Pentru administare orală.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizând cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi pct. 4.4).

Durata tratamentului trebuie limitată la 3 zile, iar dacă nu se obţine ameliorarea eficientă a durerii, pacienţii/persoanele care îi îngrijesc trebuie sfătuiţi să se adreseze unui medic.

Doze recomandate:

Adulţi, vârstnici şi copii peste 12 ani: 1 sau 2 comprimate filmate Nurofen Plus la intervale de 4 - 6 ore. Este necesar un interval de minim patru ore între doze, iar doza administrată nu trebuie să depăşească 6 comprimate filmate Nurofen Plus în 24 de ore. Doza zilnică maximă recomandată nu trebuie depăşită.

Copii sub 12 ani:

Combinaţia ibuprofen-codeină nu trebuie utilizată la copii cu vârsta sub 12 ani, din cauza riscului de toxicitate la opioide, ca urmare a metabolizării variabile şi imprevizibile a codeinei la morfină (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

• hipersensibilitate la ibuprofen, codeină sau oricare dintre excipienţii produsului.

• pacienţi cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate (e.g. astm, bronhospasm, rinită, edem angioneurotic, urticarie) asociate administrării ibuprofenului, acidului acetilsalicilic sau altor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS);

• ulcer gastro-duodenal activ/hemoragie activă sau antecedente de ulcer gastro-duodenal recurent/hemoragie recurentă (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii dovedite)

• antecedente de hemoragii sau perforaţii gastro-intestinale legate de terapia anterioară cu AINS

• insuficienţă cardiacă (clasa IV clasificarea NYHA), renală sau hepatică severă.

• ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6)

• deprimare respiratorie

• constipaţie cronică

• tratament concomitent cu inhibitori de monoaminoxidază (IMAO) sau timp de 14 zile de la încetarea tratamentului cu IMAO (vezi pct. 4.5)

• copiii şi adolescenţii (cu vârsta cuprinsă între 0-18 ani) la care se efectuează tonsilectomie şi/sau adenoidectomie pentru tratamentul sindromului de apnee obstructivă în somn din cauza unui risc crescut de apariţie a unor reacţii adverse grave şi care pun viaţa în pericol (vezi pct. 4.4)

• femei care alăptează (vezi pct. 4.6)

• pacienţi cunoscuţi ca metabolizatori ultra-rapizi CYP2D6

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară pentru controlul simptomelor (vezi riscurile gastrointestinale şi cardiovasculare de mai jos).

Persoanele vârstnice au o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragii gastro- intestinale şi perforație care pot fi fatale.

Nurofen Plus trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu tensiune intracraniană crescută sau cu leziuni cerebrale.

Efecte respiratorii: bronhospasmul poate fi precipitat la pacienţii care suferă de sau cu antecedente de astm bronşic sau boli alergice.

Alte AINS: trebuie evitată utilizarea de ibuprofen concomitent cu antiinflamatoare nesteroidiene, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenaza-2 (vezi pct. 4.5).

LES şi boala mixtă de ţesut conjunctiv

Se recomandă precauţie în administare în lupus eritematos sistemic şi boala mixtă a ţesutului conjunctiv, din cauza riscului crescut de meningită aseptică (vezi pct. 4.8).

Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare: La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană, hipertensiune şi edem.

Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi) poate fi asociată cu o uşoară creștere a riscului de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că administrarea de doze mici de ibuprofen (de exemplu ≤ 1200 mg pe zi) este asociată cu un risc crescut de evenimentelor trombotice arteriale.

La pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, insuficienţă cardiacă congestivă (clasele II- III clasificarea NYHA), boală cardiacă ischemică stabilizată terapeutic, boală arterială periferică şi/sau boală vasculară cerebrală, tratamentul cu ibuprofen trebuie instituit numai după o atentă analiză şi trebuie evitată utilizarea de doze mari (2400 mg pe zi).

De asemenea, înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumători), trebuie efectuată o analiză atentă, în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg pe zi).

Efecte renale: Insuficienţă renală deoarece funcţia renală se poate deteriora (vezi pct. 4.3 şi 4.8).

Efecte hepatice: disfuncție hepatică ( vezi pct. 4.3 și 4.8 )

Afectarea fertilităţii:

Există date limitate care arată că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor pot afecta fertilitatea femeilor printr-un efect asupra ovulaţiei. Acest efect este reversibil la întreruperea tratamentului.

Efecte gastro-intestinale: AINS trebuie administrate cu atenţie pacienţilor cu antecedente de boli gastro- intestinale (colită ulceroasă , boala Crohn), deoarece starea lor se poate agrava (vezi pct. 4.8).

Hemoragie gastro-intestinală, ulceraţie sau perforaţie care pot fi fatale, au fost raportate în cazul tuturor antiinflamatoarelor nesteroidiene, în orice moment în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale grave.

Riscul de sângerare gastro-intestinală, ulceraţie sau perforaţie este mai mare cu creşterea dozelor de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie ( vezi pct. 4.3) şi la vârstnici . Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă.

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special persoanele în vârstă , trebuie să raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragia gastro-intestinală), mai ales în stadiile iniţiale ale tratamentului.

Se recomandă precauţie la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care ar putea mări riscul de ulcerare sau sângerare, precum corticosteroizi orali, anticoagulante de tip warfarină, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau antiagregante plachetare cum ar fi acidul acetilsalicilic (aspirina) (vezi pct. 4.5).

Atunci când apare sângerarea sau ulceraţia gastro-intestinală la pacienţii trataţi cu ibuprofen , tratamentul trebuie întrerupt.

Efecte dermatologice: reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, inclusiv dermatită exfoliativă , sindrom Stevens – Johnson, şi necroliza epidermică toxică, au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea de AINS (vezi pct. 4.8). Se pare că pacienţii prezintă un risc mai mare de apariţie a acestor reacţii, în faza iniţială a terapiei, debutul reacţiei apărând în majoritatea cazurilor în decursul primei luni de tratament. Ibuprofenul trebuie întrerupt la prima apariţie a unei erupţii cutanate, leziuni ale mucoaselor, sau orice alt semn de hipersensibilitate.

A nu se lăsa la vederea şi la îndemâna copiilor .

Alţi compuşi care conţin codeină : Nu administraţi concomitent cu orice alte produse care conţin codeină.

Se recomandă precauţie în administrarea de codeină pacienţilor cu hipotensiune arterială , hipotiroidism , insuficienţă corticosuprarenaliană, şoc, tulburări intestinale obstructive, afecţiuni abdominale acute (de exemplu ulcer peptic), intervenţii chirurgicale gastro-intestinale recente, calculi biliari, miastenia gravis , antecedente de ulcer gastro-duodenal sau convulsii şi, de asemenea, în cazul pacienţilor cu antecedente de abuz de droguri.

Vârstnicii pot metaboliza sau elimina analgezicele opioide mai lent decat adulţii mai tineri. Codeina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii vârstnici şi la cei slăbiţi deoarece aceştia pot fi mai sensibili la efectele deprimante respiratorii.

Utilizarea regulată prelungită de codeină, cu excepţia celei sub supraveghere medicală, poate duce la dependenţă fizică şi psihică şi poate determina simptome de sevraj la întreruperea tratamentului, cum ar fi nelinişte si iritabilitate.

Dacă sunteţi gravidă sau vă sunt prescrise medicamente de către medicul dumneavoastră , solicitaţi sfatul acestuia înainte de a lua acest produs .

Este recomandată precauţie în administrarea acestui produs la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă sau insuficienţă renală severă (afecţiuni hepatice).

Codeina este metabolizată la morfină, metabolitul său activ, de către enzima hepatică CYP2D6. Dacă pacientul prezintă un deficit enzimatic sau lipsa completă a enzimei, nu se va obţine un efect analgezic adecvat. Estimările indică faptul că până la 7% din populaţia caucaziană poate avea acest deficit. Dacă însă pacientul este un metabolizator rapid sau ultra-rapid, există un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse ale toxicităţii la opioide, chiar şi pentru dozele prescrise uzual. Aceşti pacienţi metabolizează rapid codeina la morfină, ceea ce determină concentraţii plasmatice de morfină mai mari decât cele preconizate.

Simptomele generale ale toxicităţii la opioide includ confuzie, somnolenţă, respiraţie superficială, mioză, greaţă, vărsături, constipaţie şi lipsa poftei de mâncare. În cazuri severe, acestea pot include simptome ale deprimării circulatorii şi respiratorii, care pot pune viaţa în pericol şi, foarte rar, pot fi letale.

Estimările prevalenţei metabolizatorilor ultra-rapizi în diferitele populaţii sunt rezumate mai jos:

Au existat raportări în publicaţii despre faptul că administrarea post-chirurgicală a codeinei la copii, după tonsilectomie şi/sau adenoidectomie efectuate pentru tratamentul sindromului de apnee obstructivă în somn, a provocat evenimente adverse rare, dar care au pus viaţa în pericol, inclusiv deces (vezi şi pct. 4.3). Toţi copiii au fost trataţi cu doze de codeină aflate în intervalul de doze adecvat; cu toate acestea, s-a evidenţiat că aceşti copii erau, fie metabolizatori ultra-rapizi, fie metabolizatori rapizi, în ceea ce priveşte capacitatea lor de a metaboliza codeina la morfină.

Utilizarea codeinei nu este recomandată la copii care pot avea funcţia respiratorie compromisă, ca în cazul tulburărilor neuromusculare, afecţiunilor cardiace sau respiratorii severe, infecţiilor tractului respirator superior sau pulmonare, politraumatismelor sau procedurilor chirurgicale ample. Aceşti factori pot agrava simptomele toxicităţii la morfină.

Următoarele interacțiuni medicamentoase sunt cunoscute să apară în asociere cu substanţa activă ibuprofen:

Acidul acetilsalicilic (doze mici) : În general, administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid acetilsalicilic nu este recomandată din cauza potenţialului crescut de apariţie a reacţiilor adverse.

Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când sunt administrate concomitent. Deşi există incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 5.1).

Alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2: deoarece asocierea concomitentă a două sau mai multor AINS poate determina o incidenţă crescută a evenimentelor adverse (vezi pct. 4.4).

Date experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Cu toate acestea, deoarece informaţiile sunt limitate, iar extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt nesigure, nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi este puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului ( vezi pct.5.1).

Anticoagulante : AINS pot intensifica efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4).

Antihipertensive (inhibitori ai ECA şi antagonişti ai angiotensinei II) şi diuretice : AINS pot diminua efectele acestor medicamente. AINS pot diminua efectele acestor medicamente. La anumiţi pacienţi cu funcţia renală deficitară (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţia renală deficitară), administrarea concomitentă a unui inhibitor ECA sau antagonist al receptorilor angiotensinei II cu medicamente care inhibă ciclooxigenaza poate duce la o deteriorare şi mai accentuată a funcţiei renale, inclusiv o posibilă insuficienţă renală acută, care este de obicei reversibilă. De aceea, combinaţia trebuie administrată cu prudenţă, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi adecvat şi este necesară monitorizarea funcţiei renale după iniţierea tratamentului asociat şi periodic, ulterior. Diureticele pot creşte riscul de nefrotoxicitate al AINS.

Corticosteroizi: risc crescut de ulcerare sau sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4).

Antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de hemoragii gastrointestinale (vezi pct. 4.4).

Glicozide cardiace: AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, reduc rata de filtrare glomerulară (RFG) şi cresc concentraţiile plasmatice ale glicozidelor.

Litiu: Există un potenţial de creştere a concentraţiilor plasmatice de litiu.

Metotrexat: Există un potenţial de creştere a concentraţiilor plasmatice de metotrexat;

Ciclosporină: risc crescut de nefrotoxicitate.

Mifepristona: AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile după administrarea mifepristonei deoarece AINS pot reduce efectul acesteia.

Tacrolimus: posibil risc crescut de nefrotoxicitate atunci când AINS sunt administrate cu tacrolimus.

Zidovudină: risc crescut de toxicitate hematologică atunci când AINS sunt administrate cu zidovudină. Există dovezi ale unui risc crescut de hemartroză şi hematoame la hemofilicii cu HIV (pozitiv) care primesc tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen.

Antibiotice chinolone: date din studii pe animale indică faptul că AINS pot creşte riscul de convulsii asociate cu administrarea de antibiotice chinolone. Pacienţii care iau AINS şi antibiotice chinolone pot avea un risc crescut de apariţie a convulsiilor.

Următoarele interacţiuni medicamentoase sunt cunoscute să apară în asociere cu substanţa activă codeină.

Inhibitorii monoaminooxidazei ( IMAO ) : Deprimare sau excitaţie la nivelul SNC pot apărea dacă codeina este administrată pacienţilor sub tratament cu inhibitori de monoaminoxidază, sau în termen de două săptămâni de la oprirea tratamentului cu IMAO.

Moclobemidă : Risc de criză hipertensivă.

Hidroxizină : Utilizarea concomitentă a hidroxizinei ( anxiolitic ) cu codeina poate duce la intensificarea analgeziei, precum şi efecte crescute deprimante SNC, sedative şi hipotensive.

Deprimante ale sistemului nervos central (SNC): Efectele deprimante ale codeinei sunt accentuate de deprimante ale sistemului nervos central , cum ar fi alcool , anestezice , hipnotice , sedative , antidepresive triciclice sau antipsihotice şi fenotiazine.

Diuretice şi antihipertensive : Acţiunile hipotensive ale diureticelor şi ale anti-hipertensivelor pot fi potenţate atunci când sunt utilizate concomitent cu analgezice opioide .

Antidiareice şi antiperistaltice : Utilizarea concomitentă de codeină cu antidiareice şi antiperistaltice, cum ar fi loperamida şi caolin poate creşte riscul de constipaţie severă .

Antimuscarinice : Utilizarea concomitentă de medicamente antimuscarinice sau medicamente cu acţiune muscarinică , de exemplu, atropina şi unele antidepresive, poate duce la un risc crescut de constipaţie severă, care poate determina ileus paralitic şi / sau retenţie urinară .

Blocantele neuromusculare: Efectul deprimant respirator cauzat de blocantele neuromusculare poate fi aditiv la efectele deprimante respiratorii centrale ale analgezicelor opioide.

Chinidina: Chinidina poate inhiba efectul analgezic al codeinei .

Mexiletina : Codeina poate întârzia absorbţia mexiletinei şi, astfel, reduce efectul antiaritmic al acesteia .

Metoclopramid , cisapridă şi domperidonă : Codeina poate antagoniza efectele gastro-intestinale de metoclopramid , cisapridă şi domperidonă .

Cimetidină : Cimetidina inhibă metabolizarea analgezicelor opioide , putând determina concentraţii plasmatice crescute ale acestora.

Naloxonă : Naloxona antagonizează efectele analgezice, deprimante centrale si deprimante respiratorii ale analgezicelor opioide . Naltrexona blocheaza , de asemenea, efectul terapeutic al opioidelor .

Incompatibilităţi : Codeina a fost raportată a fi incompatibilă cu fenobarbitalul sodic formând un complex de codeină-fenobarbital, şi cu iodura de potasiu , formând cristale de periodură de codeină. Acetilarea fosfatului de codeina de acidul acetilsalicilic ( aspirină) a avut loc în forme farmaceutice solide care conţineau cele două medicamente, chiar şi la un nivel scăzut de umiditate .

Interferenţa cu testele de laborator : Analgezice opioide interfera cu o serie de teste de laborator , inclusiv amilaza plasmatică , lipază , bilirubină , fosfataza alcalină , lactat dehidrogenază, alanin

aminotransferază şi aspartat aminotransferază. Opioidele pot de asemenea interfera cu studii de golire a stomacului , deoarece acestea întârzie golirea stomacului, şi cu imagistica hepato-biliară cu technetiu Tc 99m disofenin, deoarece tratamentul cu opioide poate determina contracţia sfincterului Oddi şi creşterea presiunii în tractul biliar.

Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrio-fetală. Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort, de malformaţii cardiace şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1%, până la aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul creşte odată cu doza şi durata tratamentului. La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine a rezultat în pierderi crescute pre- şi post-implantare şi mortalitate embrio-fetală. În plus, creşterea incidenţei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare, au fost raportate la animale cărora li s-a adminstrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de organogeneză.

În timpul primelor două trimestre de sarcină, ibuprofenul nu trebuie administrat decât dacă este absolut necesar. În cazul în care ibuprofenul este utilizat de către o femeie care încearcă să rămână însarcinată,

sau în primele două trimestre de sarcină, doza trebuie să fie cât mai scăzută şi durata tratamentului cât mai scurtă posibil.

În al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandină pot expune fătul la:

• toxicitate cardio-pulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară); disfuncţie renală care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligohidramnioză;

  mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:

• o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar şi la doze foarte mici;

• inhibarea contracţiilor uterine care duc la întârzierea sau prelungirea travaliului. În consecinţă, ibuprofenul este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină.

Codeina traversează placenta. Nu există date concludente de siguranţă în timpul sarcinii şi a fost raportată o posibilă asociere cu malformaţii respiratorii şi cardiace. Utilizarea regulată în timpul sarcinii poate provoca dependenţă fizică fătului producând simptome de sevraj nou-născutului. Utilizarea în timpul sarcinii trebuie evitată dacă este posibil.

Folosirea analgezicelor opioide în timpul travaliului poate determina deprimare respiratorie la nou-născut, mai ales la nou-născutul prematur. Aceste medicamente nu trebuie administrate în timpul naşterii unui copil prematur.

În studii limitate, ibuprofenul apare în laptele matern în concentraţii foarte mici şi este puţin probabil să

afecteze negativ sugarul.

Codeina nu trebuie utilizată în timpul alăptării (vezi pct. 4.3).

La doze terapeutice obişnuite codeina şi metabolitul său activ pot fi prezenţi în laptele matern în doze foarte mici şi este puţin probabil să provoace efecte negative la sugarul alăptat. Cu toate acestea, dacă pacientul este un metabolizator ultra-rapid de CYP2D6, concentraţii mai mari ale metabolitului activ, morfina, pot fi prezente în laptele matern şi, în cazuri foarte rare, pot determina simptome de toxicitate la opioide la sugar, care pot fi letale.

Există unele dovezi care sugerează că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor (cum este ibuprofen) pot determina o reducere a fertilităţii feminine printr-un efect asupra ovulaţiei. Acest lucru este reversibil la întreruperea tratamentului. Vezi pct. 4.4 cu privire la fertilitatea feminină.

Analgezicele opioiode pot afecta funcţia mentală şi pot cauza vedere înceţoşată şi ameţeală. Reacţii adverse rare pot include convulsii, halucinaţii, vedere înceţoşată sau dublă şi hipotensiune arterială ortostatică. Pacienţii trebuie sfătuiţi să nu conducă sau să folosească utilaje dacă sunt afectaţi.

Reacțiile adverse prezentate mai jos se referă la cele experimentate în urma administrării ibuprofen şi codeină la doze OTC (maxim 1200 mg ibuprofen pe zi) şi utilizare pe termen scurt. În tratamentul unor afecţiuni cronice, în tratament pe termen lung, pot apărea evenimente adverse suplimentare.

Evenimentele adverse care au fost asociate cu ibuprofen şi codeină sunt prezentate mai jos, clasificate pe aparate şi sisteme, şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţele sunt definite astfel: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100), rare (≥ 1/10, 000 şi <1 / 1000), foarte rare (<1/10, 000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Efectele adverse sunt mai puţin frecvente atunci când doza zilnică maximă recomandată nu este depăşită. IBUPROFEN:

Evenimentele adverse observate cel mai frecvent sunt de natură gastrointestinală. Evenimentele adverse

sunt în majoritate dependente de doză, în special riscul de apariţie a hemoragiilor gastro-intestinale, care este dependent de doză şi de durata tratamentului.

Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg zilnic) poate fi asociată cu o uşoară creștere a riscului de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

Reacţii adverse datorate ibuprofenului:

1Reacţii de hipersensibilitate au fost raportate după tratamentul cu ibuprofen. Acestea pot fi reprezentate de (a) reacţii alergice nespecifice şi anafilaxie, (b) reactivitatea tractului respirator cuprinzând astm bronşic, astm bronşic agravat, bronhospasm sau dispnee, sau (c) diverse reacţii cutanate de exemplu, erupţii cutanate de diferite tipuri, prurit, urticarie, purpură, angioedem şi, în cazuri extrem de rare, dermatoze exfoliative şi buloase (inclusiv necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson şi eritem polimorf).

2Mecanismul patogenic al meningitei aseptice induse de medicament nu este pe deplin înţeles. Cu toate acestea, datele disponibile privind meningita aseptică determinată de AINS sugerează o reacţie de hipersensibilitate (din cauza unei relaţii temporale cu administrarea medicamentului, precum şi dispariţia simptomelor după întreruperea tratamentului). De notat, la pacienţii cu tulburări autoimune existente (cum ar fi lupusul eritematos sistemic, boala mixtă de ţesut conjunctiv) în timpul tratamentului cu ibuprofen au fost observate cazuri izolate de simptome de meningită aseptică, cum ar fi torticolis, dureri de cap, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare.

Reacţii adverse datorate codeinei:

* Nu sunt disponibile date clinice pentru a determina frecvenţa reacţiilor adverse, acestea fiind teoretice pentru clasa de medicamente.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

La copii ingestia de mai mult de 400 mg / kg poate provoca simptome. La adulţi efectul doză-răspuns este mai puţin clar.

Timpul de înjumătăţire în caz de supradozaj este de 1.5-3 ore.

Simptome:

Majoritatea pacienţilor care au ingerat cantităţi importante clinic de AINS nu vor dezvolta mai mult de greaţă, vărsături, dureri epigastrice, sau mai rar, diaree. De asemenea, pot apărea tinitus, dureri de cap şi sângerări gastro-intestinale. În intoxicaţii mai grave, toxicitatea se manifestă şi la nivelul sistemului nervos central, prin vertij, ameţeli, somnolenţă, rareori pierderea conştienţei, ocazional excitaţie şi dezorientare sau comă. Ocazional pacienţii pot dezvolta convulsii. În intoxicaţii grave pot apărea

hiperpotasemie şi acidoză metabolică, iar timpul de protrombină / INR poate fi prelungit, probabil din cauza interferenţelor cu acţiunea factorilor de coagulare circulanţi. Pot apărea insuficienţă renală acută, leziuni hepatice, hipotensiune arterială, deprimare respiratorie şi cianoză. Exacerbarea astmului este posibilă la astmatici.

Managementul supradozajului :

Managementul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere şi include menţinerea căilor respiratorii libere şi monitorizarea semnelor vitale până la stabilizare. Administrarea orală de cărbune activat sau lavajul gastric pot fi utile dacă nu a trecut mai mult de 1 oră de la ingestia unei cantităţi cu potenţial toxic. Dacă ibuprofenul a fost deja absorbit, pot fi administrate substanţe alcaline pentru a grăbi excreţia de ibuprofen acid în urină. Convulsiile frecvente sau prelungite trebuie tratate cu diazepam sau lorazepam intravenos. Pentru astm se vor administra bronhodilatatoare. Nu există un antidot specific .

Simptome :

Deprimarea sistemului nervos central, inclusiv deprimare respiratorie pot apărea , dar este puţin probabil să fie severe, doar în cazul în care au fost co-administrate şi alte medicamente sedative, inclusiv alcool , sau supradozajul este foarte extins. Pot apărea excitabilitate, convulsii, hipotensiune arterială şi pierderea conştienţei. Pupilele pot fi foarte mici de mărimea unui vârf de ac; greaţa şi vărsăturile sunt frecvente.

Este puţin probabil să apară hipotensiune arterială şi tachicardie, dar există posibilitatea.

Managementul supradozajului :

Acesta trebuie să includă măsuri generale simptomatice şi de susţinere , inclusiv menţinerea căilor respiratorii libere şi monitorizarea semnelor vitale până la stabilizare . A se considera administrarea de cărbune activat dacă un adult se prezintă în decurs de o oră de la ingestia a mai mult de 350 mg sau un copil ingestia a mai mult de 5 mg / kg.

Administraţi naloxonă în caz de comă sau deprimare respiratorie. Naloxona este un antagonist competitiv şi are un timp de înjumătăţire atât de scurt încât pot fi necesare doze repetate la un pacient otrăvit grav.

Pacientul trebuie ţinut sub observaţie timp de cel puţin patru ore de la ingestie, sau opt ore, în cazul în care a fost administrat un preparat cu eliberare susţinută. Dezechilibrul electrolitic trebuie luat în considerare.

Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic, ibuprofen în combinaţii. Cod ATC: M01AE51 – Ibuprofen, combinaţii

Ibuprofenul este un AINS ce acţionează periferic, inhibând sinteza prostaglandinelor şi acţiunea mediatorilor chimici ai durerii. Codeina este un analgezic opioid acţionând asupra receptorilor opioizi centrali.

Combinaţia unui analgezic periferic cu un analgezic central asigură un efect analgezic optim cu un potenţial mic de producere a reacţiilor adverse.

Ibuprofen este un AINS, derivat de acid propionic, care şi-a demonstrat eficacitatea prin inhibarea sintezei de prostaglandine. Ibuprofen reduce durerea, inflamaţiile si febra. În plus, ibuprofen inhibă reversibil agregarea plachetară.

Datele experimentale sugerează că în cazul administrării concomitente, ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Unele studii farmacodinamice arată că administrarea unei doze unice de ibuprofen 400 cu 8 ore înainte sau cu 30 de minute după administrarea unei doze de acid acetilsalicilic (81 mg) sub formă farmaceutică cu eliberare

imediată, a determinat un efect scăzut al acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan sau agregării plachetare. Deşi există incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 4.5).

Codeina este un analgezic slab cu acţiune centrală. Codeina îşi exercită efectul prin intermediul receptorilor opioizi μ, deşi codeina are o afinitate redusă pentru aceşti receptori, iar efectul analgezic este determinat de conversia la morfină. Codeina, în special în asociere cu alte analgezice cum este paracetamolul, s-a arătat că este eficace în durerea nociceptivă acută.

Ibuprofenul este absorbit rapid după administrare orală şi este distribuit rapid în întregul organism. Excreţia este rapidă şi completă prin rinichi.

Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse la 45 de minute după ingerare, daca administrarea se face pe stomacul gol. Când administrarea se face cu alimente, concentraţiile plasmatice maxime se ating după 1-2 ore.

Timpul de înjumătăţire al ibuprofenului este de aproximativ 2 ore.

În studii limitate, ibuprofen apare în laptele matern în concentraţii foarte mici.

Codeina fosfat se absoarbe bine după administrare orală, atingând concentraţia plasmatică maximă în aproximativ o oră. Timpul de înjumătăţire este cuprins între 3 şi 4 ore, excreţia fiind în principal în urină. La doze normale terapeutice codeină şi metaboliţii săi activi pot fi prezenţi în laptele matern în doze foarte mici.

Nu există date preclinice de siguranţă relevante.