Administrare orală

Copii între 4 şi 10 ani: doza recomandată este de 16 picături orale soluţie de 3 ori pe zi (corespunzând la 33,6 mg de extract uscat din Hederae folium (frunză de iederă))

Picăturile se administrează înainte de mese. La copii se recomandă administrarea picăturilor cu sucuri de fructe.

Tratament inhalator

Un efect terapeutic benefic poate fi obţinut prin inhalarea picăturilor sub formă de aerosoli, utilizându-se orice aparat nebulizator. Pentru a evita eventualele iritaţii datorită conţinutului de etanol, soluţia poate fi diluată cu apă în proporţie de 1:2 când se foloseşte sub formă inhalatorie. Dacă nu există alte recomandări, doza recomandată este de 20 – 25 picături de câteva ori pe zi. Datorită prezenţei uleiului volatil de mentă ca excipient, tratamentul sub formă de aerosoli este contraindicat la copii sub 3 ani sau la copii cu antecedente de convulsii (febrile sau nonfebrile).

Durata tratamentului este funcţie de natura şi gravitatea afecţiunii clinice; tratamentul trebuie efectuat cel puţin o săptămână, chiar şi în cazul inflamaţiilor minore ale tractului respirator.

Se recomandă ca tratamentul sa fie continuat 2-3 zile după dispariţia simptomelor. Se recomandă a nu se depăşi doza zilnică recomandată.

Hipersensibilitate la substanţa activă, la Hedera Helix sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.

La pacienţii la care este strict interzisă administrarea chiar şi a unor cantităţi minime de etanol (de exemplu după un tratament de dezintoxicare sau dacă pacientul suferă de boli hepatice sau epilepsie), este contraindicată administrarea de Prospan picături orale soluţie.

La copii cu vârsta sub 1 an nu li se administrează Prospan picături orale soluţie.

La copii cu vârsta sub 3 ani sau la copii cu antecedente de convulsii (febrile sau nonfebrile) nu se administrează Prospan picături orale soluţie sub formă de aerosoli, datorită prezenţei uleiului volatil de mentă ca excipient.

Prospan picături orale soluţie conţine etanol, 47% vol

Nu au fost efectuate cercetări privind interacţiunea cu alte medicamente. Nu se cunosc până în prezent interacţiuni cu alte medicamente.

Nu există date privind efectul acestui medicament asupra fertilităţii, sarcinii şi alăptării. În absenţa unor date relevante, utilizarea în perioada sarcinii şi alăptării nu este recomandată..

Medicamentul nu are nicio influenţează asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reacţiile adverse care pot apărea în cursul tratamentului cu Prospan picături orale soluţie sunt clasificate în următoarele grupe, în funcţie de frecvenţă:

• Foarte frecvente (≥1/10)

  - Frecvente (≥1/100 şi <1/10)

• Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)

  - Rare (≥1/10000 şi <1/1000)

  - Foarte rare (<1/10000),

• Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Frecvenţa reacţiilor adverse în funcţie de clasificarea pe sisteme, aparate şi organe:

Ingestia unor cantităţi semnificativ mai mari (mai mult de 3 ori doza zilnică recomandată) pot produce stări de greaţă, vomă şi diaree. În acest caz trebuie ca pacientul sa se adreseze medicului. Se recomandă tratament simptomatic.

Grupa farmacoterapeutică: Alte antitusive şi expectorante, cod ATC: R05FB01

Prospan conţine un extract uscat de frunze de iederă, al cărui efect terapeutic în cazul afecţiunilor inflamatorii ale tractului respirator superior se datorează proprietăţilor expectorante, antispastice şi antitusive (prin acţiune asupra β receptorilor la nivel bronşic) ale saponinelor pe care le conţine: hederasaponina C şi alfa-hederina. Prospan nu deprimă centrul respirator.

Într-un studiu clinic a fost remarcat efectul bronhiolitic al preparatului. Experimentele pe animale au demonstrat efect spasmolitic.

Un efect expectorant se presupune a fi declanşat de iritaţia mucoasei gastrice de către stimularea reflectorială a glandelor mucoasei bronşice prin fibre parasimpatolitice senzoriale.

In vitro, procedurile imunohistochimice şi biofizice ar putea arăta o inhibare a

internalizării receptorilor β2 de către α-hederină - chiar şi în condiţii de stimulare extremă – pentru celulele epiteliale alveolare de tip II.

Hederacozida C, saponina predominantă cantitativ în extractul uscat de Hedera helix este alcătuită dintr- un schelet sterolic şi două părţi glucidice. Hederacozida C se transformă în organism prin pierderea unei părţi glucidice în α-hederină , care mai posedă doar un rest glucidic. α-hederina reprezintă practic substanţa activă.

După stimularea β2 –receptorilor, o cantitate mai mare de ATP (adenosin – 5 – trifosfat) se va transforma în AMPc (3’,5’ adenozinmonofosfat ciclic). Datorită acestuia se declanşează în celula respectivă anumite reacţii. În funcţie de celula implicată – fie că este vorba despre celule pulmonare epiteliale sau celulele musculaturii bronşice, se produc anumite efecte.

În cazul celulei pulmonare epiteliale se produce o cantitate mare de surfactant. Astfel scade vâscozitatea mucusului, ceea ce are ca rezultat secretoliza şi calmarea tusei.

Stimularea β2 –receptorilor are ca efect aupra celulelor musculaturii bronşice scăderea concentraţiei intracelulare de calciu, ceea ce duce la relaxarea musculaturii şi bronhodilataţie (spasmoliză). Ambele efecte acţionează pozitiv asupra simptomelor tusei.

Frunzele proaspete de Hedera Helix au efect iritant la nivelul tegumentelor şi mucoaselor, putând fi alergizante.

Nu sunt disponibile studii de farmacocinetică.

În studiile de toxicitate acută efectuate cu extract de iederă (Hederae helix) la diferite specii de animale, după administrarea pe cale orală de doze de până la 3g/kg şi injectarea subcutanată de doze de până la 0,5 g/kg, nu s-au observat efecte toxice.

În studiile de toxicitate subacută cu durata de 3 luni, efectuate la şobolan Wistar, s-a administrat pe cale orală extract de Hederae helix, în doze de 30 – 750 mg/kg. Nici la cea mai mare doză administrată nu s-au observat efecte toxice sau modificări patologice. Spre deosebire de lotul martor, la loturile de control nu s-au observat decât creşterea reversibilă a hematocritului şi numai la dozele cele mai mari, scăderea secreţiei de hormon luteinizant.

Studiile de toxicitate efectuate au dovedit că extractul uscat de Hederae helix este foarte bine tolerat.