Doza uzuală recomandată este de 3 - 4 comprimate masticabile Dicarbocalm pe zi, administrate oral.

Comprimatele se sfărâmă sau se lasă să se dizolve în cavitatea bucală. Se administrează dupa masă sau în faza dureroasă.

Insuficienţă renală severă (datorită sărurilor de magneziu). Hipercalcemie.

Litiază calcică.

În cazul administrării la diabetici se va ţine cont de conţinutul în zahăr. Un comprimat masticabil conţine 717,4 mg zahăr.

S-au raportat interacţiuni cu alte medicamente administrate oral. S-a constatat o scădere a absorbţiei digestive a medicamentelor administrate concomitent. De aceea, se preferă administrarea Dicarbocalm după o pauză de cel putin 2 ore de la administrarea celorlalte medicamente.

Nu se recomandă asocierea cu chinidina, deoarece creşte concentraţia plasmatică a chinidinei şi riscul de supradozaj, prin scăderea excreţiei renale a chinidinei (prin alcalinizarea urinii).

Se recomandă prudenţă în cazul asocierii cu indometacină, difosfonaţi, digitalice, săruri de fier, lincomicină, nitrofurantoină, dexametazonă (scade absorbţia lor digestivă dacă se administrează simultan cu antiacidele, de aceea se vor administra la distanţă unele de altele).

Dicarbocalm se administrează în timpul sarcinii şi alăptării după evaluarea atentă a raportului beneficiu terapeutic matern/risc potenţial fetal.

Dicarbocalm nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Datorate sărurilor de calciu: tratamentul prelungit poate determina hipercalcemie, cu risc de insuficienţă renală şi nefrocalcinoză.

Datorate sărurilor de magneziu: diaree.

Administrat în doze mari timp îndelungat poate determina fenomene de hiperaciditate prin rebound secretor.

În caz de supradozaj poate să apară hiperaciditate gastrică, hipercalcemie, diaree. Tratament: se întrerupe administrarea Dicarbocalm şi se instituie tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.

Grupa farmacoterapeutică: combinaţii cu compuşi de aluminiu, calciu şi magneziu. Cod ATC: A02A D01

Antiacid cu acţiune relativ rapidă, fără efecte sistemice.

Carbonatul de calciu este transformat de secreţia gastrică în clorură de calciu. O parte din calciu se absoarbe din intestin, dar aproximativ 85% se transformă în săruri de calciu insolubile care se excretă prin materiile fecale.

Carbonatul de magneziu reacţionează cu acidul clorhidric din sucul gastric, formând clorura de magneziu solubilă şi dioxid de carbon (acesta din urmă provoacă flatulenţa şi eructaţiile). O parte din magneziu se absoarbe din tubul digestiv şi se excretă prin urină.

Trisilicatul de magneziu reacţionează cu acidul clorhidric din sucul gastic, formând clorura de magneziu şi dioxid de siliciu. Acestea din urma se elimină prin materiile fecale ca săruri de magneziu solubile şi insolubile, care au rolul de a prelungi acţiunea antiacidă a carbonaţilor de magneziu şi de calciu.

Nu sunt disponibile.