Pentru administrare orală, după dizolvarea conţinutului unui plic într-o cană de dimensiuni standard cu apă caldă, dar nu fierbinte (250 ml). Se lasă să se răcească până la o temperatură la care poate fi băută. Se bea toată soluția de culoare galbenă în decurs de 30 minute.

Un plic la interval de 4 ore, dacă este necesar. A nu se utiliza mai mult de 4 plicuri (4 doze) într-un interval de 24 de ore.

Nu se administrează copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani.

Hipersensibilitate la paracetamol, guaifenesină şi fenilefrină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Hipertensiune arterială (tensiune arterială mare), hipertiroidism, diabet zaharat, boli cardiace grave, tulburări cardiovasculare sau pacienţi trataţi concomitent cu inhibitori de monoaminoxidază sau în următoarele două săptămâni de la încetarea tratamentului cu inhibitori de monoaminoxidază (vezi pct. 4.5).

Pacienţi care utilizează antidepresive triciclice sau medicamente beta-blocante (vezi pct. 4.5). Feocromocitom

Prostată mărită sau retenție urinară

Utilizare la pacienții cu glaucom, inclusiv glaucom cu unghi închis Insuficiență hepatică sau insuficiență renală

Utilizare la pacienții tratați în prezent cu alte medicamente simpatomimetice (vezi pct. 4.5).

Medicul sau farmacistul trebuie să verifice dacă nu sunt utilizate concomitent medicamente care conţin simpatomimetice, cu diferite moduri de administrare, de exemplu, administrare orală şi administrare topică (preparate nazale, auriculare şi oftalmice).

Se recomandă prudenţă la administrarea paracetamolului la pacienţii cu insuficienţă renală severă şi insuficienţă hepatică severă.

Pacienții diagnosticaţi cu tuse cronică sau astm bronşic trebuie să se adreseze unui medic înainte de a lua acest medicament.

Pacienţii trebuie să întrerupă administrarea acestui medicament şi să se adreseze unui profesionist din domeniul sănătăţii dacă tusea durează mai mult de 5 zile sau recidivează, sau este însoţită de febră, erupţii cutanate sau cefalee persistentă.

Nu se administrează împreună cu antitusive.

Pacienţii diagnosticaţi cu următoarele afecţiuni trebuie să se adreseze unui medic înainte de a utiliza acest medicament:

Mărire a volumului prostatei

Boală vasculară ocluzivă (de exemplu sindrom Raynaud) Afecţiuni cardiovasculare

Acest medicament nu trebuie utilizat de către pacienţii care utilizează alte simpatomimetice (cum sunt decongestionante, anorexigene şi psihostimulante de tipul amfetaminelor).

Trebuie evitată utilizarea concomitentă a altor medicamente ce conţin paracetamol. Dacă simptomele persistă, pacientul trebuie să se adreseze unui medic.

Utilizare cu precauție la pacienții cu diabet zaharat.

Pacienţii cu hipertrofie de prostată pot avea o dificultate mai mare la micţiune.

Medicamentele care conţin simpatomimetice trebuie administrate cu prudenţă crescută la pacienţii cu angină pectorală.

Medicamentele care conţin simpatomimetice pot acţiona ca stimulente cerebrale, determinând insomnie, nervozitate, febră mare, tremor şi convulsii epileptiforme.

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză- galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Conține o sursă de fenilalanină, echivalent cu 17 mg per plic. Poate fi dăunător persoanelor cu fenilcetonurie.

Acest medicament conţine sodiu 117 mg per doză.

A se lua în considerare la pacienţii care urmează o dietă cu conţinut controlat de sodiu. Nu se recomandă utilizarea medicamentului pe termen lung.

Trebuie evitată utilizarea concomitentă a alcoolului.

Dacă luați medicamente sau sunteţi sub îngrijire medicală adresaţi-vă medicului dumneavoastră înainte de a utiliza acest medicament.

Nu utilizaţi împreună cu alte medicamente pentru gripă, răceală sau decongestionante. Nu depăşiţi doza recomandată.

Dacă simptomele persistă sau se înrăutăţesc, discutaţi cu medicul dumneavoastră. A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor.

Conţine paracetamol. Nu luați în acelaşi timp niciun alt medicament care conține paracetamol. În caz de supradozaj, cereţi ajutor medical imediat, chiar dacă vă simţiţi bine.

Conţine paracetamol. Nu luați în acelaşi timp niciun alt medicament care conține paracetamol.

În caz de supradozaj, cereţi ajutor medical imediat, chiar dacă vă simţiţi bine, din cauza riscului de apariţie întârziată a afectării grave a ficatului.

Dacă luați medicamente sau sunteţi sub îngrijire medicală adresaţi-vă medicului dumneavoastră înainte de a utiliza acest medicament.

Nu utilizaţi împreună cu alte medicamente pentru gripă, răceală sau decongestionante.

Viteza de absorbţie a paracetamolului poate fi crescută de metoclopramid sau domperidonă, iar absorbţia poate fi redusă de colestiramină.

Efectul anticoagulant al warfarinei şi al altor derivaţi de cumarină poate fi potenţat prin utilizarea regulată şi pe termen lung a paracetamolului, cu risc crescut de sângerare, cu toate că dozele administrate ocazional nu au efect semnificativ.

Hepatotoxicitatea paracetamolului este potenţată de consumul excesiv de alcool.

Cu privire la paracetamol, au fost raportate interacțiuni farmacologice cu alte medicamente.

Nu se consideră că aceste interacțiuni au semnificaţie clinică, dacă se utilizează în faza acută la dozele recomandate.

Medicamentele şi substanţele inductoare ale enzimelor microzomale hepatice, cum sunt alcoolul etilic, barbituricele, inhibitorii de monoaminoxidază şi antidepresivele triciclice, pot creşte hepatotoxicitatea paracetamolului, mai ales în caz de supradozaj. Medicamentul este contraindicat la pacienții trataţi concomitent cu inhibitori de monoaminoxidază sau la care a fost întrerupt de două săptămâni tratamentul cu inhibitori de monoaminoxidază, din cauza riscului de apariție a unei crize hipertensive.

Fenilefrina poate interacționa negativ cu alte medicamente simpatomimetice, vasodilatatoare și beta- blocante.

Medicamentele care conțin simpatomimetice trebuie utilizate cu mare atenție la pacienții trataţi concomitent cu fenotiazine sau antidepresive triciclice.

Utilizarea concomitentă cu substanţe anestezice halogenate, cum sunt cloroform, ciclopropan, halotan, enfluran sau izofluran poate provoca sau agrava aritmii ventriculare.

Fenilefrina trebuie utilizată cu prudență concomitent cu următoarele medicamente, deoarece au fost raportate interacțiuni:

Dacă urina este colectată după 24 ore de la administrarea unei doze din acest medicament, un metabolit al guaifenesinei poate provoca interferarea culorii la determinările de laborator a acidului 5- hidroxi-indolacetic (5-HIAA) şi acidului vanilmandelic (VMA) din urină.

Paracetamol

O cantitate mare de date provenind de la femeile gravide nu indică nici malformaţii, nici toxicitate feto-neonatală în cazul utilizării paracetamolului. Paracetamolul poate fi utilizat în timpul sarcinii, dacă este necesar clinic, cu toate acestea, trebuie administrat la cea mai mică doză eficace, pentru cel mai scurt timp posibil și cu cea mai mică frecvență posibilă.

Guaifenesină

Nu există date sau există o cantitate limitată de date privind utilizarea guaifenesinei la femeile gravide.

Clorhidrat de fenilefrină

Pe baza experienței la om, clorhidratul de fenilefrină provoacă malformații congenitale atunci când este administrat în timpul sarcinii. De asemenea, s-a arătat că are posibile legături cu hipoxia fetală.

Fenilefrina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care starea clinică a femeii necesită tratament.

Acest medicament nu trebuie utilizat în timpul alăptării, fără recomandarea medicului. Paracetamol

Paracetamolul/metaboliții se excretă în laptele uman, dar în cazul utilizării de doze terapeutice nu se anticipează efecte asupra nou-născuţilor/sugarilor alăptaţi.

Guaifenesină

Nu există date sau există o cantitate limitată de date privind utilizarea guaifenesinei la femeia gravidă.

Clorhidrat de fenilefrină

Nu există informații suficiente cu privire la excreția clorhidratului de fenilefrină/metabolit în laptele uman.

Nu există date sau există o cantitate limitată de date privind utilizarea paracetamolului, clorhidratului de fenilefrină sau guaifenesinei și impactul acestora asupra fertilității.

Nu se cunosc.

Pacienţii trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule şi să nu folosească utilaje dacă prezintă ameţeli.

Substanţele active sunt de obicei bine tolerate în condiții normale de utilizare. PARACETAMOL

Tulburări hematologice şi limfatice

Cu frecvenţă necunoscută

Agranulocitoză; Tulburări hematologice; Trombocitopenie

Tulburări hepatobiliare Cu frecvenţă necunoscută Disfuncție hepatică

Tulburări ale sistemului imunitar

Cu frecvenţă necunoscută

Reacție anafilactică; Hipersensibilitate

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Cu frecvenţă necunoscută Bronhospasm

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Cu frecvenţă necunoscută

Reacţii de hipersensibilitate cutanată incluzând angioedem, dermatită alergică, erupții cutanate; Sindrom Stevens Johnson, necroliză epidermică toxică

Tulburări gastro-intestinale

Cu frecvență necunoscută

Pancreatită acută

Tulburări gastro-intestinale

Cu frecvenţă necunoscută

Disconfort abdominal, greață și vărsături

Tulburări ale sistemului imunitar

Cu frecvenţă necunoscută

Hipersensibilitate, reacții alergice, angioedem, reacții anafilactice

Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale

Cu frecvență necunoscută Dispnee

Tulburări cutanate și ale țesutului subcutanat

Cu frecvență necunoscută Erupții cutanate, urticarie

Tulburări cardiace

Cu frecvenţă necunoscută

Aritmie; Palpitații; Bradicardie; Tahicardie

Tulburări oculare

Cu frecvenţă necunoscută

Glaucom cu unghi închis; Midriază

Tulburări gastro-intestinale Cu frecvenţă necunoscută Greață; Vărsături; Diaree

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Cu frecvenţă necunoscută Iritabilitate

Tulburări ale sistemului imunitar Cu frecvenţă necunoscută Hipersensibilitate

Investigaţii diagnostice

Cu frecvenţă necunoscută

Reacții de hipersensibilitate încrucișată

Tulburări ale sistemului nervos

Cu frecvenţă necunoscută

Amețeli; Cefalee; Parestezii; Tremor

Tulburări psihice

Cu frecvenţă necunoscută

Anxietate; Agitație; Halucinații; Insomnie; Nervozitate; Neliniște, iritabilitate, excitabilitate

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Cu frecvenţă necunoscută Disurie; Retenție urinară

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Cu frecvenţă necunoscută

Dermatită alergică; Erupții cutanate; Urticarie

Tulburări vasculare

Cu frecvenţă necunoscută

Extremități reci; Hipertensiune arterială

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare:

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro

La adulţii care au utilizat paracetamol 10 g sau mai mult sunt posibile leziuni hepatice. Ingestia a 5 g de paracetamol sau mai mult poate determina leziune hepatică în cazul în care pacientul prezintă factori de risc (vezi mai jos):

1. este în tratament pe termen lung cu carbamazepină, fenobarbitonă, fenitoină, primidonă, rifamcipină, sunătoare sau alte medicamente care induc enzimele hepatice

   sau

2. consumă regulat alcool etilic, mai mult decât se recomandă sau

3. este probabil să apară un deficit de glutation, de exemplu în tulburările de alimentaţie, fibroză chistică, infecţie cu HIV, înfometare, caşexie.

Simptome

Simptomele de supradozaj cu paracetamol apar în primele 24 de ore şi cuprind: paloare, greaţă, vărsături, anorexie şi dureri abdominale. Leziunile hepatice pot să apară la 12 până la 48 de ore de la ingestie. Pot să apară tulburări în metabolismul glucozei şi acidoză metabolică. În cazul intoxicaţiei severe, insuficienţa hepatică poate progresa spre encefalopatie, hemoragie, hipocalcemie, edem cerebral şi moarte. Insuficienţa renală acută cu necroză tubulară acută, sugerată marcat de durere lombară, hematurie şi proteinurie, se poate dezvolta chiar şi în absenţa insuficienţei hepatice severe. Au fost raportate aritmie cardiacă şi pancreatită.

Abordare terapeutică

Tratamentul imediat este esenţial în abordarea terapeutică a supradozajului cu paracetamol. Chiar dacă nu apar precoce simptome semnificative, pacienţii trebuie transferaţi urgent la spital pentru

tratament medical. Simptomele se pot limita la greaţă şi vărsături şi pot să nu reflecte severitatea supradozajului sau riscul afectării organelor. Tratamentul trebuie să fie conform cu ghidurile de tratament aprobate.

Tratamentul cu cărbune activat trebuie efectuat dacă o doză mai mare decât cea recomandată a fost luată cu mai puţin de o oră înainte. Concentraţia plasmatică a paracetamolului trebuie evaluată la 4 ore sau mai târziu după ingestie (concentraţiile anterioare sunt nesigure). Tratamentul cu N-acetilcisteină poate fi administrat până la 24 de ore după ingestia paracetamolului; oricum efectul maxim de protecţie este obţinut în decurs de 8 ore de la ingestie.

Eficacitatea antidotului scade rapid după acest timp. Dacă este nevoie pacientului i se poate administra intravenos N-acetilcisteină conform schemei de tratament stabilite. În cazul în care vărsăturile pot fi induse, administrarea orală de metionină poate fi o alternativă potrivită pentru spaţii în afara spitalului. Abordarea terapeutică a pacienţilor care prezintă tulburări hepatice severe după 24 de ore de la ingestie trebuie efectuată în cadrul unui departament specializat în patologie hepatică.

GUAIFENES INĂ

Ocazional, în cazul administrării guaifenesinei, a fost raportat disconfort gastro-intestinal. Dozele foarte mari de guaifenesină pot provoca greață și vărsături.

Tratament:

Vărsăturile trebuie tratate prin administrarea de lichide de înlocuire și trebuie efectuată monitorizarea electroliților.

Clorhidratul de fenilefrină poate creşte tensiunea arterială cu simptome cum sunt cefalee, vărsături și mai rar palpitații, tahicardie sau bradicardie reflexă, furnicături și senzaţie de rece la nivelul pielii. Au fost raportate cazuri rare de reacții alergice.

Simptomele de supradozaj includ iritabilitate, palpitaţii, hipertensiune arterială, dificultate la micțiune, greață, vărsături, sete și convulsii.

Supradozajul marcat cu fenilefrină poate produce hipertensiune arterială și bradicardie reflexă asociată, modificări hemodinamice şi colaps cardiovascular cu deprimare respiratorie.

Tratament:

Măsurile de tratament includ lavaj gastric precoce și măsuri simptomatice și de susținere a funcţiilor vitale.

Efectele hipertensive pot fi tratate cu un medicament blocant al receptorilor α (cum este mesilat de fentolamină 6-10 mg) administrat intravenos, iar bradicardia poate fi tratată cu atropină, de preferat numai după ce tensiunea arterială a fost controlată.

În caz de supradozaj marcat trebuie efectuate lavaj gastric și aspirație gastrică. Trebuie aplicate măsuri simptomatice și de susținere a funcţiilor vitale, în special în ceea ce privește sistemul cardiovascular şi respirator. Convulsiile trebuie controlate cu diazepam administrat intravenos.

Clorpromazina poate fi utilizată pentru a controla starea de excitaţie marcată și halucinațiile.

Poate fi necesar ca hipertensiunea arterială severă să fie tratată cu un medicament alfa-blocant adrenergic, cum este fentolamina. Pentru a controla aritmiile cardiace poate fi necesar un medicament beta-blocant.

Grupa farmacoterapeutică: combinaţii cu paracetamol, exclusiv psiholeptice, codul ATC: N02BE51

Mecanismul acţiunii analgezice nu a fost deplin elucidat. Paracetamolul poate acționa predominant prin inhibarea sintezei de prostaglandine la nivelul sistemului nervos central (SNC) şi într-o mai mică măsură, printr-o acțiune periferică, blocând generarea impulsurilor dureroase. De asemenea, acţiunea periferică poate fi determinată de inhibarea sintezei prostaglandinelor sau de inhibarea sintezei sau acţiunii altor substanţe care sensibilizează receptorii dureroşi la stimularea mecanică sau chimică.

Paracetamolul reduce febra probabil prin acţiune directă la nivel central asupra centrilor hipotalamici ai termoreglării, producând vasodilataţie periferică cu creşterea fluxului sanguin către piele, transpiraţie şi pierdere de căldură. Acţiunea centrală implică probabil inhibarea sintezei prostaglandinelor la nivelul hipotalamusului.

Guaifenesina este un expectorant cu acţiune bine cunoscută. Astfel de expectorante sunt recunoscute pentru creşterea volumului secreţiilor la nivelul tractului respirator şi pentru că, în consecinţă, facilitează eliminarea acestora prin activitate ciliară şi tuse.

Aminele simpatomimetice, cum este fenilefrina, acţionează asupra receptorilor alfa-adrenergici la nivelul tractului respirator producând vasoconstricție, care reduce temporar edemul asociat cu inflamarea mucoaselor de la nivelul nasului și sinusurilor.

Acest lucru permite drenarea liberă din sinusuri a fluidului secretat la nivel sinusal.

De asemenea, pe lângă reducerea edemului la nivelul mucoaselor, decongestionantele suprimă producerea de mucus, împiedicând astfel o acumulare de lichid în cavități, care ar putea determina în caz contrar presiune şi durere.

Paracetamolul este rapid absorbit din tractul gastro-intestinal, concentrațiile plasmatice maxime fiind atinse în decurs de 10 și 120 de minute după administrarea orală. Paracetamolul este metabolizat în ficat și excretat în urină, în principal sub formă de glucuronoconjugați inactivi și sulfoconjugați. Mai puțin de 5% este excretat sub formă nemodificată. Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare variază de la aproximativ 1 până la 4 ore.

Legarea de proteinele plasmatice este neglijabilă la dozele terapeutice uzuale, dar creşte odată cu creşterea concentraţiei plasmatice.

Un metabolit hidroxilat minor cu funcţie mixtă, produs de obicei în cantități foarte mici în ficat, prin intermediul oxidazelor, detoxificat de obicei prin conjugare cu glutationul hepatic, se poate acumula în caz de supradozaj cu paracetamol și provocă leziuni hepatice.

Guaifenesina este rapid absorbită după administrare orală. Este rapid metabolizată prin oxidare la beta- (2 metoxi-fenoxi) acid lactic, care este excretat în urină.

Clorhidratul de fenilefrină este absorbit neregulat din tractul gastro-intestinal și prezintă un efect de prim pasaj metabolic prin intermediul inhibitorilor de monoaminoxidază la nivelul intestinului şi ficatului; fenilefrina administrată oral are o biodisponibilitate redusă. Se excretă în urină, aproape integral, sub formă de sulfoconjugat.

Nu există date preclinice relevante pentru medic, în plus faţă de cele deja incluse în alte secţiuni ale acestui RCP.