Adulţi: se administrează oral 8–16 mg clorhidrat de bromhexin (1-2 comprimate de Bromhexin Helcor 8 mg) de trei ori pe zi.

Copii cu vârsta peste 10 ani şi adolescenţi: se administrează oral 8 mg clorhidrat de bromhexin (1 comprimat Bromhexin Helcor 8 mg) de trei ori pe zi.

La copii cu vârsta sub 10 ani se recomandă concentraţii şi forme farmaceutice adecvate vârstei.

În cazul în care după 5 zile de tratament nu se constată ameliorarea simptomatologiei, pacientul trebuie să se prezinte la medic, care va reevalua tratamentul.

Hipersensibilitate la bromhexin sau la oricare dintre excipienţi. Insuficienţă renală severă (acumulare de metaboliţi).

La pacienţii cu insuficienţă renală şi afecţiuni hepatice severe se va administra cu prudenţă.

Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Administrarea concomitentă cu antibiotice (amoxicilină, cefuroximă, eritromicină, doxiciclină) favorizează pătrunderea acestora în ţesutul pulmonar.

Asocierea antitusivelor cu medicaţia expectorantă favorizează retenţia secreţiilor traheobronşice. Nu se recomandă administrarea concomitentă de anticolinergice (deoarece acestea inhibă secreţiile bronşice).

Asocierea cu medicamente iritante gastrice creşte riscul de apariţie a tulburărilor gastrice.

Nu se cunosc date privind potenţialul teratogen sau embriotoxic al bromhexinului în cazul administrării la animale. Clorhidratul de bromhexin trece în laptele matern. Ca măsură de precauţie, nu se recomandă administrarea bromhexinului în perioada de sarcină şi de alăptare.

Clorhidratul de bromhexin nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Clorhidratul de bromhexin este bine tolerat. Uneori pot să apară:

• tulburări gastro-intestinale: greaţă, vărsături, diaree, epigastralgii;

• reacţii alergice: erupţii cutanate tranzitorii, urticarie.

• hipersecreţie bronşică.

La pacienţii incapabili să expectoreze eficient, există riscul de obstrucţie bronşică.

Nu au fost semnalate cazuri de supradozaj, cu bromhexin.

Simptomele intoxicaţiei la om nu se cunosc. În studiile la animale s-au constatat următoarele manifestări: sialoree, vărsături şi hipotensiune arterială.

Tratamentul intoxicaţiilor

În caz de supradozaj, este necesară supravegherea funcţiei circulatorii şi tratament simptomatic. Datorită toxicităţii mici, nu se impun măsuri urgente de accelerare a eliminării sau de reducere a absorbţiei.

Datorită profilului farmacocinetic (volum de distribuţie mare, legare în proporţie mare de proteine), nu este utilă eliminarea clorhidratului de bromhexin prin dializă sau diureză forţată.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul tusei şi răcelii, expectorante exclusiv combinaţii cu antitusive, mucolitice, codul ATC: R05CB02.

Bromhexinul acţionează ca fluidifiant al secreţiilor bronşice.

Studiile la animale au evidenţiat faptul că bromhexinul creşte secreţia bronşică, scade vâscozitatea acesteia şi creşte activitatea cililor mucoasei bronşice, fiind astfel favorizată eliminarea secreţiilor bronşice.

Bromhexinul se absoarbe aproape complet după administrare orală.

Substanţa este metabolizată în proporţie de 80% la primul pasaj hepatic, rezultând metaboliţi biologic activi.

Substanţa se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 99%. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 16 ore. Traversează bariera feto-placentară şi se excretă în lapte.

Excreţia se face în principal pe cale renală, sub formă de metaboliţi. Perioada de eliminare a metaboliţilor bromhexinului este prelungită la pacienţii cu insuficienţă renală severă.

Toxicitate

Studii preclinice au evidenţiat faptul că medicamentul are toxicitate acută mică în administrare pe cale orală la şobolani, şoareci, iepuri şi câini. DL50 la aceste animale este cuprins între 3-6 g/kg.

Doze de 200 mg/kg la şoarece şi de 500 mg/kg la şobolan nu au produs efecte toxice.

Mutagenitate şi carcinogeneză

Nu s-a evidenţiat potenţial mutagen şi carcinogen în studiile in vitro şi in vivo.

Efecte asupra funcţiei de reproducere

Studii efectuate la şoareci, şobolani şi iepuri nu au evidenţiat efecte teratogene sau afectarea fertilităţii.