Administrare orală

Spre deosebire de copiii mai mari, această grupă de vârstă trebuie monitorizată cu atenție atunci când se administrează Prospan sirop, pot sa apară diaree si stări de vomă. În acest caz trebuie consultat de urgență medicul.

Prospan sirop se administrează dimineaţa, la prânz şi seara. Siropul se administrează cu măsura dozatoare ataşată flaconului. Se recomandă a se agita energic flaconul înainte de utilizare.

Durata tratamentului este funcţie de felul şi gravitatea bolii; tratamentul trebuie efectuat cel puţin o săptămână, chiar şi în cazul inflamaţiilor uşoare ale tractului respirator.

Se recomandă ca tratamentul sa fie continuat 2-3 zile după dispariţia simptomelor. Se recomandă a nu se depăşi doza zilnică recomandată.

Hipersensibilitate la substanţa activă, la Hederae Folium sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.

(enumerați la punctul 6.1)

Prospan sirop conţine sorbitol ( E420)

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Prospan sirop conţine sorbitol ( E420)

Dacă este administrat conform instrucţiunilor de dozaj, aportul de sorbitol poate ajunge la 2,9 g pentru fiecare administrare.

2,5 ml de sirop conţin 0,963 g substituent de zahăr (sorbitol) = 0,08 unităţi de pâine

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Înainte de a utiliza Prospan sirop pentru copii cu vârsta sub 1 an, trebuie consultat medicul sau farmacistul. Spre deosebire de copiii mai mari, această grupă de vârstă trebuie monitorizată cu atenție atunci când se administrează Prospan sirop, pot să apară diaree si stări de vomă.

Nu au fost efectuate cercetări privind interacţiunea cu alte medicamente. Nu se cunosc până în prezent interacţiuni cu alte medicamente.

Nu există date privind efectul acestui medicament asupra fertilităţii, sarcinii şi alăptării. În absenţa unor date relevante, utilizarea în perioada sarcinii şi alăptării nu este recomandată..

Medicamentul nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reacţiile adverse care pot apărea în cursul tratamentului cu Prospan sirop sunt clasificate în următoarele grupe, în funcţie de frecvenţă:

• Foarte frecvente (≥1/10)

  - Frecvente (≥1/100 şi <1/10)

• Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)

  - Rare (≥1/10000 şi <1/1000)

  - Foarte rare (<1/10000),

• Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Frecvenţa reacţiilor adverse în funcţie de clasificarea pe sisteme, aparate şi organe:

Ingestia unor cantităţi semnificativ mai mari (mai mult de 3 ori doza zilnică recomandată) pot produce stări de greaţă, vomă şi diaree. În acest caz trebuie ca pacientul sa se adreseze medicului. Se recomandă tratament simptomatic.

Grupa farmacoterapeutică: Alte antitusive şi expectorante, cod ATC: R05FB01

Prospan conţine un extract uscat de frunze de iederă, al cărui efect terapeutic în cazul afecţiunilor inflamatorii ale tractului respirator superior se datorează proprietăţilor expectorante, antispastice şi antitusive (prin acţiune asupra β receptorilor la nivel bronşic) ale saponinelor pe care le conţine: hederasaponina C şi alfa-hederina. Prospan nu deprimă centrul respirator.

Într-un studiu clinic a fost remarcat efectul bronhiolitic al preparatului. Experimentele pe animale au demonstrat efect spasmolitic.

Un efect secretolitic se presupune a fi declanşat de iritaţia mucoasei gastrice de către stimularea reflectorială a glandelor mucoasei bronşice prin fibre parasimpatolitice senzoriale.

In vitro, procedurile imunohistochimice şi biofizice ar putea arăta o inhibare a

internalizării receptorilor β2 de către α-hederină - chiar şi în condiţii de stimulare extremă – pentru celulele epiteliale alveolare de tip II.

Hederacozida C, saponina predominantă cantitativ în extractul uscat de Hedera helix este alcătuită dintr- un schelet sterolic şi două părţi glucidice. Hederacozida C se transformă în organism prin pierderea unei părţi glucidice în α-hederină , care mai posedă doar un rest glucidic. α-hederina reprezintă practic substanţa activă.

După stimularea β2 –receptorilor, o cantitate mai mare de ATP (adenosin – 5 – trifosfat) se va transforma în AMPc (3’,5’ adenozinmonofosfat ciclic). Datorită acestuia se declanşează în celula respectivă anumite reacţii. În funcţie de celula implicată – fie că este vorba despre celule pulmonare epiteliale sau celulele musculaturii bronşice, se produc anumite efecte.

În cazul celulei pulmonare epiteliale se produce o cantitate mare de surfactant. Astfel scade vâscozitatea mucusului, ceea ce are ca rezultat secretoliza şi calmarea tusei.

Stimularea β2 –receptorilor are ca efect aupra celulelor musculaturii bronşice scăderea concentraţiei intracelulare de calciu, ceea ce duce la relaxarea musculaturii şi bronhodilataţie (spasmoliză). Ambele efecte acţionează pozitiv asupra simptomelor tusei.

Frunzele proaspete de Hedera Helix au efect iritant la nivelul tegumentelor şi mucoaselor, putând fi alergizante.