Cicatrol este destinat administrării cutanate la adulţi, vârstnici şi copii cu vârsta peste 2 luni. Un tratament adecvat se instituie după evaluarea extinderii şi profunzimii leziunilor.

După ce zona afectată este curăţată şi debridată, se aplică Cicatrol în strat de 2-4 mm grosime. Pasta se aplică o dată sau de două ori pe zi, cu o spatulă sterilă sau cu mănuşi de unică folosinţă, până la cicatrizarea plăgii.

În cazul arsurilor severe, pasta poate fi aplicată în mod repetat, în general, la interval de 8 de ore. Insuficienţa hepatică sau renală

Se recomandă prudenţă când se administrează Cicatrol la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală,

deoarece sulfadiazina poate fi absorbită în cantităţi semnificative în timpul tratamentului de lungă durată al arsurilor întinse. Determinarea concentraţiilor plasmatice ale sulfadiazinei poate fi utilă.

Copii

Adminstrarea de Cicatrol este contraindicată la prematuri, nou-născuţi (cu vârsta cuprinsă între 0-27 zile) şi sugari în primele două luni de viaţă, din cauza riscului de apariţie a icterului nuclear (prin imaturitatea sistemului enzimatic) după tratamentul cu sulfadiazină.

Doza recomandată la copiii cu vârsta peste 2 luni este aceeaşi ca la adult.

Cicatrol trabuie aplicat cu o spatulă sterilă sau cu mănuşi de unică folosinţă.

După deschiderea tubului, acesta se va presa începând cu capătul lui, spre zona cu filet. Nu se va presa tubul la mijloc pentru a extrage cantitatea necesară de pastă, aşa cum reiese din pictogramele de mai jos:

Pentru următoarea aplicare se va îndepărta excesul de pastă cu blândeţe, fără a agresa zona afectată. Aplicarea de Cicatrol poate determina o senzaţie de durere/disconfort local, deoarece Cicatrol intervine în multiple etape ale procesului de cicatrizare a plăgii, prin stimularea celulelor implicate în acest proces.

În procesul de vindecare a plăgii, pot apărea senzaţii de durere, prurit, furnicături, disconfort local; se recomandă evitarea gratajului, care poate distruge noul ţesut format şi, în consecinţă, întârzie vindecarea plăgii.

În prezenţa radiaţiilor UV pasta se înnegreşte şi poate păta ţesăturile cu care intră în contact (vezi şi pct. 4.4). Dacă este necesar, plaga poate fi acoperită cu un pansament steril, neocluziv.

Hipersensibilitate la sulfonamide, la sulfadiazină de argint sau la oricare dintre excipienţi.

Prematuri, nou-născuţi, sugari cu vârsta sub 2 luni, datorită datorită riscului de apariţie a icterului nuclear. Ultimul trimestru de sarcină.

Cicatrol va fi utilizat cu precauţie:

• la pacienţii cu hipersensibilitate la sulfonamide, datorită posibilităţii apariţiei reacţiilor alergice.

• la pacienţii cu deficit congenital de glucozo-6-fosfat dehidrogenază (deoarece după aplicarea cremei pe suprafeţe cutanate întinse poate să apară hemoliză);

• la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică deoarece poate să apară acumulare în organism; în special la aceşti pacienţi trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice ale sulfadizinei.

• la pacienţii cu porfirie.

Similar altor antimicrobiene topice, după tratamentul cu sulfadiazină de argint pot să apară suprainfecţii.

În cazul administrării Cicatrol timp îndelungat, pe suprafeţe cutanate întinse se recomandă monitorizarea hemoleucogramei, deoarece pot să apară leucopenie, trombocitopenie şi eozinofilie.

În timpul tratamentului suprafeţelor cutanate întinse, sub pansament ocluziv, pe piele lezată sau mucoase, concentraţiile plasmatice ale sulfadiazinei pot să atingă valori plasmatice mari şi pot să apară reacţii adverse sistemice ale sulfonamidelor. De aceea, se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale sulfadiazinei, funcţiei renale şi examenul sedimentului urinar pentru apariţia cristaluriei.

Cicatrol conţine sulfadiazină de argint, care în prezenţa radiaţiilor UV şi în timp, determină modificarea culorii pastei cutanate. Acest fapt nu afectează eficacitatea terapeutică a medicamentului.

După deschiderea tubului, în timp, prima porţiune de pastă aflată în contact cu aerul poate suferi modificări de culoare şi de consistenţă. Înainte de utilizare se va îndepărta prima porţiune de pastă (aproximativ 0,5 cm.) aflată în zona expusă. Se recomandă utilizarea pastei în maxim 12 săptămâni de la prima deschidere a tubului (vezi şi pct. 6.3.).

La pacienţii la care concentraţia plasmatică de sulfadiazină este apropiată de valoarea terapeutică, acţiunea antidiabeticelor orale şi a fenitoinei poate fi potenţată, ceea ce necesită monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale acestor medicamente.

Sulfadiazina de argint poate să inactiveze agenţii enzimatici debridanţi, în cazul administrării concomitente.

Cimetidină: s-a raportat creşterea incidenţei leucopeniei la administrarea sulfadiazinei de argint în asociere cu cimetidina.

Sarcina

Cicatrol trebuie prescris cu prudenţă la gravidă (mai ales dacă arsura este pe o suprafaţă mai mare decât 20% din suprafaţa corporală şi dacă beneficiul terapeutic al pacientei depăşeşte posibilul risc asupra fătului).

Cicatrol nu trebuie utilizat în ultimele săptămâni înainte de naştere.

Alăptarea

Este contraindicată utilizarea de către femeile care alăptează a sulfadiazinei de argint, deoarece creşte riscul de apariţie a icterului nuclear la copii cu vârsta sub 2 luni. Trebuie avut în vedere raportul risc/beneficiu în cazul continuării alăptării copiilor cu vârsta peste 2 luni.

Cicatrol nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tulburări hematologice şi limfatice

-frecvente: leucopenie. În general, leucopenia este tranzitorie şi nu necesită întreruperea tratamentului sau alte măsuri speciale. Se recomandă monitorizarea hemoleucogramei.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:

-iritaţie, prurit, senzaţie de arsură locală, modificări de culoare, erupţii cutanate tranzitorii. La pacienţii cu insuficienţă hepatică şi renală poate să apară colorarea în brun-roşcat a pielii (argirism).

În cazul utilizării pe suprafeţe cutanate întinse, în special după arsuri severe, au fost raportate reacţiile adverse ale formelor farmaceutice orale ale sulfadiazinei (reacţii adverse sistemice), cum sunt: anemie, trombocitopenie, eozinofilie, febră medicamentoasă, necroză hepatică, nefrită interstiţială şi cristalurie. Nu se cunoaşte frecvenţa de apariţia a acestor reacţii adverse.

Următoarele reacţii adverse care apar în timpul tratamentului oral cu sulfadiazină, pot să apară după uz topic: greaţă, vărsături, diaree, purpură, fotodermatoză, eritem polimorf, sindrom Steven-Johnson şi sindrom Lyell, dermatită exfoliativă, cefalee şi dureri articulare.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Simptome

În cazul tratamentului de lungă durată, cu doze mari, a unor arsuri severe, pot să apară reacţiile adverse ale formelor farmaceutice orale ale sulfadiazinei (vezi pct. 4.8.). Administrarea îndelungată a unor doze mari, pe suprafeţe cutanate întinse determină apariţia reacţiilor adverse sistemice ale sulfonamidelor şi creşterea concentraţiei plasmatice a argintului. Cu toate acestea, aceste valori se normalizează după întreruperea tratamentului.

Tratamentul intoxicaţiei

În cazul dozelor mai mari decât doza terapeutică, tratamentul trebuie întrerupt şi trebuie efectuat tratament simptomatic. Dacă este cazul, trebuie monitorizate funcţia renală şi hemoleucograma. Sulfadiazina de argint se elimină prin hemodializă şi dializă peritoneală.

Grupa farmacoterapeutică: chimioterapice de uz local, sulfonamide, codul ATC: D06BA01. Mecanism de acţiune

Sulfadiazina de argint este un chimioterapic local utilizat pentru prevenirea şi tratamentul infecţiilor

arsurilor.

Sulfadiazina de argint se dezintegrează în leziunea produsă prin arsură, eliberând lent şi continuu ioni de argint. Ionii de argint se leagă de acidul dezoxiribonucleic bacterian, inhibând creşterea şi multiplicarea celulelor bacteriene, fără a afecta celulele pielii şi ţesutul subcutanat. Sulfadiazina de argint are un spectru antibacterian larg, incluzând toate speciile microbiene capabile să infecteze arsurile sau alte tipuri de leziuni cutanate.

Bentonita are capacitatea de a absorbi toxine, impurităţi, metale grele şi alţi contaminanţi, iar chitosanul are efect de regenerare la nivelul cutanat.

In vitro, concentraţia minimă inhibitorie (CMI) a sulfadiazinei de argint pentru câţiva dintre cei mai importanţi germeni, este:

Microorganism CMI (µg /mL)

Pseudomonas aeruginosa ≤ 50

Pseudomonas maltophillia ≤ 50

Enterobacter ≤ 100

E. cloacae ≤ 50

Klebsiella ≤ 100

E. coli ≤ 50

Serratia ≤ 100

Proteus ≤ 50

Morganella morganii ≤ 50

Providencia ≤ 50

Citrobacter ≤ 50

Acinetobacter ≤ 100

Corynebacterium diphteriae ≤ 50

Staphylococcus ≤ 100

Streptococus pyogenes ≤ 50

Enterococcus spp. ≤ 100

Clostridium perfringens ≤ 100

Candida albicans ≤ 100

Herpes 10

Dermatophytes 100

Herella 6,25

Aspergillus fumigatus 100

Aspergilus flavus 100

Mucor pussilus 50

Rhizopus nigricans 10

Sulfadiazina de argint pătrunde în ţesuturile necrozate şi în exsudate. Acest efect este foarte important, deoarece antibioticele sistemice nu sunt eficace împotriva florei bacteriene din necrozele avasculare produse prin arsură.

Sulfadiazina de argint poate fi absorbită sistemic în special dacă este utilizată în cantitate mare, pe suprafeţe cutanate întinse şi pentru durată lungă de timp. Concentraţiile plasmatice ale sulfonamidelor sunt proporţionale cu suprafaţa afectată şi cu cantitatea de pastă utilizată.

În cazul aplicării sulfadiazinei de argint pe arsuri întinse, s-au raportat concentraţii plasmatice de până la 12 mg/dl. Într-un studiu efectuat la pacienţi cu arsuri cărora li s-a administrat 5 – 10 g de sulfadiazină de argint sub formă de cremă 10 mg/g, au fost determinate concentraţii plasmatice de 1 până la 2 mg/dl.. După aplicarea topică timp de 24 de ore, s-au excretat în urină între 100 şi 200 mg sulfadiazină.

Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.