Solpadeine Extra este recomandat pentru ameliorarea pe termen scurt a durerii acute moderate care necesită un efect analgezic mai puternic decât cel dat de o singură substanţă analgezică. Pentru tratamentul: cefaleei, migrenei (cu și fără aură), durerilor dentare (inclusiv durere după extracție), dismenoreei, mialgiilor, nevralgiilor, dorsalgiilor, durerilor la nivelul oaselor și articulațiilor cauzate de artrită și reumatism, luxaţiilor și entorselor, în sciatică.

Medicamentul este indicat pentru utilizare la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste.

Numai pentru administrare orală Adulţi:

Se dizolvă unu până la două comprimate în cel puțin o jumătate de pahar cu apă (200 ml), la fiecare 4-6 ore, de până la patru ori pe zi, dacă este necesar.

Se dizolvă unu până la două comprimate în cel puțin o jumătate de pahar cu apă (200 ml), la fiecare 6 ore, de până la patru ori pe zi, dacă este necesar.

A nu se depăși 8 comprimate (echivalent la paracetamol 4 g, fosfat de codeină hemihidrat 102,4 mg şi cafeină 240 mg) în 24 de ore.

Se dizolvă un comprimat în cel puțin o jumătate de pahar cu apă (200 ml), la fiecare 6 ore, de până la patru ori pe zi, dacă este necesar.

A nu se depăși 4 comprimate (echivalent la paracetamol 2 g, fosfat de codeină hemihidrat 51,2 mg şi cafeină 120 mg) în 24 de ore.

Comprimatele se dizolvă în maxim 2 minute. Pacienţi vârstnici:

Pacienții vârstnici pot necesita o doză redusă.

Codeina nu trebuie utilizată la copiii cu vârsta sub 12 ani, din cauza riscului de toxicitate la opioide, ca urmare a metabolizării variabile şi imprevizibile a codeinei la morfină (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Atunci când se administrează paracetamol la pacienţii cu insuficienţă renală, se recomandă să se reducă doza şi să se crească intervalul minim dintre fiecare administrare la cel puţin 6 ore.

10-50 ml/min 500 mg la fiecare 6 ore

<10 ml/min 500 mg la fiecare 8 ore

La pacienţii cu insuficienţă hepatică sau sindrom Gilbert, doza trebuie scăzută sau intervalul dintre doze trebuie prelungit.

Adulţi:

Doza zilnică maximă nu trebuie să depăşească 2 g pe zi în următoarele situaţii, cu excepţia cazului în care medicul a prescris altfel:

Adulţi şi adolescenţi cu greutate mai mică de 50 kg

Insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, sindrom Gilbert (icter familial non- hemolitic)

Etilism cronic Deshidratare Malnutriţie cronică

A nu se depăși doza zilnică recomandată sau numărul precizat de doze din cauza riscului de afectare hepatică (vezi pct. 4.4 și 4.9).

Intervalul minim de administrare: 4 ore.

Dacă durerea sau febra persistă mai mult de 3 zile sau se agravează, sau dacă apar alte simptome, tratamentul trebuie întrerupt și contactat medicul.

Solpadeine Extra este contraindicat la pacienții cu hipersensibilitate la substanțele active (paracetamol, cafeină, codeină, analgezice opioide) sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1

Medicamentul este contraindicat la:

• Femei care alăptează (vezi pct. 4.6)

• Depresie respiratorie, constipație cronică.

• Pacienţi cunoscuţi ca metabolizatori cu activitate enzimatică ultra-rapidă CYP2D6

• Toţi copiii şi adolescenţii (cu vârsta cuprinsă între 0-18 ani) la care se efectuează tonsilectomie şi/sau adenoidectomie pentru tratamentul sindromului de apnee obstructivă în somn, din cauza unui risc crescut de apariţie a unor reacţii adverse grave şi care pun viaţa în pericol (vezi pct. 4.4).

Pacienţii trebuie sfătuiţi să nu utilizeze concomitent alte medicamente care conţin paracetamol.

Paracetamolul trebuie utilizat cu deosebită prudenţă în următoarele situații: Insuficienţă hepatocelulară (valoare Child-Pugh < 9)

Etilism cronic

Insuficienţă renală (RFG≤50ml/min)

Sindrom Gilbert (icter familial non-hemolitic)

Tratament concomitent cu medicamente care influenteaza funcția hepatică Deficienţă de glucozo-6-fosfat dehidrogenază

Anemie hemolitică Deficit de glutation Deshidratare Malnutriţie cronică

Vârstnici, adulţi şi adolescenţi cu greutate mai mică de 50 kg

Utilizarea prelungită a oricărui tip de analgezic pentru cefalee poate determina agravarea acesteia. În prezenţa sau suspectarea acestei situaţii, trebuie întrerupt tratamentul şi cerut sfatul medicului.

Diagnosticul abuzului de medicaţie pentru cefalee trebuie suspectat la acei pacienţi care prezintă frecvent sau zilnic cefalee, în ciuda (sau din cauza) utilizării regulate a medicaţiei pentru cefalee.

Se recomandă prudență în cazul pacienților cu astm bronșic care sunt sensibili la acid acetilsalicilic, deoarece se raportează bronhospasm ușor în asociere cu paracetamol (reacție încrucișată).

În eventualitatea unui supradozaj, din cauza riscului de leziuni hepatice ireversibile, trebuie solicitată asistenţă medicală de urgenţă chiar dacă pacientul are o stare generală bună (vezi pct. 4.9).

Utilizarea regulată prelungită, cu excepţia celei sub supraveghere medicală, poate duce la dependenţă fizică şi psihică (adicţie) şi poate determina simptome de sevraj la întreruperea tratamentului, cum sunt nelinişte si iritabilitate.

Pacienţii care utilizează sau care au utilizat, inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) în ultimele două săptămâni (vezi pct 4.5) nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Codeina este metabolizată de enzima hepatică CYP2D6 la morfină. În cazul în care un pacient prezintă un deficit de această enzimă sau dacă ea lipsește complet, atunci nu va fi obţinut un efect terapeutic adecvat. Estimările indică faptul că până la 7% din populaţia caucaziană poate prezenta acest deficit. Cu toate acestea, în cazul în care pacientul este un metabolizator cu activitate enzimatică rapidă sau ultra-rapidă, există un risc crescut de a dezvolta reacţii adverse de toxicitate indusă de opioid chiar şi la dozele prescrise uzual. La aceşti pacienţi codeina se transformă rapid în morfină, având ca rezultat valori serice ale morfinei mai ridicate decât se preconizase.

Simptomele generale ale toxicității induse de opioid includ stare de confuzie, somnolenţă, respiraţie superficială, mioză, greaţă, vărsături, constipaţie şi lipsa poftei de mâncare. În cazurile severe, acestea pot include simptome de deprimare circulatorie şi respiratorie care pot pune în pericol viața şi care, în cazuri foarte rare, pot fi letale. Valorile estimate ale prevalenţei metabolizatorilor cu activitate ultra-rapidă în diferite populaţii sunt prezentate mai jos:

Copii și adolescenți

Au existat raportări în publicaţii despre faptul că administrarea post-chirurgicală a codeinei la copii, după tonsilectomie şi/sau adenoidectomie efectuate pentru tratamentul sindromului de apnee obstructivă în somn, a provocat evenimente adverse rare, dar care au pus viaţa în pericol, inclusiv deces (vezi şi pct. 4.3). Toţi copiii au fost trataţi cu doze de codeină aflate în intervalul de doze adecvat; cu toate acestea, s-a evidenţiat că aceşti copii erau, fie metabolizatori cu activitate enzimatică ultra-rapidă, fie metabolizatori cu activitate enzimatică rapidă, în ceea ce priveşte capacitatea lor de a metaboliza codeina la morfină.

Codeina nu trebuie utilizată la copii și adolescenți a căror funcţie respiratorie poate fi compromisă, inclusiv în tulburări neuromusculare, afecţiuni cardiace sau respiratorii severe, infecţii de tract respirator superior sau infecții pulmonare, traumatisme multiple sau proceduri chirurgicale extinse. Aceşti factori pot agrava simptomele de toxicitate indusă de morfină.

Codeina, ca și celelalte opioide trebuie utilizată cu prudență la pacienții cu hipotensiune arterială, hipotiroidism, cu presiune intracraniană crescută și la cei cu traumatisme craniene.

Pacienţii cu afecţiuni intestinale obstructive sau afecţiuni abdominale acute trebuie să se adreseze medicului înainte de a lua acest medicament.

Pacienţii care au avut o operaţie de colecistectomie trebuie să se adreseze medicului înainte de a folosi acest medicament, din cauza riscului de pancreatită acută.

Pacienţii trebuie avertizaţi să nu utilizeze concomitent alte medicamente care conţin codeină.

Trebuie evitat consumul excesiv de cafeină (de exemplu, cafea, ceai sau băuturi energizante care conţin cafeină) în timpul tratamentului cu acest medicament (vezi pct. 4.9: Supradozaj, cafeină).

Atenționări pentru excipienți:

Solpadeine Extra conţine sodiu (fiecare comprimat conține sodiu 427 mg). Acest lucru se va lua în considerare la pacienţii care urmează o dietă cu conţinut redus de sodiu, de exemplu pacienții cu hipertensiune arterială, insuficiență cardiacă sau renală, edem sau sarcină.

Solpadeine Extra conţine sorbitol (E420). Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Administrarea sistematică şi prelungită a paracetamolului poate creşte efectul anticoagulant al warfarinei şi a altor cumarinice, asociindu-se cu un risc crescut de sângerare; dozele ocazionale nu au efect semnificativ.

Paracetamolul este metabolizat în ficat şi, prin urmare, poate interacţiona cu alte medicamente care utilizează aceleaşi căi de metabolizare sau care au efecte inductoare sau inhibitoare asupra acestor căi, provocând hepatotoxicitate, în special, în caz de supradozaj (vezi pct. 4.9).

Viteza de absorbţie a paracetamolului este redusă de colestiramină. Colestiramina nu trebuie administrată în decurs de o oră de la utilizarea paracetamolului.

În cazul tratamentului concomitent cu probenecid, se recomandă scăderea dozei de paracetamol, deoarece probenecidul determină o scădere cu 50% a clearance-ului paracetamolului, prin inhibarea conjugării acestuia cu acidul glucuronic.

Există dovezi limitate care sugerează că paracetamolul poate influența farmacocinetica cloramfenicolul, dar validitatea acestora a fost criticată și dovezi ale unei interacțiuni relevante clinic lipsesc. Deși nu este necesară monitorizarea de rutină, este important să se aibă în vedere această interacțiune potențială atunci când aceste două medicamente sunt administrate concomitent, mai ales la pacienții malnutriți.

Metoclopramida crește viteza de absorbție a paracetamolului și crește concentrațiile sale plasmatice maxime. Deoarece cantitatea totală de paracetamol absorbită a fost nemodificată, probabil această interacțiune nu este semnificativă clinic, cu toate că un debut al acțiunii mai rapid poate fi avantajos.

Domperidona poate accelera absorbţia paracetamolului din intestin, acest efect poate fi util în migrenă.

Cafeina, un stimulant al SNC, are un efect antagonist față de acțiunea sedativelor și tranchilizantelor.

Cafeina poate accentua efectul tahicardic al unor decongestionante.

Codeina poate antagoniza efectele metoclopramidului şi ale domperidonei asupra motilităţii gastro- intestinale.

Efectul substanţelor cu acţiune deprimantă asupra sistemului nervos central, incluzând alcool etilic, hipnotice, sedative, antidepresive triciclice şi fenotiazine, poate fi crescut de codeină.

Analgezicele opioide pot interacţiona cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) şi pot conduce la sindromul serotoninergic. Deoarece dovezile privind interacțiunea cu codeina sunt limitate, se recomandă ca medicamentul să nu fie luat concomitent sau timp de două săptămâni după întreruperea administrării IMAO.

Utilizarea Solpadeine Extra este contraindicată în timpul sarcinii, în absenţa recomandărilor medicale. Aceasta include utilizarea maternă a medicamentului în timpul naşterii, din cauza potențialului codeinei de a induce depresie respiratorie la nou-născut.

Nu a fost stabilită siguranţa administrării combinaţiei paracetamol/cafeină/codeină în timpul sarcinii, în raport cu reacţiile adverse posibile asupra dezvoltării fetale.

Solpadeine Extra nu trebuie utilizat în timpul alăptării (vezi pct 4.3).

La dozele terapeutice obişnuite, codeina şi metabolitul său activ pot fi prezenţi în lapte în doze foarte mici şi este puţin probabil să provoace efecte negative la sugarul alăptat.

Cu toate acestea, dacă pacientul este un metabolizator cu activitate enzimatică ultra-rapidă CYP2D6, concentraţii mai mari ale metabolitului activ, morfina, pot fi prezente în lapte şi în cazuri foarte rare, pot determina simptome de toxicitate la opioide la sugar, care pot fi letale.

Deşi nu a fost observată o toxicitate semnificativă a cafeinei la sugarii alăptaţi la sân, cafeina poate avea un efect stimulant asupra acestora.

Nu există date disponibile în ceea ce privește influența Solpadeine Extra asupra fertilității.

Pacienţii trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule şi să nu folosească utilaje, dacă manifestă somnolenţă sau sedare.

Reacțiile adverse raportate din experiența vastă de după punerea pe piață sunt prezentate mai jos în formă tabelară în funcție de aparate, sisteme, organe și frecvență. A fost utilizată următoarea convenţie pentru clasificarea reacţiilor adverse: foarte frecvente ((≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puțin frecvente

(≥1/1000 și <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000) sau cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Reacţiile adverse depind de doza administrată şi de metabolismul individual al fiecărui pacient.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare:

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro

Utilizarea excesivă a acestui medicament, definită ca un consum de cantități mai mari decât doza recomandată sau un consum pentru o perioadă prelungită de timp poate duce la dependență fizică sau psihică. Simptome de neliniște şi iritabilitate pot să apară atunci când tratamentul este oprit.

Efectele supradozării sunt potenţate de asocierea cu ingestia de alcool etilic sau de medicamente psihotrope.

O supradoză de codeină se caracterizează, în prima fază, prin greață și vărsături.

Poate să apară deprimare SNC, inclusiv deprimare respiratorie, care nu devin severe decât în cazul asocierii cu alte medicamente sedative, inclusiv alcool etilic sau la doze foarte mari.

Tratamentul este simptomatic şi de susţinere, cu permeabilizarea căilor respiratorii şi urmărirea semnelor vitale până la stabilizare. Pentru supradozare cu peste 350 mg la adult sau peste 5 mg/kg la copil, se va lua în considerare administrarea de cărbune activat în mai puţin de o oră de la ingestie.

Dacă sunt prezente coma sau deprimarea respiratorie se va administra naloxonă. Naloxona este un antagonist competitiv cu timp de înjumătăţire plasmatică mare; poate fi necesară administrarea repetată a antidotului în cazul supradozajului sever. Pacientul trebuie urmărit cel puţin 4 ore după ingestie sau

chiar până la 8 ore în cazul supradozajului cu forme farmaceutice cu eliberare prelungită.

Există un risc de intoxicație cu paracetamol în special la pacienții vârstnici, copii mici, pacienții cu afecțiuni hepatice, cazuri de alcoolism cronic și la pacienții cu malnutriție cronică. Supradozarea poate fi letală, în aceste cazuri.

Simptomele supradozajului cu paracetamol în primele 24 de ore sunt paloare, greață, vărsături, anorexie și dureri abdominale sau pacienții pot fi asimptomatici.

Supradozajul cu paracetamol într-o singură administrare la adulți sau la copii poate provoca necroza celulelor hepatice susceptibile de a induce necroză completă și ireversibilă, având ca rezultat insuficiență hepatocelulară, acidoză metabolică și encefalopatie, care ar putea duce la comă și moarte.

Simultan, se observă valori crescute ale transaminazelor hepatice (AST, ALT), ale lactat dehidrogenazei şi ale bilirubinei, odată cu scăderea concentrației de protrombină, care pot să apară în 12 până la 48 ore de la ingestie.

Se consideră că excesul de metabolit toxic (care, de regulă, este detoxifiat în mod adecvat de către glutation, atunci când sunt administrate doze uzuale de paracetamol), devine legat ireversibil la nivelul ţesutului hepatic. Au fost raportate aritmii cardiace și pancreatită.

Dacă pacientul:

1. urmează tratament pe termen lung cu carbamazepină, fenobarbital, fenitoină, primidonă, rifampicină, sunătoare sau alte medicamente care induc enzimele hepatice,

   sau sau

2. consumă în mod regulat alcool etilic în exces,

3. este posibil să prezinte depleţie de glutation, de exemplu tulburări de alimentaţie, fibroză chistică, infecţie HIV, inaniţie, caşexie.

În cazul supradozajului paracetamolului este necesar tratament imediat. Chiar în absenţa manifestărilor precoce, pacienţii trebuie internaţi imediat pentru asistenţa medicală de specialitate.

Trebuie prelevată o probă de sânge pentru determinarea concentraţiei plasmatice inițiale a paracetamolului. În cazul unei singure supradoze acute, concentrația plasmatică a paracetamolului trebuie măsurată după 4 ore de la ingestie. Administrarea de cărbune activat trebuie luată în considerare în cazul în care > 150mg/kg paracetamol a fost luată în decurs de 1 oră.

Antidotul N-acetilcisteina, trebuie administrat cât mai curând posibil, în conformitate cu ghidurile naționale de tratament.

Trebuie implementat tratamentul simptomatic.

Trebuie precizat că, pentru simptomele semnificative clinic ale supradozajului cafeinei apărute cu acest medicament, cantitatea ingerată va fi asociată cu toxicitatea hepatică gravă dată de paracetamol.

În timpul sarcinii, un consum zilnic total de peste 200 mg cafeină pe zi ar putea creşte, eventual, riscul de avort spontan şi greutate scăzută la naştere.

Supradozajul cafeinei se manifestă prin durere epigastrică, vărsături, diureză, tahicardie sau aritmii cardiace, stimulare a sistemului nervos central (insomnie, nelinişte, excitaţie, agitaţie, excitaţie nervoasă, tremor şi convulsii).

Pacienţii trebuie să primească îngrijiri suportive generale (de exemplu hidratare şi susţinerea semnelor vitale). Administrarea de cărbune activat poate fi benefică dacă este efectuată în prima oră după supradozaj, dar poate fi luată în considerare timp de până la patru ore după supradozaj. Efectele asupra SNC ale supradozajului pot fi tratate cu sedative administrate intravenos.

Grupa farmacoterapeutică: analgezice, anilide, combinaţii exclusiv psiholeptice, codul ATC: N02BE51 Mecanism de acțiune

Analgezic şi antipiretic. Se crede că mecanismul său de acţiune include inhibiţia sintezei de prostaglandine, în primul rând la nivelul sistemului nervos central. Absenţa inhibării periferice a prostaglandinei conferă proprietăţi farmacologice importante cum este menţinerea prostaglandinelor protectoare la nivelul tractului gastro-intestinal.

Stimulant al sistemului nervos central: cafeina stimulează toate nivelele SNC, cu toate că efectele sale corticale sunt mai blânde și mai scurte decât cele ale amfetaminelor. Cafeina are efect diuretic slab.

Adjuvant al analgeziei: cafeina contractă vascularizația cerebrală însoțită de scăderea fluxului sanguin cerebral și a presiunii oxigenului în creier. Se crede că cafeina ajută la ameliorarea cefaleei asigurând instalare mai rapidă a acțiunii și/sau intensificând ameliorarea durerii, cu doze mai mici de analgezice. Studii recente cu ergotamina indică faptul că intensificarea efectului prin adăugarea cafeinei se poate, de asemenea, datora îmbunătățirii absorbției gastro-intestinale a ergotaminei atunci când este administrată cu cafeina.

Cafeina intensifică și prelungește activitatea analgezică a paracetamolului până la 3 ore.

Codeina este un analgezic slab, cu acţiune centrală. Codeina îşi exercită efectul prin intermediul receptorilor opioizi µ, cu toate că are afinitate scăzută pentru aceşti receptori, iar efectul analgezic este determinat de conversia la morfină. Codeina, în special în asociere cu alte analgezice, cum este paracetamolul, s-a arătat că este eficace în durerea nociceptivă acută.

Paracetamolul este rapid și aproape complet absorbit din tractul gastro-intestinal, concentraţia plasmatică maximă fiind atinsă după 30 de minute de la ingerare (cu forme solide, se observă vârful de

concentraţie plasmatică până la 60 minute și formă solubilă în 30 de minute).

Forma solubilă a Solpadeine Extra este detectată pentru prima dată în plasmă după 15 minute. Distribuție

Paracetamolul este relativ uniform distribuit în majoritatea fluidelor organismului și are un grad variabil de legare de proteinele plasmatice.

Paracetamolul este metabolizat, în principal la nivel hepatic, urmând două căi principale de metabolizare, cu formarea de conjugaţi ai acidului glucuronic şi ai acidului sulfuric. Ultima cale de metabolizare este rapid saturabilă la administrarea de doze mai mari decât cele terapeutice. O cale metabolică minoră, catalizată de citocromul P450 (în majoritatea cazurilor CYP2E1), conduce la formarea unui produs intermediar (N-acetil benzochinonimina) care, în condiții normale de utilizare, este rapid detoxifiat de către glutation şi eliminat în urină după conjugarea cu cisteină şi acid mercaptopurinic. Pe de altă parte, atunci când se produce intoxicare masivă, cantitatea acestui metabolit toxic este crescută.

Mai puțin de 5% se elimină sub formă de paracetamol nemodificat; timpul de înjumătățire plasmatică variază de la 1 la 4 ore. Eliminarea se face, în principal, prin urină. 90% din doza ingerată este eliminată prin rinichi în decurs de 24 de ore, în principal sub formă de glucuronoconjugat (60 până la 80%) şi sulfat conjugaţi (20 până la 30%). Mai puţin de 5% din doză este eliminată sub formă nemodificată. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 2 ore.

În caz de insuficienţă renală severă (RFG ≤50ml/min), eliminarea paracetamolului este ușor întârziată. timpul de înjumătățire plasmatică variază de la 2 până la 5,3 ore. Pentru glucuronoconjugat şi sulfat conjugaţi, viteza de eliminare este de 3 ori mai lentă la pacienţii cu insuficienţă renală severă decât la subiecţii sănătoşi. De aceea, se recomandă, când se administrează paracetamol la pacienţii cu insuficienţă renală (RFG≤50ml/min), să se reducă doza şi să se mărească intervalul minim dintre administrări la cel puţin 6 ore.

După administrare orală, cafeina este rapid şi complet absorbită din tractul gastro-intestinal. Concentraţia maximă plasmatică este atinsă în decurs de o oră și timpul de înjumătățire plasmatică este de aproximativ 4,9 ore, dar există diferențe inter-individuale și intra-individuale mari, variind între 1,9-12,2 ore.

Cafeină administrată pe cale orală, este practic complet biodisponibilă şi se distribuie în toate fluidele organismului. Legarea medie de proteinele plasmatice a cafeinei este de 35%. Concentrațiile plasmatice maxime sunt atinse după 30-40 de minute.

Cafeina este metabolizată aproape complet în ficat prin oxidare, demetilare şi acetilare şi este eliminată în urină. Metaboliţii principali sunt 1-metilxantina, 7-metilxantina, 1,7-dimetilxantina (paraxantina). Metaboliţii minori includ acidul 1-metiluric şi 5-acetilamino-6 formilamino-3-metiluracil (AMFU).

Cafeina și metaboliții săi sunt eliminați în principal prin rinichi.

După administrare orală, codeina este bine absorbită din tractul gastro-intestinal; concentraţia plasmatică maximă este atinsă după aproximativ o oră de la administrare.

Este distribuită pe scară largă prin majoritatea fluidelor corpului şi prezintă o legare redusă de proteinele plasmatice cu un timp de înjumătățire plasmatică de aproximativ 2,5 la 3 ore.

Codeina este metabolizată în ficat de către enzima hepatică a citocromului P450 2D6 (CYP2D6) la morfină şi a citocromului (CYP3A4) la norcodeină, care sunt metabolizate ulterior prin conjugare cu acid glucuronic.

Codeina şi metaboliţii săi se elimină aproape în exclusivitate pe cale renală (aproximativ 90%).

Paracetamolul, codeina și cafeina, individual și în combinație, au un profil de siguranţă bine stabilit. Nu există date preclinice relevante pentru medic, în plus față de datele deja incluse în alte secțiuni ale acestui RCP.