în tot organismul şi realizează concentraţii mari în creier.

Metabolizare

Cafeina se metabolizează aproape complet în ficat, prin oxidare şi demetilare.

Eliminare

Timpul de înjumătăţire plasmatică la adult este de aproximativ 3,5 ore. Principalii produşi de metabolism – acidul 1-metiluric şi 1- metilxantina se elimină urinar. Excreţia de acid uric nu este crescută.

Absorbţie

Clorhidratul de fenilefrină este absorbit în mod neregulat din tractul gastro-intestinal.

Metabolizare

Clorhidratul de fenilefrină suferă un efect de metabolizare de prim pasaj, prin intermediul monoaminooxidazelor de la nivelul intestinului şi ficatului; fenilefrina administrată pe cale orală prezintă biodisponibilitate redusă.

Eliminare

Clorhidratul de fenilefrină se excretă în urină aproape complet sub formă de sulfoconjugaţi.

Nu există date farmacocinetice pentru terpinhidrat.

Absorbţie

Acidul ascorbic se absoarbe rapid din tractul gastro-intestinal.

Distribuţie

Acidul ascorbic se distribuie larg în ţesuturile organismului, 25% fiind legat de proteinele plasmatice.

Eliminare

Acidul ascorbic în exces faţă de nevoile organismului este eliminat în urină sub formă de metaboliţi.

Nu s-au efectuat studii preclinice cu ParaSinus Penta.

Studiile de teratogenitate efectuate la animale nu au relevat un efect teratogen al paracetamolului. Nu au fost semnalate efecte carcinogene şi genotoxice la doze echivalente cu cele utilizate terapeutic la om.

Studiile de toxicitate la animale au evidenţiat că dozele mari determină atrofie testiculară şi inhibarea spermatogenezei. Relevanţa unor asemenea efecte nu este cunoscută la om.

Pentru cafeină, clorhidrat de fenilefrină, terpinhidrat şi acid ascorbic nu sunt disponibile date.