Dozele se stabilesc în funcţie de greutatea corporală. Intervalele de vârstă aproximative, în raport cu greutatea, sunt prezentate numai în scop orientativ. Pentru a evita riscul supradozării, aveţi grijă ca niciun alt medicament administrat concomitent (incluzând medicamentele care se eliberează cu sau fără prescripţie medicală) să nu conţină paracetamol (vezi pct. 4.4).

Doze

Efferalgan pentru copii 30 mg/ml trebuie administrat de la 10 până la 15 mg/kg/doză, la fiecare 4 - 6 ore, până la o doză totală zilnică maximă de 60 mg/kg şi zi.

A se administra numai cu linguriţa dozatoare care însoţeşte medicamentul, creată special pentru a fi utilizată cu acest medicament. A nu se utiliza un alt dispozitiv de măsurare.

Linguriţa dozatoare este gradată în kg, pe orizontal, de la 2 kg la 16 kg (gradată la fiecare kg) şi inscripționată cu greutăţile de la 4 kg la 16 kg, din 2 în 2 kg.

Umplerea linguriţei dozatoare în funcţie de greutatea copilului trebuie completată şi cu ajustarea nivelului lichidului la gradaţia corespunzătoare

• de la 4 la 16 kg: se utilizează linguriţa dozatoare până la gradaţia corespunzătoare greutăţii copilului sau până la cea mai apropiată.

  De exemplu, de la 4 la 5 kg, linguriţa dozatoare se umple până la gradaţia 4. O nouă doză va fi repetată dacă este nevoie după 6 ore.

• de la 16 la 32 kg: prima dată se umple linguriţa dozatoare apoi se completează cu o reumplere a linguriţei până se obţine greutatea copilului.

  De exemplu de la 18 kg la l9 kg: se umple prima dată linguriţa dozatoare până la gradaţia 10 kg, apoi se mai umple o dată pănă la gradaţia 8 kg. O noua administrare dacă este necesară va fi făcută după 6 ore.

Mod şi frecvenţă de administrare Administrare orală.

Soluţia orală poate fi băută ca atare sau diluată într-o cantitate mică de lichid (de exemplu: apă, lapte, suc de fructe).

Administrările regulate împiedică fluctuaţiile în intensitatea durerii sau febrei.

La copil va fi stabilit un interval între administrări, atât în timpul zilei cât şi al nopţii, de preferat de 6 ore.

Este necesară reevaluarea tratamentului dacă:

• durerea persistă mai mult de 5 zile sau dacă febra persistă mai mult de 3 zile sau
• dacă medicamentul nu este eficient sau dacă apar alte simptome.

Grupe speciale de pacienţi Insuficienţă renală

La pacienţii cu afectare renală severă intervalul minim dintre administrări trebuie modificat conform tabelului:

La pacienţii cu insuficiență hepatică, doza trebuie redusă sau intervalul dintre administrări prelungit. Doza maximă zilnică nu trebuie să depășească 60 mg/kg şi zi (fără a depăși 2 g pe zi), în următoarele situații:

• afectare hepatică cronică sau activă compensată, în special aceia care suferă de insuficienţă hepatocelulară ușoară până la moderată.

• sindromul Gilbert (hiperbilirubinemie familială).

• alcoolism cronic, malnutriţie cronică (rezerve scăzute de glutation hepatic).

• deshidratare.

Hipersensibilitate la paracetamol sau clorhidrat de propacetamol (precursor al paracetamolului) sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Insuficienţă hepatocelulară severă sau boală hepatică activă decompensată Intoleranţă la fructoză.

Pentru a evita riscul de supradozaj, se va verifica prezenţa paracetamolului în componenţa altor medicamente administrate concomitent(cu sau fără prescripţie medicală).

Dacă doza administrată la copil este de 60 mg/kg/zi, asocierea unui alt medicament antipiretic nu este justificată decât în situaţia ineficienţei paracetamolului.

Administrarea de paracetamol în doze mai mari decât cele recomandate atrage de la sine riscul de afectare hepatică foarte severă. Simptomele clinice ale afectării hepatice sunt de obicei vizibile după 1-2 zile de supradozajul cu paracetamol. Intensitatea maximă a simptomelor de afectare hepatică sunt observate de obicei după 3-4 zile. Tratamentul cu antidot trebuie administrat cât mai curand posibil (vezi pct. 4.9 Supradozaj).

Paracetamolul trebuie folosit cu precauţie în caz de:

• insuficienţă hepatocelulară, incluzând sindromul Gilbert (hiperbilirubinemie familială)

• insuficienţă renală severă

• deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază (G-6-PD) poate duce la anemie hemolitică

• alcoolism cronic, consum excesiv de alcool (3 sau mai multe băuturi alcoolice pe zi)

• anorexie, bulimie sau caşexie; malnutriţie cronică (rezerve hepatice scăzute de glutation)

• deshidratare, hipovolemie

Acest medicament conţine sucroză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Paracetamolul poate provoca reacţii cutanate grave, cum ar fi pustuloză exantematoasă acută generalizată (PEAG), sindromul Stevens-Johnson (SSJ) şi necroză epidermică toxică (NET), cu potenţial letal.

Pacienţii trebuie informaţi cu privire la apariţia reacţiilor cutanate grave, iar administrarea medicamentului trebuie întreruptă la apariţia primelor erupţii cutanate sau orice alt semn de hipersensibilitate.

Fenitoina

Administrarea concomitentă a fenitoinei poate determina o reducere a eficacităţii paracetamolului şi o creştere a riscului de hepatotoxicitate. Pacienţii care urmează tratament cu fenitoină trebuie să evite utilizarea unor doze mari şi/sau cronice de paracetamol. Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru a se observa apariţia semnelor de hepatotoxicitate.

Probenecid

Probenecidul determină o scăderea de aproape 2 ori a clearace-ului paracetamolului prin inhibarea conjugării acestuia cu acidul glucuronic. Trebuie luată în considerare scăderea dozei de paracetamol în cazul tratamentului concomitent cu probenecid.

Salicilamida

Salicilamida poate prelungi timpul de înjumătăţire (t½) al paracetamolului.

Substanţe cu potenţial inductor enzimatic

Administrarea concomitentă a substanţelor cu potenţial inductor enzimatic trebuie făcută cu precauţie. Aceste substanţe includ, dar nu se limitează la: barbiturice, isoniazidă, carbamazepină, rifampicină şi etanol.

Efferalgan pentru copii poate creşte riscul de apariţie a reacţiilor adverse dacă este administrat în asociere cu alte medicamente.

Anticoagulantele orale

Atunci când paracetamolul se administrează în doză maximă (4 g şi zi) pe o perioadă de 4 zile, există riscul creşterii efectului anticoagulantelor orale şi creşterii riscului hemoragiei. Se impune controlul regulat de INR. Dacă este necesar, doza de anticoagulant oral poate fi ajustată în timpul tratamentului cu paracetamol cât şi după întreruperea tratamentului cu paracetamol.

Utilizarea concomitentă a paracetamolului cu derivaţi de cumarină, inclusiv warfarină poate duce la variaţii uşoare ale valorilor INR. În acest caz monitorizarea creşterii valorilor INR trebuie realizată în perioada administrării concomitente, precum şi timp de o săptămână după ce tratamentul cu paracetamol a fost întrerupt

Administrarea paracetamolului poate interfera cu dozarea glicemiei prin metoda glucozoxidaza- peroxidazei, în cazul unor concentraţii anormal de mari.

Administrarea paracetamolului poate interfera cu dozarea acidului uric sanguin prin metoda acidului fosfotungstic.

În studiile la animale, dozele mari de paracetamol au dus la atrofie testiculară şi inhibarea spermatogenezei. Prin urmare, trebuie analizată oportunitatea tratamentului cu paracetamol la bărbaţii care urmează tratament pentru fertilitate scăzută.

Experienţa clinică referitoare la utilizarea paracetamolului pe durata sarcinii şi alăptarii este limitată.

Datele epidemiologice privind folosirea paracetamolului administrat oral în doze terapeutice nu au indicat efecte nedorite la gravide sau la făt/nou-născut.

Studiile asupra reproducerii cu paracetamol administrat oral nu au evidenţiat malformaţii sau efecte toxice la făt.

Datele prospective cu privire la femeile gravide expuse la supradoze de paracetamol nu au demonstrat o

creștere a riscului de malformație la făt.

Cu toate acestea, paracetamolul poate fi folosit pe durata sarcinii după o evaluare atentă a raportului beneficiu/risc. La pacientele gravide, doza recomandată şi durata administrării trebuie strict respectate.

După administrarea orală, paracetamolul se excretă în laptele matern în cantităţi mici. Erupţii cutanate tranzitorii au fost raportate la sugarii alăptaţi. Totuşi, paracetamol este considerat compatibil cu alăptarea. Cu toate acestea, paracetamol trebuie administrat cu precauţie la femeile care alăptează.

Nu sunt relevante.

Deoarece reacţiile adverse prezentate mai jos au fost raportate voluntar într-o populaţie al cărui număr de indivizi este incert, nu este întotdeauna posibilă estimarea corecta a frecvenţei lor de apariţie.

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de aparate, sisteme, organe si frecvenţă, şi convenţia MedDRA privind frecvenţa folosind următoarele categorii de frecvenţă: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1.000 şi <1/100), rare (≥1/10.000 şi <1/1.000), foarte rare (<1/10.000), şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). Acest tabel a fost redactat în conformitate cu recomandărilor Grupului de Lucru CIOMS III şi V şi pe baza Ghidurilor Comisiei Europene cu privire la Rezumatul Caracteristicilor Produsului.

Următoarele reacţii adverse au fost raportate după punerea pe piaţă a medicamentului, dar frecvenţa lor este necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile):

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Simptomatologie

Există un risc de supradozaj, în special la pacienţii cu afectare hepatică, în cazuri de etilism cronic, la pacienţii cu malnutriţie cronică şi la pacienţii cărora li se administrează medicamente inductoare ale unor sisteme enzimatice. În special în aceste cazuri supradozajul poate avea potenţial letal.

Simptomele intoxicaţiei apar în primele 24 de ore şi se manifestă prin greaţă, vărsături, anorexie, paloare, indispoziţie generală şi diaforeză.

Supradozajul prin ingestia acută cu paracetamol în doză de 7,5 g sau mai mult la adulţi, sau 140 mg/kg la copii, determină citoliză hepatică care poate evolua la necroză completă şi ireversibilă, cu insuficienţă hepatocelulară, acidoză metabolică şi encefalopatie, care pot duce la comă sau deces.

Simultan, se observă valori serice crescute ale transaminazelor hepatice (ASAT, ALAT), ale lactat dehidrogenazei şi bilirubinemiei împreună cu scăderea valorilor serice ale protrombinei, care pot să apară în 12-48 de ore de la ingestie. Simptomele clinice ale afectării hepatice apar, în general, după 1 până la 2 zile şi ating un maxim după 3 până la 4 zile.

• Spitalizare de urgenţă.

• Înainte de începerea tratamentului, se recoltează o probă de sânge pentru dozarea concentratiei plasmatice a paracetamolului, cât mai curând posibil.

• Eliminarea rapidă a medicamentrului ingerat, prin lavaj gastric.

• Tratamentulsupradozajului include administrarea antidotului, N-acetilcisteină (NAC) pe cale intravenoasă sau orală, dacă este posibil în primele 8 ore după ingestie. NAC poate asigura un anumit grad de protecţie, chiar dacă este administrată după 16 ore.

• Tratament simptomatic.

• Testele hepatice trebuie efectuate la începutul tratamentului şi repetate la fiecare 24 ore. În cele mai multe cazuri,valorile serice ale transaminazelor hepatice revin la normal în 1 până la 2

  săptămâni, cu recuperarea în totalitate a funcţiei hepatice. Totuşi, în cazurile foarte grave, poate fi necesar transplantul hepatic.

Grupa farmacoterapeutică: alte analgezice şi antipiretice, anilide (inclusiv combinaţii), codul ATC: N02BE01

Paracetamolul este un derivat de para-aminofenol cu efect analgezic, antipiretic.

Mecanismul exact al proprietăţilor analgezice şi antipiretice ale paracetamolului nu a fost încă stabilit. Mecanismul de acţiune poate implica acţiuni centrale şi periferice.

Absorbţie

Absorbţia paracetamolului administrat pe cale orală este rapidă şi completă. Concentraţiile plasmatice de vârf sunt atinse la 30-60 minute după ingestie.

Distribuţie

Paracetamolul este rapid distribuit în toate ţesuturile. Concentraţiile în sânge, salivă şi plasmă sunt comparabile. Legarea de proteinele plasmatice este în proporţie mică.

Metabolizare:

Paracetamolul este metabolizat în principal în ficat. Căile principale ale metabolizarii sunt glucuronoconjugarea şi sulfoconjugarea. Ultima cale este rapid saturată la doze superioare celor terapeutice.

O altă cale de metabolizare, minoră, prin intermediul citocromului P 450, duce la formarea unui metabolit intermediar (N-acetil benzochinon-imina) care, în condiţii normale de utilizare, este rapid detoxifiat de către glutationul redus şi eliminat în urină dupa conjugarea cu cisteină si acid mercaptopuric. Totuşi, în intoxicaţiile masive, cantitatea acestui metabolit toxic este crescută.

Eliminare

Eliminarea se face în principal prin urină. 90% din doza administrată este eliminată pe cale renală în 24 de ore, în principal sub formă glucurono-conjugata (60-80 %) şi sulfat-conjugată (20-30%). Mai puţin de 5% este excretată sub formă nemetabolizată.

Timpul de injumatatire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 2 ore.

Variatii fiziopatologice:

În caz de insuficienţă renala severă (clearance-ul creatininei sub 10 ml/min) eliminarea paracetamolului şi a metaboliţilor sai este încetinită.

Genotoxicitate, carcinogenitate, toxicitate asupra funcţiei de reproducere şi fertilitate

Efectele administrării paracetamolului la şobolani şi a şoareci au fost evaluate la 0, 600, 3000 şi 6000 ppm timp de 2 ani. Nu a fost evidenţiat efectulcarcinogenic al paracetamolului la şobolanii masculi şi la şoarecii masculi şi femele. A fost observat o evidenţiere ambiguă a activităţii de carcinogenitate la şobolanii femelă bazată pe o creştere a riscului de apariţie a leucemiei celulare mononucleare.

O verificare comparativă a literaturii asupra genotoxicităţii şi carcinogenităţii a demonstrat că efectele genotoxice şi ale paracetamolului apar numai la doze mai mari decât cele recomandate determinând efecte toxice severe cum ar fi toxicitate pronunţată a ficatului şi a măduvei osoase. Valoarea prag pentru genotoxicitate nu este atinsă la doze terapeutice de paracetamol. Studiile la animale nu au evidenţiat un

efect carcinogen la doze non-hepatotoxice. Efectele carcinogen al paracetamolului a fost observate în studii mai vechi numai la administrarea unor doze mari, citotoxice.