Adulţi

Pentru tratamentul holerei sau al altor infecţii enterale: doza uzuală este de 100 mg furazolidonă, administrată oral, de 4 ori pe zi, la intervale de 6 ore, timp de 5-7 zile.

În tratamentul lambliazei doza recomandată este de 100 mg furazolidonă, administrată oral, de 4 ori pe zi, la intervale de 6 ore, timp de 7-10 zile.

Copii

Pentru tratamentul holerei sau al altor infecţii enterale: doza recomandată este de 1,25 mg furazolidonă/kg, administrată oral, de 4 ori pe zi, la intervale de 6 ore, timp de 5-7 zile.

În cazul infestării cu Giardia lamblia durata tratamentului poate fi prelungită până la 10 zile.

Se recomandă sfărâmarea şi diluarea cu puţin lichid a comprimatelor în vederea obţinerii unei suspensii, comprimatele nefiind adecvate administrării la copii mai mici de 6 ani.

Hipersensibilitate la furazolidonă, alţi nitrofurani sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1. Deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază.

Ultimul trimestru de sarcină.

La femeile care alăptează sugari cu vârsta mai mică de 1 lună Sugari cu vârsta mai mică de 1 lună (risc de anemie hemolitică). Insuficienţă renală severă.

În timpul tratamentului şi 4 zile după oprirea acestuia nu se recomandă consumul de băuturi alcoolice (risc de reacţii de tip disulfiram) şi de alimente ce conţin tiamină (risc de hipertensiune arterială şi alte fenomene toxice).

Se recomandă prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală.

Pacienţii alergici la nitrofurani pot prezenta reactivitate imunologică încrucişată la furazolidonă.

La pacienţii trataţi pentru lambliază, simptomatologia poate persista câteva săptămâni sau chiar luni, datorită intoleranţei la lactoză; în aceste cazuri, după oprirea tratamentului, se recomandă efectuarea a 3 examene coproparazitologice la intervale de 3-4 săptămâni, pentru a evalua eficacitatea. tratamentului. În infecţiile severe, poate fi necesară terapie asociată.

Furazolidona nu se asociază cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO), simpatomimetice cu acţiune directă sau indirectă (amfetamine, efedrină, fenilefrină), antidepresive triciclice, neuroleptice.

Nu se recomandă asocierea furazolidonei cu săruri de bismut, antihistaminice.

Studii efectuate la animale de laborator cu doze mult mai mari decât cele terapeutice recomandate la om, administrate timp îndelungat, nu au evidenţiat efecte fetotoxice. Deoarece nu există studii controlate la gravide, nu se recomandă administrarea furazolidonei în timpul sarcinii. Administrarea în ultimul trimestru de sarcină este contraindicată datorită riscului de anemie hemolitică la făt.

Nu se ştie dacă furazolidona se excretă în laptele matern. De aceea, la femeile care alăptează se va lua în considerare fie întreruperea tratamentului, fie întreruperea alăptării. Administrarea la femeile care alăptează sugari cu vârstă mai mică de 1 lună este contraindicată, datorită riscului de anemie hemolitică la sugar.

Furazolidona nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

În general furazolidona este bine tolerată. Reacţiile adverse dispar la diminuarea dozei sau la întreruperea tratamentului.

Reacţiile adverse considerate ca având o posibilă legătură cu tratamentul sunt enumerate mai jos conform terminologiei MedDRA, în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi de frecvenţa absolută. În cadrul fiecărei grupe de frevenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Frecvenţele sunt definite astfel:

Foarte frecvente (>1/10) Frecvente (>1/100, <1/10)

Mai puţin frecvente (>1/1000, <1/100) Rare (>1/10000, <1/1000)

Foarte rare (<1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)

Tulburări ale sistemului nervos central

Rare: cefalee

Tulburări gastro-intestinale

Rare: greaţă, vărsături (la doze mari)

Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Rare: erupţii cutanate, febră, artralgii

Tulburări hematologice şi limfatice

Foarte rare: anemie hemolitică, leucopenie, agranulocitoză (la pacienţii cu deficit de glucozo-6- fosfatdehidrogenază).

Furazolidona poate colora urina în galben-brun.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Administrarea unor doze mari poate provoca cefalee, greaţă, vărsături, febră, artralgii, tahicardie, hipertensiune arterială, tahipnee. În caz de supradozaj se recomandă lavaj gastric, administrare de cărbune activat, tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.

Grupa farmacoterapeutică: antidiareice antiinflamatoare şi antiinfecţioase intestinale; alte antiinfecţioase intestinale, codul ATC : A07AXN1

Furazolidona este un derivat de nitrofuran. Are acţiune bactericidă. Spectrul de acţiune cuprinde următoarele specii: Vibrio cholerae, Campylobacter jejuni, Enterobacter aerogenes, Escherichia coli, Proteus spp., Salmonella spp., Shigella spp., stafilococi, Giardia lamblia.

Absorbţia:

Furazolidona are o absorbţie redusă din tubul digestiv.

Metabolizare:

Este metabolizată rapid la nivel hepatic.

Eliminarea:

Se elimină în proporţie de 65 % prin urină, restul prin materiile fecale.

Nu sunt disponibile.