Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 16 ani

Doza recomadată este de 1-2 comprimate Antinevralgic P, de 2-3 ori pe zi, la nevoie, fără a depăşi 7 comprimate Antinevralgic P pe zi.

A nu se lua comprimatele la un interval mai mic de 4 ore.

Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani

Siguranţa şi eficacitatea Antinevralgic P la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani nu au fost evaluate. Ca urmare, nu se recomandă să se administreze Antinevralgic P la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Vârstnici (cu vârsta peste 65 de ani)

Doza uzuală este de 1-2 comprimate Antinevralgic P, de 2-3 ori pe zi, la nevoie, fără a depăşi 5 comprimate de Antinevralgic P pe zi.

Din considerente medicale generale, este necesară precauţie la vârstnici, în special la persoanele cu greutate corporală mică.

Pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică

Nu a fost evaluat efectul afecţiunilor hepatice sau renale asupra farmacocineticii medicamentului Antinevralgic P.

Prin mecanismele de acţiune, acidul acetilsalicilic şi paracetamolul ar putea accentua insuficienţa renală sau hepatică. De aceea, Antinevralgic P este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală severe (vezi pct. 4.3) şi trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu forme uşoare sau moderate de insuficienţă hepatică sau renală.

În caz de insuficienţă renală, se recomandă administrarea dozelor la interval de 8 ore.

Antinevralgic P nu trebuie utilizat în doze mari sau timp îndelungat fără recomandarea medicului.

Pentru a reduce intensitatea simptomelor gastro-intestinale, Antinevralgic P se poate administra după mese.

Nu se recomandă administrarea Antinevralgic P înainte de culcare.

• Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

• La pacienţii la care atacurile de astm, urticarie sau rinită acută sunt accentuate de acidul acetilsalicilic sau de alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, precum diclofenacul sau ibuprofenul.

• La pacienţi cu ulcer gastric sau duodenal activ, sângerări sau perforaţii gastro-intestinale şi la pacienţii cu antecedente de ulcer gastric sau duodenal.

• Deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază, din cauza riscului de hemoliză (vezi pct. 4.8).

• În ultimul trimestru de sarcină şi pe durata alăptării.

• Hemofilie sau alte afecţiuni hemoragice.

• Insuficienţă hepatică severă.

• Insuficienţă renală severă (clearance al creatininei < 30 ml/min).

• Insuficienţă cardiacă severă.

• Pacienţi cu mastocitoză preexistentă, la care utilizarea acidului acetilsalicilic poate induce reacţii de hipersensibilitate severă (inclusiv şoc circulator cu hiperemie facială, hipotensiune arterială, tahicardie şi vărsături).

• Administrarea a mai mult de 15 mg metotrexat pe săptămână (vezi pct. 4.5).

• Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani.

La pacienţii cu astm bronşic, afecţiuni alergice, insuficienţă renală sau hepatică uşoară sau moderată şi la pacienţii care prezintă risc de deshidratare (de exemplu determinată de stări de greaţă, diaree, înainte sau după o intervenţie chirurgicală), administrarea Antinevralgic P trebuie efectuată cu prudenţă.

Riscul de supradozaj este mai pronunţat la pacienţii cu boală hepatică etanolică non-cirotică. În timpul tratamentului cu Antinevralgic P trebuie evitat consumul de băuturi alcoolice.

Antinevralgic P nu trebuie utilizat împreună cu medicamente care conţin acid acetilsalicilic sau paracetamol.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi cardiovasculare prezentate mai jos).

Similar altor tratamente împotriva migrenelor acute, înainte de a trata o potenţială migrenă la pacienţii care nu au fost diagnosticaţi anterior cu migrenă sau la cei care prezintă simptome atipice, trebuie avută grijă pentru a exclude alte posibile afecţiuni neurologice potenţial grave.

Antinevralgic P nu trebuie utilizat de către pacienţii care prezintă vărsături în mai mult de 20% din crizele de migrenă sau care necesită odihnă la pat în peste 50% din crize.

În cazul în care migrena nu se atenuează cu prima doză de 2 comprimate de Antinevralgic P, pacientul trebuie să se adreseze unui medic.

Acest medicament nu trebuie utilizat de către pacienţii care, în decursul ultimelor 3 luni, au avut cefalee mai mult de 10 zile pe lună. Aceşti pacienţi trebuie suspectaţi de cefalee atribuită folosirii excesive de analgezice, iar tratamentul trebuie întrerupt. În plus, aceştia trebuie să se adreseze unui medic.

Antinevralgic P poate masca semnele şi simptomele unei infecţii, din cauza proprietăţilor sale farmacodinamice.

La pacienţii cu astm bronşic şi alte afecţiuni alergice respiratorii, precum şi la cei cu hipersensibilitate la medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene, pot fi declanşate crize de astm bronşic şi alte reacţii alergice de tip anafilactic.

Pacienţii cu ulcer gastric sau duodenal activ sau în antecedente nu trebuie să ia acest medicament. Se recomandă precauţie în caz de antecedente de hemoragii digestive de alte cauze.

Există o posibilă asociere între administrarea acidului acetilsalicilic şi apariţia sindromului Reye atunci când medicamentul este administrat copiilor şi adolescenţilor. Sindromul Reye este o boală foarte rară care afectează creierul şi ficatul şi care poate fi letală. Se recomandă precauţie în cazul administrării Antinevralgic P la adolescenţi cu gripă, viroze respiratorii sau varicelă (din cauza riscului de apariţie a sindromului Reye). Se recomandă evitarea administrării Antinevralgic P la adolescenţi cu boli febrile acute, până la precizarea diagnosticului.

Antinevralgic P nu trebuie administrat copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 16 ani (vezi pct. 4.3). Riscuri cardiovasculare şi cerebrovasculare

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic şi accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente pentru a permite excluderea unui astfel de risc în cazul Antinevralgic P administrat în doză zilnică de 1-7 comprimate.

La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată, este necesară precauţie (trebuie recomandat pacientului să se adreseze medicului) înainte de începerea tratamentului, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.

• Antinevralgic P trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu gută (dozele mici de AAS scad eliminarea de acid uric), hipertensiune arterială necontrolată medicamentos şi diabet zaharat.

• Antinevralgic P poate determina o creştere a sângerării în timpul sau după o intervenţie chirurgicală (incluzând intervenţii chirurgicale minore, de exemplu extracţii dentare), din cauza efectului antiagregant plachetar al acidului acetilsalicilic, care persistă câteva zile.

• Antinevralgic P nu trebuie administrat împreună cu un anticoagulant sau cu alte medicamente care inhibă agregarea plachetară fără supravegherea medicului (vezi pct. 4.5). Pacienţii cu tulburări de

  hemostază trebuie monitorizaţi cu atenţie. Trebuie luate măsuri de precauţie în caz de metroragie sau menoragie.

• Administrarea Antinevralgic P trebuie întreruptă imediat, dacă apar sângerări sau ulceraţii gastro-intestinale la pacienţii trataţi cu acest medicament. Sângerări, ulceraţii sau perforaţii gastro-intestinale, care pot fi letale, au fost raportate în cazul tuturor antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) şi pot apărea oricând pe parcursul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de reacţii adverse gastro-intestinale grave. În general, acestea au consecinţe mai grave la persoanele în vârstă. Riscul de sângerare gastro-intestinală poate fi crescut în cazul administrării concomitente de alcool etilic, corticosteroizi, medicamente anticoagulante cum este warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei şi AINS (vezi pct. 4.5). Pentru a reduce intensitatea simptomelor gastro-intestinale, Antinevralgic P se poate administra după mese.

• Antinevralgic P poate precipita episoadele de bronhospasm şi poate provoca exacerbări ale astmului bronşic (aşa numita intoleranţă la analgezice/astm indus de analgezice) sau apariţia altor reacţii de hipersensibilitate. Factorii de risc sunt astmul bronşic, rinitele alergice sezoniere, polipii nazali, boala pulmonară obstructivă cronică sau infecţia cronică a tractului respirator (în special dacă este asociată cu simptome alergice de tipul rinitei), prezente. Acest lucru este valabil şi pentru pacienţii cu reacţii alergice (de exemplu reacţii cutanate, mâncărime, urticarie) la alte medicamente. Se recomandă precauţii speciale în cazul acestor pacienţi (posibilitate de intervenţie rapidă).

• Acidul acetilsalicilic poate interfera cu testele funcţiei tiroidiene, determinând rezultate fals scăzute ale concentraţiilor de tiroxină (T4) sau tri-iodotironină (T3) (vezi pct. 4.5). Este necesară prudenţă în cazul administrării la pacienţii cu hipertiroidie.

• Asocierea levotiroxinei cu salicilaţi trebuie evitată. De asemenea nu este recomandată asocierea levotiroxinei cu cafeina (vezi mai jos „Din cauza conţinutului în cafeină” şi la pct. 4.5).

• Alcoolul etilic poate creşte riscul de leziuni gastro-intestinale atunci când este consumat în timpul tratamentului cu AAS. Prin urmare, se impun precauţii în cazul consumului concomitent de băuturi alcoolice sau asocierii cu medicamente care conţin alcool etilic (vezi pct. 4.5).

Pentru doze de acid acetilsalicilic ≥ 500 mg/zi:

Există dovezi referitoare la faptul că medicamentele care inhibă sinteza ciclooxigenazei şi a prostaglandinelor pot determina tulburări ale fertilităţii feminine prin afectarea ovulaţiei. Acest efect este reversibil la întreruperea tratamentului.

• Antinevralgic P trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu insuficienţă renală sau hepatică sau la persoanele dependente de alcool etilic.

• Antinevralgic P trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu sensibilitate preexistentă la acid acetilsalicilic şi/sau la AINS, deoarece poate apărea bronhospasm.

• Hepatotoxicitatea poate apărea chiar şi la doze terapeutice de paracetamol, după un tratament de scurtă durată şi la pacienţi fără leziuni hepatice preexistente (vezi pct. 4.8).

• Au fost raportate reacţii adverse cutanate severe:

  La utilizarea de Antinevralgic P, au fost raportate reacţii cutanate care pun în pericol viaţa: sindromul Stevens–Johnson (SSJ) şi necroliza epidermică toxică (NET). Pacienţii trebuie informaţi despre semne şi simptome şi supravegheaţi cu atenţie pentru apariţia reacţiilor cutanate. Dacă apar simptome sau semne de SSJ sau NET (de exemplu erupţie cutanată progresivă, adesea cu vezicule sau cu leziuni mucoase), pacienţii trebuie să oprească imediat tratamentul cu Antinevralgic P şi să se adreseze unui medic.

Din cauza conţinutului în cafeină:

• Antinevralgic P trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu gută, hipertiroidism şi aritmie.

• Pacientul trebuie să limiteze utilizarea produselor care conţin cafeină în timpul tratamentului cu Antinevralgic P, deoarece excesul de cafeină poate determina nervozitate, iritabilitate, insomnie şi ocazional palpitaţii. Nu se recomandă administrarea Antinevralgic P înainte de culcare (vezi pct. 4.2).

• Asocierea levotiroxinei trebuie evitată (vezi pct. 4.5).

Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Acest medicament conţine p-hidroxibenzoat de propil (E 216) şi p-hidroxibenzoat de etil (E 214), care pot provoca reacţii alergice (chiar întârziate).

Interacţiunile medicamentoase cu alte substanţe, care pot fi provocate de fiecare componentă în parte, sunt binecunoscute şi nu există nicio indicaţie că acestea s-ar putea schimba prin utilizarea combinată.

Nu există interacţiuni relevante din punctul de vedere al siguranţei între acidul acetilsalicilic şi paracetamol.

• Dozele mari de AAS pot afecta rezultatele unor teste clinico-chimice de laborator.

• Administrarea de paracetamol poate afecta rezultatele concentraţiei serice ale acidului uric la utilizarea metodei cu acid fosfotungstic și glicemia la utilizarea metodei bazate pe glucozo- oxidază/peroxidază.

• Cafeina antagonizează efectele dipiridamolului asupra fluxului sanguin miocardic, interferând astfel cu rezultatele testului de stress cu dipiridamol. Se recomandă ca ingestia de cafeină să fie întreruptă cu 8 până la 12 ore înainte de test.

Asocierea cu alte antiinflamatoare nesteroidiene prezintă risc nefrotoxic şi hemoragic crescut. Asocierea cu anticoagulantele orale creşte riscul accidentelor hemoragice.

În cazul asocierii cu sulfamidele antidiabetice, creşte efectul acestora, cu posibilitatea apariţiei accidentelor hipoglicemice.

Efectul antihipertensiv al beta-blocantelor sau al diureticelor poate fi scăzut. De asemenea, a fost semnalată creşterea toxicităţii litiului.

Asocierea cu medicamente uricozurice este urmată de scăderea activităţii acestora.

Se va evita administrarea concomitentă cu corticosteroizi, din cauza riscului crescut de reacţii adverse, în special la nivel gastro-intestinal.

Asocierea cu medicamente inductoare enzimatic (fenobarbital) şi abuzul de băuturi alcoolice creşte, de asemenea, riscul accidentelor hepatotoxice.

Antinevralgic P nu trebuie administrat în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, cu excepţia cazului în care este absolut necesar. Antinevralgic P este contraindicat în ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3).

Acid acetilsalicilic

Din cauza prezenţei acidului acetilsalicilic în Antinevralgic P, utilizarea acestuia este contraindicată în al 3-lea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3).

• asupra fătului: toxicitate cardiopulmonară (cu închidere prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară); difuncţii renale, care pot evolua la insuficienţă renală cu oligo-hidramnios;

• asupra mamei şi nou-născutului: la sfârşitul sarcinii, posibilă prelungire a timpului de sângerare şi efect antiagregant care poate apărea chiar și la doze foarte mici; inhibare a contracţiilor uterine, care duce la amânarea sau prelungirea travaliului.

În consecinţă, acidul acetilsalicilic este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină.

Paracetamol

Un volum mare de date privind femeile gravide nu au indicat nici efecte malformative, nici toxicitate fetală/neonatală. Paracetamolul poate fi utilizat în timpul sarcinii dacă este necesar din punct de vedere clinic; cu toate acestea, trebuie utilizat în doza minimă eficace, pentru o perioadă de timp cât mai scurtă posibil şi cu o frecvenţă cât se poate de mică.

Cafeină

Femeilor gravide li se recomandă limitarea la minimum a ingestiei de cafeină, întrucât datele disponibile privind efectul cafeinei asupra fătului uman sugerează un potenţial risc.

Nu sunt disponibile date adecvate privind utilizarea medicamentului Antinevralgic P de către femeile gravide. Nu au fost efectuate studii la animale cu combinaţia de acid acetilsalicilic, paracetamol și cafeină (vezi pct. 5.3).

Acidul acetilsalicilic, paracetamolul şi cafeina se excretă în lapte, la om. Comportamentul sugarului este influenţat de conţinutul de cafeină (excitare, insomnie). Din cauza prezenţei salicilatului, la sugari există, de asemenea, un potenţial de reacţii adverse asupra funcţiei plachetare (poate determina sângerare), deşi nu a fost raportată nicio astfel de reacţie adversă. De asemenea, există un risc posibil de apariţie a sindromului Reye la sugari, legat de administrarea acidului acetilsalicilic.

Prin urmare, nu se recomandă Antinevralgic P în timpul alăptării.

Există dovezi că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor pot determina tulburări de fertilitate a femeilor, prin efect asupra ovulaţiei. Acest lucru este reversibil la oprirea tratamentului.

Nu s-au efectuat studii privind capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Dacă pacientul manifestă reacţii adverse, precum ameţeală sau somnolenţă, nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.

Multe dintre următoarele reacţii adverse depind în mod evident de doză şi diferă de la o persoană la alta. Reacţii adverse raportate în asociere cu tratamentul cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) au fost edemul, hipertensiunea arterială și insuficienţa cardiacă.

Studiile clinice și datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi în tratament de lungă durată), se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic şi accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

Antinevralgic P este un medicament relativ bine suportat în tratamente de scurtă durată. Utilizarea îndelungată creşte riscul apariţiei reacţiilor adverse.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor.

În continuare, reacţiile adverse ale acidului acetilsalicilic, paracetamolului şi cafeinei sunt prezentate pe categorii conform clasificării MedDRA şi în funcţie de frecvenţă: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile):

Tulburări hematologice şi limfatice:

Epistaxis, gingivoragii, hemoragie cutanată spontană, risc crescut de hemoragii intraoperatorii şi postoperatorii.

Cu frecvenţă necunoscută:

• trombocitopenie;

• pancitopenie;

• bicitopenie;

• insuficienţă a măduvei hematopoietice;

• agranulocitoză;

• neutropenie;

• leucopenie;

• anemie aplastică;

• anemie hemolitică la pacienţi cu deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază (pct. 4.3).

Tulburări ale sistemului imunitar:

De tip anafilactic, manifestate prin reacţii cutanate, mai ales urticarie, angioedem, dispnee, crize de astm bronşic.

Tulburări ale sistemului nervos:

Administrarea în doze mari provoacă cefalee, ameţeli, tinitus, somnolenţă sau excitaţie, confuzie. Cu frecvenţă necunoscută: hemoragie intracraniană, care poate fi letală, în special la vârstnici.

Tulburări vasculare:

Cu frecvenţă necunoscută: hemoragie care poate fi letală, vasculită, inclusiv purpură Henoch-Schönlein.

Tulburări cardiace:

Cu frecvenţă necunoscută: sindrom Kounis în contextul unei reacţii de hipersensibilitate provocată de acidul acetilsalicilic.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:

Cu frecvenţă necunoscută: edem pulmonar non-cardiogen în cazul utilizării cronice şi în contextul unei reacţii de hipersensibilitate provocată de acidul acetilsalicilic.

Tulburări gastrointestinale:

Greaţă, vărsături, pirozis, dureri abdominale, hemoragii digestive acute, grave sau oculte şi ulceraţii gastro-intestinale (în cazul administrării orale timp îndelungat).

Cu frecvenţă necunoscută:

• pancreatită acută, în contextul unei reacţii de hipersensibilitate provocată de acidul acetilsalicilic;

• tulburări ale tractului gastro-intestinal superior: esofagită, duodenită erozivă, gastrită erozivă, ulceraţii esofagiene, perforaţii;

• tulburări ale tractului gastro-intestinal inferior: ulcere la nivelul intestinului subţire (jejun şi ileon) şi gros (colon şi rect), colită şi perforaţie intestinală.

Aceste reacţii adverse pot fi sau nu asociate cu hemoragie şi pot apărea la orice doză de acid acetilsalicilic, la pacienții cu sau fără simptome de avertizare sau evenimente gastro-intestinale grave în antecedente.

Tulburări hepatobiliare:

Cu frecvenţă necunoscută: creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor şi fosfatazei alcaline, lezare hepatică, mai ales de tip hepatocelular, hepatită cronică

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:

Cu frecvenţă necunoscută: erupţii medicamentoase fixe.

Tulburări renale şi ale căilor urinare:

Tratamentul prelungit poate determina nefrită interstiţială şi necroză papilară. Cu frecvenţă necunoscută: insuficienţă renală.

Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului:

Cu frecvenţă necunoscută: hematospermie.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:

Cu frecvenţă necunoscută: au fost raportate edeme la administrarea dozelor mari (antiinflamatoare) de acid acetilsalicilic.

Tulburări hematologice şi limfatice

Foarte rare: trombocitopenie (în general asimptomatică, rar sângerări sau hematoame, scaune negre și moi, sânge în urină şi fecale, pete cutanate roşii), neutropenie, leucopenie, pancitopenie.

Cu frecvenţă necunoscută: agranulocitoză (faringită și febră, neaşteptat), anemie hemolitică (la pacienţii cu deficit cunoscut de glucozo-6 fosfatdehidrogenază).

Tulburări ale sistemului imunitar

Rare: reacţii de hipersensibilitate de tipul angioedemului, dispnee, bronhospasm, transpiraţii, greaţă, scăderea tensiunii arteriale până la stare de şoc.

5-10% din pacienţii cu astm bronşic indus de acid acetilsalicilic pot prezenta aceleaşi manifestări şi în cazul administrării de paracetamol (astm bronşic indus de medicamente analgezice).

Cu frecvenţă necunoscută: şoc anafilactic, angioedem.

Tulburări cardiace

Cu frecvenţă necunoscută: sindrom Kounis.

Tulburări respiratorii toracice şi mediastinale

Rezultatele unui studiu caz-control au sugerat că utilizarea frecventă (zilnică sau săptămânală) a paracetamolului poate fi asociată cu apariţia simptomelor de astm bronşic, dar aceasta nu contraindică utilizarea acestuia în dozele recomandate, chiar la pacienţii cu astm bronşic diagnosticat.

Cu frecvenţă necunoscută: bronhospasm (vezi pct. 4.4).

Tulburări hepatobiliare

Rare: hepatită, afectare hepatică (icter conjunctival sau tegumentar).

Cu frecvenţă necunoscută: citoliză hepatică, care poate conduce la insuficienţă hepatică acută.

Tulburări renale și ale căilor urinare

Rare: creştere a creatininemiei (în special secundar sindromului hepato-renal), colică renală (algie lombară puternică, apărută brusc), insuficienţă renală (oligo-anurie).

La doze mari şi în caz de tratament prelungit, paracetamolul poate produce afectarea funcţiei renale până la insuficienţă renală cronică (nefropatie caracteristică analgezicelor), în special la persoane cu disfuncţie renală preexistentă.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Foarte rare: eritem, urticarie, dermatită, reacţii de hipersensibilitate (erupţie cutanată tranzitorie, parestezie, prurit)

Cu frecvenţă necunoscută: reacții adverse cutanate precum necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens- Johnson, pustuloză exantematoasă acută generalizată, erupţie medicamentosă fixă (vezi pct. 4.4).

La doze mari, poate să apară insomnie, nelinişte, palpitaţii şi disconfort epigastric. Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Edemul pulmonar non-cardiogen poate să apară în cazul supradozajului acut şi cronic cu acid acetilsalicilic (vezi pct. 4.8).

Supradozajul cu salicilaţi, în special la copii mici, poate conduce la hipoglicemie severă şi intoxicaţie cu potenţial letal.

Simptomele de intoxicaţie uşoară cu salicilat includ ameţeală, tinitus, surditate, transpiraţie, greaţă și vărsături, cefalee și confuzie. Acestea apar la concentraţii plasmatice de 150 până la 300 micrograme/ml. Aceste simptome pot fi controlate prin scăderea dozei sau prin oprirea tratamentului.

Intoxicaţiile mai grave se produc la concentraţii mai mari de 300 micrograme/ml. Simptomele de supradozaj sever cuprind hiperventilaţie, febră, nelinişte, cetoză, alcaloză respiratorie şi acidoză metabolică. Deprimarea SNC (sistemului nervos central) poate duce la comă. De asemenea, apare colaps cardiovascular și insuficienţă respiratorie.

Tratamentul supradozajului sever:

Pacientul trebuie transferat la spital și trebuie să se ia imediat legătura cu secţia de toxicologie.

Atunci când pacientul este suspect că a ingerat peste 120 mg/kg de salicilat în ultima oră, i se administrează oral doze repetate de cărbune activat.

Concentraţiile plasmatice trebuie măsurate la pacienţii care au ingerat peste 120 mg/kg de salicilat, cu toate că gradul de severitate al intoxicaţiei nu poate fi determinat doar pe baza acestora. De asemenea, trebuie luate în considerare caracteristicile clinice și biochimice.

La concentraţii plasmatice care depăşesc 500 micrograme/ml (350 micrograme/ml la copii sub 5 ani), administrarea intravenoasă de hidrogenocarbonat de sodiu este eficientă pentru eliminarea salicilatului din plasmă.

Când concentraţia plasmatică a salicilatului este mai mare de 700 micrograme/ml, sau mai mică la copii şi la persoanele în vârstă, sau în caz de acidoză metabolică severă, metodele care pot fi alese sunt hemodializa și hemoperfuzia.

Semnele precoce de supradozaj (foarte frecvent greaţă, vărsături, anorexie, paloare, dureri abdominale, letargie şi transpiraţie) se instalează, în general, în primele 24 de ore.

Supradozajul cu paracetamol provoacă citoliză hepatică, care poate duce la necroză completă şi ireversibilă (insuficienţă hepatocelulară), hemoragie gastrointestinală, acidoză metabolică, encefalopatie, comă şi deces. Mai puţin frecvent, se dezvoltă necroză tubulară renală. La 12 până la 48 de ore după un supradozaj acut, pot apărea valori crescute ale transaminazelor hepatice, ale lactat dehidrogenazei şi bilirubinei, cu o reducere a valorilor protrombinei.

De asemenea, supradozajul cu paracetamol poate determina pancreatită, insuficienţă renală acută şi pancitopenie.

Pacienţii sunt consideraţi expuşi la risc crescut de supradozaj când li se administrează medicamente care au caracter inductor enzimatic, precum carbamazepina, fenitoina, fenobarbitalul, rifampicina şi sunătoarea, sau care au antecedente de abuz de alcool sau au malnutriţie.

Tratamentul supradozajului:

Când pacientul este suspectat de ingestia a peste 150 mg/kg paracetamol în ultima oră, i se administrează pe cale orală doze repetate de cărbune activat. Totuşi, dacă urmează să se administreze acetilcisteină sau metionină pe cale orală, este mai bine să fie eliminat cărbunele activat din stomac, pentru a-l împiedica să reducă absorbţia antidotului.

Antidoturi:

N-acetilcisteina trebuie administrată intravenos sau pe cale orală cât mai curând posibil după ingestie. Are eficacitatea cea mai mare în primele 8 ore după ce s-a ingerat supradoza. Efectul antidotului se reduce apoi în mod treptat. Cu toate acestea, s-a demonstrat că tratamentul luat până la 24 de ore după ingerare şi ulterior rămâne benefic.

Metionina are cea mai mare eficacitate în primele 10 ore după ingestia supradozei de paracetamol. Leziunile hepatice sunt mult mai frecvente și severe dacă tratamentul cu metionină este început la peste 10 ore de la ingerare.

Absorbţia pe cale orală poate fi redusă prin vărsături sau cărbune activat.

Simptomele obişnuite includ anxietate, nervozitate, nelinişte, insomnie, excitaţie, contracţii musculare, stare de confuzie, convulsii. În cazul unei doze mari de cafeină apare şi hiperglicemie. Simptomele cardiace includ tahicardia şi aritmia cardiacă. Simptomele sunt controlate prin reducerea sau oprirea cafeinei.

Grupa farmacoterapeutică: alte analgezice și antipiretice, acid salicilic și derivați, combinații, codul ATC: N02BA51

Acidul acetilsalicilic are proprietăţi analgezice, antipiretice şi antiinflamatorii, în primul rând datorită inhibării biosintezei de prostaglandine şi tromboxan din acidul arahidonic, prin acetilarea ireversibilă a enzimelor ciclooxigenazei (COX).

În doze de 300 - 500 mg are efect analgezic și antipiretic moderat, iar în doze mai mari de 3 g pe zi are efect antiinflamator. De asemenea, impiedică agregarea plachetară și prelungește timpul de sângerare. Inhibarea funcțiilor plachetare se datorează inactivării ireversibile a ciclooxigenazei, cu blocarea consecutivă a sintezei tromboxanului A2. Datele experimentale sugerează că ibuprofenul inhibă efectul antiagregant plachetar al dozelor mici de acid acetilsalicilic, la administrare concomitentă. Într-un studiu, s-a evidenţiat o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării tromboxanului sau agregării plachetare, la administrarea unei singure doze de ibuprofen 400 mg în intervalul de 8 ore înainte de sau în decurs de 30 de minute după administrarea unei doze de 81 mg acid acetilsalicilic cu eliberare imediată. Totuşi, limitările acestor date şi incertitudinile privind extrapolarea datelor ex vivo la situaţii clinice sugerează că nu poate fi emisă o concluzie certă cu privire la utilizarea regulată a ibuprofenului, iar un efect clinic relevant este considerat improbabil la utilizarea ocazională a ibuprofenului.

Acidul acetilsalicilic inhibă contracțiile uterine. De asemenea, micșorează motilitatea intestinală şi diminuează mişcarea apei şi electroliţilor către lumenul intestinal. Acest efect se explică prin scăderea cantității de prostaglandine E şi F.

Paracetamolul are proprietăţi analgezice și antipiretice moderate, cu efect antiinflamator nesemnificativ. Paracetamolul, spre deosebire de acidul acetilsalicilic, nu inhibă agregarea plachetară.

Mecanismul de acțiune nu este cunoscut pe deplin. Lipsa efectului antiinflamator pentru concentrații realizate de dozele terapeutice este corelată cu acțiunea slabă de inhibare a ciclooxigenazei, atribuită cantității mari de peroxizi din țesutul inflamat.

Cafeina este un alcaloid cu structură metilxantinică. Are proprietăți stimulante psihomotorii moderate, stimulante respiratorii, inotrop pozitive, produce vasoconstricţie în teritoriul cerebral, stimulează secreția gastrică, are efect diuretic slab și relaxează musculatura netedă bronşică. Mecanismul de acţiune al cafeinei nu este bine cunoscut. Se presupune că inhibă fosfodiesteraza şi antagonizează acţiunile adenozinei.

Adăugarea cafeinei creşte efectele antinociceptive ale acidului acetilsalicilic şi ale paracetamolului.